S-a intamplat in 24 februarie 1945: Guvernarea Radescu. A avut loc, la Bucuresti, o violenta demonstratie, in cursul careia grupuri de agitatori bolsevici au deschis focul asupra armatei si a demonstrantilor. Acest eveniment a permis ca A. I. Vasinski, ministrul adjunct de Externe al URSS si presedinte al Comisei Aliate de Control pentru Romania, sa []The post S-a intamplat in 24 februarie 1945 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a intamplat in 24 februarie 1945 was first posted on februarie 24, 2021 at 12:20 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 24 februarie 1945: Guvernarea Radescu. A avut loc, la Bucuresti, o violenta demonstratie, in cursul careia grupuri de agitatori bolsevici au deschis focul asupra armatei si a demonstrantilor. Acest eveniment a permis ca A. I. Vasinski, ministrul adjunct de Externe al URSS si presedinte al Comisei Aliate de Control pentru Romania, sa impuna, prin forta, guvernul Groza. Joi 23 februarie 1945, Lucretiu Patrascanu a fost la Rege pentru a-i prezenta situatia grava din cauza generalului Radescu, care trebuia inlocuit.

Dupa telefonograma trimisa la Moscova de catre Ambasada sovietica prin Kirsanov, Regele i-ar fi spus: Orice doriti, numai un razboi civil nu. Dati-mi formula guvernului , iar Patrascanu i-a raspuns: Formula guvernului v-am dat-o deja, ea este Frontul National Democrat si a completat ca razboiul civil deja a inceput.

In incheiere, Regele a adaugat: Ceva nu merge bine cu Radescu, trebuie sa ne mai gandim. Sa veniti la mine, saptamana viitoare, sa mai discutam. Pregatirea revoltei era in toi. F.

N.

D. se adresase ofiterilor, subofiterilor si soldatilor, sa se alature demonstratiilor organizate de F.

N.

D. pentru instalarea unui guvern democrat . Reusisera in contextul aceluiasi scenariu sa anunte o sciziune in P.

N. . printr-un ilustru necunoscut Anton Alexandrescu, caruia i-au facut peste noapte un ziar, Dreptatea Noua , pentru dezinformarea opiniei publice. Dupa ce cadrul general a fost regizat, s-a trecut la actiune conform planului.

Mare miting in Piata Natiunii pe 24 februarie. Pregatirile incepusera inca din zorii zilei, cand rusii intrara in actiune.

In cercurile Misiunii Militare Americane se stie ca in ziua de 23 februarie 1945 este sosit in Romania, fixandu-si sediul in strada N. Filipescu, cunoscutul terorist Bogdenko. Numitul este insotit de 80 de specialisti rusi, care au misiunea ca prin asasinate si disparitii de persoane romane sau ruse sa creeze o atmosfera de incertitudine, care sa conduca la interventia directa a politiei si armatei ruse in aparatul de stat romanesc. Aceasta grupa primeste indicatii de la comitetul compus din: Ana Pauker, Lia Orstein, maior Doncea, Luca, Agiu si Horvat. Scopul lor este de a asasina nu numai pe unii dintre membrii marcanti ai partidelor liberal si national-taranesc, ci si pe cei din F.

N.

D., spre a crea o agravare si mai mare a dusmaniei dintre partide. Tot in cursul acelei dimineti au fost distribuite in Bucuresti 45.000 de arme de provenienta sovietica, fiecare cu o rezerva de 200 de cartuse. De la fabrica de paine Sanatatea s-a primit informatia ca au fost distribuite arme muncitorilor, de catre organele din NKVD, cu recomandarea ca sa nu fie folosite decat la ordin.

Actiunea a inceput inainte de pranz prin grupe de muncitori incadrati in F.

N.

D., care se indreptau, din diferite colturi ale Capitalei, spre Piata Unirii, strigand: Jos Radescu! ,Jos cardasia taranisto-legionara! , Vrem guvern F.

N.

D.! , Vrem sa ne conduca muncitorii! , Vrem pamant pentru tarani! .

Purtau sute de pancarte cu fel de fel de lozinci,care mai de care mai incitatoare la violenta. In Piata Unirii, muncitorii si functionarii adusi cu forta de agitatorii comunisti din sindicate, care nu le dadeau alimentele venite prin intreprinderi daca nu se inscriau in formatiile de stanga, au ascultat apelurile pline de ura contra guvernului Radescu si reactiunii . Atunci, se pare ca s-a lansat lozinca Moarte reactionarilor, moarte fascistilor, moarte tradatorilor! . Gheorghiu-Dej, Lucretiu Patrascanu, Ana Pauker, Vasile Luca si altii au fost printre agitatorii la dezordine, la cererea demisiei guvernului, la alungarea fascisto-taranistilor in frunte cu hitleristul Radescu din guvern si, dupa doua ore de strigate, au plecat spre Palat sa-i ceara Regelui alungarea guvernului.

Coloana s-a indreptat spre Universitate si a patruns in Piata Palatului pe trei cai: pe la Cercul Militar, pe la Confederatia Generala a Muncii, prin Wilson si pe la Ambasador, spre Ateneul Roman.

Putini se agitau strigand si urland iar marea majoritate mergea in card , razand.

Cei mai preocupati erau cei din fortele patriotice organizate de Emil Bodnaras, care aveau ca obiectiv ocuparea prin forta a Ministerului de Interne, a Presedintiei Consiliului de Ministri, a Comandamentului Militar al Capitalei, a Politiei Capitalei, a Palatului Telefoanelor, a Statului Major, a Radioului.

Multimea nu mai era atata cata plecase din Piata Natiunii.

Pe drum se mai pierduse. Ajunsi in Piata Palatului, unii agitatori au incercat sa-i incalzeasca pe manifestantii din jurul Statuii Regelui Carol I si de la Athenee Palace. S-a incercat sa se intre in curtea Palatului Regal si sa se forteze gardul Ministerului de Interne dinspre Piata Palatului.

Atunci s-a raspuns cu focuri de avertisment trase in sus. Nici un soldat n-a tras in multime. Imediat s-a ripostat de indivizi postati in imobilele din jurul Pietii.

S-a tras chiar in cabinetul de lucru al Generalului Nicolae Radescu.

In cabinet se gasea la acea ora sefa lui de cabinet, Adriana Georgescu.

S-a tras si in plin, dar nu de catre armata.

Contraamiralul Bogdenko, din Comisia Aliata de Control (adica rusa), in telefonograma adresata lui Visinski la ora 19.15 spunea: O parte din demonstranti au raspuns de asemenea cu foc. In acelasi timp, din cladirea Prefecturii orasului Bucuresti s-a deschis focul asupra demonstrantilor, care au raspuns si ei cu foc. Dar uita sa precizeze ca focul era de avertisment, tras in sus, cand demonstrantii cautau sa ia cu asalt obiectivele respective. i, de asemenea, nu spunea de unde aveau manifestantii armament asupra lor sau cine erau cei care aveau arme? Un lucru a fost sigur.

Marea majoritate a manifestantilor, la auzul impuscaturilor, a luat-o la fuga. Femeile erau intalnite pe cheiul Dambovitei, cu pantofii in mana, fugind si blestemand ca le-au adus ca sa le omoare.

Bogdenko raporta Moscovei ca la ora 17.00 a cerut prim-ministrului sa inceteze focul.

Comandantul militar sovietic al Bucurestiului, generalul Maksiutinov, a cerut comandantului militar al Bucurestiului, generalul Iosif Teodorescu, ca pana la ora 18.00 sa se inceteze focul asupra demonstrantilor; iar col. Alexeev a cerut sefului jandarmeriei, generalul Anton, incetarea focului. Toti s-au conformat.

Se amenintase ca, in caz contrar, comenduirea sovietica va lua asupra ei asigurarea ordinii in oras.

Din...