Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoșătoarei judecăți)
In aceasta duminica, a treia de la inceputul perioadei Triodului, Sfanta Evanghelie ne arata cat de importanta sau pretioasa este iubirea milostiva manifestata fata de semenilor, cat de mult influenteaza mantuirea noastra milostenia, fapta cea buna pe care o savarsim in favoarea celor saraci si necajiti.
Judecata universala este infricosatoare prin neprevazutul pe care-l descoperaDuminica aceasta se mai numeste si a infricosatoarei judecati, iar aceasta judecata este infricosatoare prin contextul si continutul ei. Mai intai, este infricosatoare prin tulburarile din univers care o preced: soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor se vor zgudui (Matei 24, 29). in al doilea rand, este infricosatoare prin solemnitatea ei, anume faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos vine in slava, cu putere multa, impreuna cu sfintii ingeri ca sa judece neamurile, adica toate generatiile si toate popoarele. in al treilea rand, aceasta judecata este infricosatoare si prin neprevazutul pe care-l descopera. Nimeni, nici cei milostivi, nici cei nemilostivi, nu se astepta ca in cei flamanzi si insetati, in cei straini si goi sau dezbracati, in cei bolnavi si in cei intemnitati sa fie tainic prezent Dumnezeu Fiul. Judecata este infricosatoare mai ales pentru ca ea ne arata contrastul intre smerenia lui Dumnezeu-Omul in istorie, care respecta libertatea noastra, si slava dreptatii Sale in ziua evaluarii libertatii noastre din istorie, la sfarsitul lumii. in general, noi suntem obisnuiti sa spunem ca Dumnezeu este bun, indelung rabdator, multmilostiv si smerit. De fapt, smerenia Lui s-a aratat in toata viata Mantuitorului Iisus Hristos si mai ales in moartea Lui pe Cruce si ingroparea Lui. De aceea, cantam la Prohodul din Vinerea Sfintelor Pasti:In mormant Viata, Pus ai fost, Hristoase,Si s-au spaimantat ostirile ingeresti,Plecaciunea Ta cea multa preamarind .
Plecaciunea cea multa este nemarginita Sa smerenie.
Insa Evanghelia acestei duminici ne arata ca la sfarsitul veacurilor, la a doua Sa venire, Mantuitorul Hristos va veni cu putere si cu slava multa. Pana atunci, smerit, tacut si nevazut, El ne respecta libertatea noastra de a-L iubi sau de a nu-L iubi, precum si de a iubi sau de a nu iubi pe semenii nostri.
Dar, in ziua judecatii lumii, Dreptul Judecator Hristos isi va arata si El libertatea Lui, unita cu identitatea slavei Sale, ca fiind Creatorul lumii, Biruitorul mortii si Datatorul vietii vesnice.
Asadar, prima invatatura pe care o primim din Evanghelia Duminicii infricosatoarei judecati este aceea a legaturii tainice dintre smerenia lui Dumnezeu si slava Lui. Smerenia Lui este spatiul libertatii noastre. Dumnezeu este atat de smerit incat Se lasa respins de noi, uitat de noi, Se lasa neglijat de noi. Atat de mult respecta El libertatea noastra incat Se ascunde tainic in oamenii cei mai smeriti, adesea, cei mai neputinciosi, in cei care nu pot sa-si traiasca viata asa cum ar fi dorit sau ar fi fost normal, ci sunt confruntati cu saracia, foamea, setea, lipsa de libertate, instrainarea, boala si duc o existenta la limita dintre viata si moarte. Aceasta tainica prezenta smerita in oameni a Fiului Omului, Care in aceeasi Evanghelie Se numeste imparatul judecator, este surprinzatoare si infricosatoare. De ce? Pentru ca oamenii nu se asteapta ca in atatia robi ai saraciei, ai bolii si ai umilirii de pe pamant sa se afle tainic prezent insusi imparatul cerurilor. Acest adevar il arata Evanghelia: Ori de cate ori ati facut un bine unora din acesti preamici frati ai Mei, Mie mi-ati facut . Iata, Dumnezeu-Omul, frate cu cei mai neinsemnati oameni, taina si slava iubirii atotmilostive!Hristos Se ascunde tainic in fiecare om care suferaInfricosatoarea constatare este tocmai faptul ca Hristos Domnul, Cel ce acum Se afla in ceruri in slava Preasfintei Treimi, nu inceteaza a fi tainic si smerit prezent in fiecare om care sufera si asteapta iubirea noastra milostiva. De aceea, Sfantul Maxim Marturisitorul a spus, inaintea lui Pascal, ca Hristos Domnul sufera pana la sfarsitul veacurilor potrivit suferintelor fiecaruia dintre oameni. invierea Lui nu anuleaza, ci integreaza taina Crucii Lui, iar slava Lui din ceruri nu inlatura smerenia Lui ca prezenta tainica in sufletul oamenilor care sufera si au nevoie de iubire frateasca. De ce? Pentru ca Dumnezeu-Fiul S-a facut Om tocmai din iubire pentru oameni, iar iubirea Lui este neintrerupta si nemarginita. Marea descoperire a judecatii universale este identificarea lui Hristos Cel slavit cu Hristos Cel smerit, pentru a darui libertatii si iubirii noastre milostive sansa mantuirii, aceea de a raspunde la iubirea Lui fata de noi cu iubirea noastra fata de semenii nostri, adica de a face iubirea Lui transparenta prin noi, spre bucuria Lui, a semenilor pe care ii ajutam si spre bucuria noastra insine.
Al doilea adevar infricosator, care ne lumineaza libertatea noastra, este judecata insasi, care nu se limiaza la faptele rele savarsite de noi, ci se extinde si la faptele bune pe care am fi putut sa le facem si nu le-am facut. in Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Ioan se spune ca dreptii vor participa la comuniunea de viata si iubire eterna cu Preasfanta Treime sau la singuratate vesnica: vine ceasul in care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi cei ce au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei ce au facut cele rele, spre invierea osandirii (Ioan 5, 28-29).
Nu e suficient sa nu faci rau nimanui, ci trebuie sa faci bine multoraSpre deosebire de Evanghelia dupa Ioan, in descrierea judecatii de apoi din Evanghelia dupa Matei nu se vorbeste despre faptele rele savarsite, despre ucideri, desfranare, furt s.a.. Desigur, toate acestea vor fi pedepsite, dar in mod infricosator si surprinzator, judecata se face si pentru faptele bune pe care ar fi trebuit sa le facem si nu le-am facut. Cu alte cuvinte, judecata este infricosatoare fiindca nu admite neutralitatea si indiferenta. Nu e suficient sa nu faci rau nimanui, ci trebuie sa faci bine multora. Nu e suficient sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu jignesti, sa nu umilesti pe semenul tau, ci este necesar si...