Invatatorul Ioan Marini s-a nascut la 1 martie 1908, in satul Sasciori, jud. Alba. La varsta de 4 ani, dintr-o intamplare nefericita, in timp ce se juca impreuna cu alti copii in albia raului Sebes, este luat de apa raului si dus de valuri pe o distanta de aproximativ 400 m. O femeie care intamplator spala haine []Invatatorul Ioan Marini s-a nascut la 1 martie 1908, in satul Sasciori, jud. Alba. La varsta de 4 ani, dintr-o intamplare nefericita, in timp ce se juca impreuna cu alti copii in albia raului Sebes, este luat de apa raului si dus de valuri pe o distanta de aproximativ 400 m. O femeie care intamplator spala haine in apa raului, intra in apa si salveaza copilul.

Inca de la varsta de 5 ani mergea cu bunica la biserica unde preotul il punea sa recite la Liturghie rugaciunea Tatal nostru si Crezul. Dupa clasa a 2-a, cand a invatat sa citeasca, spunea Apostolul.

A urmat scoala primara in satul natal, Sasciori, unde avea calitati deosebite la invatatura. In pauze se ocupa de colegii mai slabi la anumite materii ca sa nu ramana corigenti. Directorul scolii, vazandu-l cel mai bun la invatatura, a insistat de tata sa il dea la Scoala Pedagogica din Deva pentru a deveni invatator.

In 1921 se inscrie la scoala din Deva, unde, inca din primii ani, s-a dovedit cel mai bun la invatatura si morala. Astfel, conducerea scolii il numeste sef de promotie.

In 1922, la fel ca la Sasciori, a inceput sa participe la slujbele bisericesti. Acolo, intamplator, gaseste ziarul Lumina Satelor tiparit la Sibiu de catre preotul Iosif Trifa, venit din Muntii Apuseni. Continutul ziarului era chemarea cititorilor la pocainta, la o viata morala dupa invatatura Scripturii. Continutul acestor scrieri l-au captat pe tanatul elev in mod deosebit.1923 Lumina Satelor, anul 2 de aparitie. In articolul de fond se face o chemare la lupta a cititorilor impotriva a doua pacate: betia si sudalma. Astfel, elevul Marini se aboneaza la ziarul Lumina Satelor, comanda o Biblie si cartea Corabia lui Noe (Predici), scrisa de preotul Iosif Trifa. Scrierile tanarului redactor l-au captat pe tanarul elev. Comparativ cu ceilalti redactori (ajutoare), acesta avea un stil nou de a scrie. Articolele lui aveau o energie deosebita, revolutionara, in ce priveste viata spirituala de lupta impotriva pacatului. Preotul Iosif Trifa vorbea despre faptul ca, daca otrava alcoolului nu va fi scoasa din viata romanilor, Romania nu va ajunge o tara civilizata, cum sunt tarile din apusul Europei. Multi eroi s-au jertfit pana cand au faurit Romania Mare. Acum se cerea o noua lupa si alti eroi pentru scoaterea acestei tari din robia pacatului. Cu fiecare zi care trecea, articolele din ziarul preotului din Apuseni deveneau tot mai importante si mai atragatoare. Viitorul invatator de la scoala din Deva a inceput sa observe ca se petrecea ceva in firea lui, ceva ciudat. Desi nu-l cunostea personal pe tanarul redactor de la Sibiu, totusi parca ceva de neinteles il lega de acest om, de acest pastor adevarat care intr-adevar era in stare sa-si dea viata pentru oile sale.

In urma apelului lansat de preotul Iosif Trifa in ziarul Lumina Satelor, au inceput sa se vada roadele. Au inceput sa soseasca la redactie, din toata tara, angajamente de inrolare in lupta impotriva alcoolului si a sudalmei. Cei care isi luau acest angajament se numeau ostasi ai Domnului. Elevul Marini a fost printre primii care a raspuns apelului de la Sibiu. In anii urmatori, dupa aparitia literaturii editate de parintele Iosif, au luat fiinta primele adunari. Membrii adunarii isi spuneau unii altora frati. In adunari se citea foaia Lumina Satelor si din cartile parintelui Iosif, se canta, se faceau rugaciuni si se predica.

In 1925 tanarul Marini termina scoala si primeste post de invatator in Sasciori. Totodata, dupa indicatiile din ziarul de la Sibiu, fratele Marini infiinteaza adunarea din Sasciori, prima adunare din judet. Tanarul invatator primeste sarcina din partea directorului scolii de a tine cursuri duminica pentru taranii din sat in ceea ce priveste lucrarea pamantului, cresterea vitelor, pomicultura, viticultura etc.* * *1908 Se naste Ioan Marini Comuna Sasciori, ca, de altfel, toate satele de pe Valea Sebesului, isi are radacini infipte undeva departe in trecutul istoriei. Dupa infrangerea lui Decebal in lupta de la Sarmisegetuza de catre imparatul Traian al Romei, Dacia a fost colonizata cu populatie romanica din intreg imperiul, care s-a pripasit si pe aceste meleaguri. Acestia, care erau fie militari lasati la vatra (veterani), fie mesteri in constructii de drumuri si exploatare de paduri de brazi, s-au stramutat din Muntii Orastiei inspre Muntii Sebesului (dupa cum spun batranii), pe raul Sebes (Valea Frumoasei) pe care geto-dacii il numeau Sebasius, dupa numele unui zeu al lor de origine indo-sumeriana, cum, de fapt, este atestat si in istorie. Aici, colonistii, gasind indeletniciri profitabile, si-au intemeiat familii, lasand si descendenti peste veacuri.

Arborele genealogic al familiei, conform povestirilor din batrani, porneste de prin sec. al XVII-lea cand un italian aflat in armata Imperiului habsburgic s-a stabilit pe meleagurile Sascio rilor. Aici, printre urmasii colonistilor romani de odinioara, el si a regasit afinitati cu stramosii sai, cuceritorii vechii Dacii, casatorindu-se cu una dintre fiicele locului.1 martie. In comuna Sasciori, judetul Alba, se naste Ioan Marini, al doilea dintr-un numar de opt frati (trei fete si cinci baieti), in urmatoarea ordine: Ilie, nascut in anul 1906 (devenit mai tarziu printre primii misionari din tara in cadrul Miscarii Oastea Domnului), apoi Ioan, Aurelia, Dumitru, Ana, Nicolae, Vasile si Maria. Parintii, Ioan si Ana, erau tarani fruntasi in comuna. Bunicul dupa tata, Dumitru Marini, a detinut mai multi ani la rand functia de primar al comunei.

Mama, nascuta Bogdan, tot din Sasciori, ramasa orfana de mama, a fost crescuta de o mama vitrega care nu i-a putut oferi caldura, dragostea si sentimentul unei mame adevarate.

Ioan Marini a avut o viata zbuciumata. Drumul vietii lui a fost punctat cu evenimente si probleme carora a trebuit sa le faca fata si sa le infrunte de fiecare data; si acestea mai ales dupa ce a devenit membru marcant al Miscarii religioase Oastea Domnului, de al carei destin si-a legat viata inca din tinerete si pana la ultima suflare, alaturi de mentorul sau, preotul Iosif Trifa din Sibiu, initiatorul acestei miscari.

Invatatorul Ioan Marini o viata de apostol / Nicolae Marini. Sibiu; Oastea Domnului, 2002* * * Fratele Ioan Marini a fost unul dintre copiii lui Dumnezeu care a iubit mult Cuvantul lui Dumnezeu, l-a cercetat cu multa dragoste si staruinta in tot timpul vietii sale pamantesti, dupa ce s-a intors la Domnul. El a fost acela care a implinit cuvintele lui Dumnezeu mai mult decat oricare dintre noi. De aceea a si avut o viata mai aproape de Domnul si mai strans legata de El mai mult decat noi toti. Fratele Marini a trait o viata profund duhovniceasca. Asa cum se spunea despre el: Pilda vietii lui si viata lui predata in slujba Domnului aratau inspre Domnul Iisus ; sau: In tovarasia lui te simteai bine chiar si fara sa-ti vorbeasca . Cei care l-am cunoscut si am trait in apropierea lui putem spune cu totii acelasi lucru: ca a avut o viata predata Domnului mai mult decat noi toti.

Faptul acesta m-a indemnat sa scriu aceste amintiri despre viata pamanteasca si duhovniceasca a iubitului nostru frate plecat dintre noi.

Am socotit ca este bine sa fac acest lucru, mai ales pentru raspandirea Lucrarii lui Dumnezeu pe pamant. Apoi, in al doilea rand, am crezut ca ar fi o mare paguba pentru credinta, in general, si mai ales pentru credinciosi, ca o astfel de viata sa ramana in anonimat si sa fie ingropata in mormantul uitarii, odata cu trecerea la Domnul a iubitului nostru frate.

Prin aceasta, nu urmaresc altceva, decat slava lui Dumnezeu, mantuirea sufletelor pierdute, prin aducerea lor inapoi in bratele iubitoare ale Tatalui nostru Ceresc.

Slavit sa fie Domnul!Fratele Ioan Marini s-a nascut in anul 1908, in comuna Sasciori, judetul Alba, intr-o familie de tarani gospodari.

Casa si gospodaria familiei sunt situate in partea de sud a comunei, pe malul drept al raului Sebes, ce curge prin mijlocul comunei, si care mai poarta si numele de Valea Frumoasei, fiindca pe vremuri, in sezonul de vara, pe cursul apei veneau plutele cu busteni de brad din Muntii Frumoasa, pentru exploatarea forestiera de la Sebes.

Parintii si intreaga familie se ocupau cu agricultura. Bunicul dupa tata, in perioada Primului Razboi Mondial, mai multi ani la rand a fost primar al comunei.

Modesta familie Marini era compusa din opt copii (cinci baieti si trei fete), Ioan, cel de care ne ocupam, fiind al doilea dintre ei.

Pentru traiul vietii, munceau pamantul ce-l aveau in proprietate, ajutand si pe multi altii din cele agonisite, ori de cate ori un om in nevoie le treceau pragul.

Fratele Ioan Marini, fiind de constitutie mai firav, de mic copil s-a intalnit cu suferinta, de care a avut parte toata viata sa pamanteasca, intrucat intreaga familie, in decursul anilor, a avut de luptat cu multe greutati si necazuri.

La varsta de trei anisori, a trecut printr-o imprejurare foarte grea din viata sa. Intr-o zi calduroasa de vara, micutul Ioan facea baie in raul Sebes, impreuna cu alti copii. La un moment dat, pe neasteptate, a venit apa mare, care l-a luat pe copilas, tragandu-l inspre mijlocul raului. Dupa ce s-a scufundat de cateva ori, apa l-a scos deasupra, ducandu-l pe rau in jos, pe distanta de aproape o suta de metri. Acolo, pe marginea raului, se aflau niste femei care spalau rufe si care, vazand copilul venind pe deasupra apei, s-au speriat. Una dintre ele, mai curajoasa, a intrat in apa care era destul de mare, pana la piept, si care curgea repede. Infruntand suvoiul, femeia a salvat copilul, scotandu-l din apa, ajutata fiind si de celelalte femei. Apoi i-au dat primul ajutor si l-au readus la viata.

De pe urma acestei intamplari, fratele Marini a suferit mult si a ramas cu urmari pentru toata viata, crescand mai sensibil si mai slabut decat fratii sai. S-a dezvoltat apoi, capatand o statura mijlocie si un corp mai firav.

In timpul vietii sale, a suferit de stomac si de piept, din care cauza era nevoit sa tina un regim alimentar strict vegetarian. Nu manca deloc carne si se hranea mai mult cu lactate, miere de albine si verdeturi.

Copilaria si-a petrecut-o in comuna sa natala, unde si-a incheiat scoala primara. La scoala a invatat foarte bine, din care cauza invatatorii au propus parintilor sa-l dea mai departe la invatatura.

Cu toate greutatile familiale pe care le aveau, parintii s au straduit si l-au dat la coala Normala din Deva, pe care a absolvit-o cu foarte bine, obtinand diploma de invatator. In anul 1927, a fost numit invatator la coala Primara din Sasciori, unde a facut serviciu numai un an de zile, fiindca a fost mutat disciplinar, pe motive religioase, datorita credintei sale, in trei sate de munte, unde s-a imbolnavit. A facut serviciul de invatator doar trei ani de zile, din 1927, pana in 1929.

In anul 1927 s-a intors la Dumnezeu prin Parintele Iosif Trifa, initiatorul si intemeietorul miscarii duhovnicesti Oastea Domnului, Miscare de trezire a sufletelor din somnul pacatelor la o viata noua. S-au intalnit la Sanatoriul de la Geoagiu, amandoi fiind internati acolo din cauza aceleiasi boli de piept.

Dupa aceasta transformare sufleteasca ce s-a facut in via ta sa, a inceput sa lucreze pentru Domnul in comuna sa natala, unde, prin vestirea Cuvantului lui Dumnezeu, s-a facut o fru moasa lucrare de evanghelizare, intorcandu-se la Dumnezeu o multime de suflete.

Tot in acest timp, a inceput sa scrie poezii religioase cu subiecte biblice. Unele din aceste poezii au fost publicate de catre Parintele Iosif Trifa in gazeta Lumina Satelor si se cantau pe tot locul prin adunarile Oastei Domnului.

Parintele Iosif Trifa, apreciind lucrarea Domnului pe care o facea fratele Marini atat prin vestirea Cuvantului, cat si pe calea scrisului, la inceputul anului 1929, l-a chemat la Sibiu, pentru ca fratele Marini sa-l ajute in lucrul Domnului, la redactarea gazetelor si cartilor pe care Parintele le tiparea. In scurt timp, a devenit unul dintre cei mai buni si mai apreciati colaboratori ai Parintelui in lucrarea de vestire a Cuvantului lui Dumnezeu si de chemare a sufletelor la Domnul Iisus pe calea scrisului.

In anul 1932, a tiparit prima sa carte de poezii, cu titlul La umbra Crucii . i aici, la Sibiu, era mereu bolnav. Au fost cazuri cand si Parintele Iosif, si fratele Marini, in acelasi timp, zaceau bolnavi la pat.

Boala fratelui Marini s-a agravat si, in anul 1935, a trebuit sa fie internat intr-un spital din Sibiu, timp de o luna de zile, dupa care s-a facut mai bine.

A lucrat alaturi de Parintele Iosif pana la moartea acestuia, in 1938, cand, impreuna cu fratele Traian Dorz, au ramas sa duca ei mai departe, din primele randuri, lupta Oastei Domnului, ale acestei Lucrari initiate de Parintele Iosif Trifa. Au continuat astfel editarea foii Glasul Dreptatii , care aparea atunci pentru fratii ostasi.

Din anul 1938, pana in anul trecerii sale la Domnul (1947), fratele Marini a avut o intensa si rodnica activitate in lucrul Domnului. A propovaduit Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu atat prin viu grai, mergand din sat in sat si din oras in oras, aproape in toate regiunile tarii, cat si pe calea scrisului, redactand un numar de 12 gazete si reviste si tiparind un numar de 27 de carti si brosuri, cateva tratate si 11 calendare-carte si de perete.

In decursul celor 20 de ani de...