De multe ori m-am gandit: De ce trebuie sa mai fie judecata la sfarsitul veacurilor inca o data, daca fiecare om, cand moare, merge sigur la locul pe care si l-a pregatit in viata lui? Cum se spune in pilda cu saracul Lazar si bogatul nemilostiv. Se spune acolo, Mantuitorul a spus cu gura Lui []De multe ori m-am gandit: De ce trebuie sa mai fie judecata la sfarsitul veacurilor inca o data, daca fiecare om, cand moare, merge sigur la locul pe care si l-a pregatit in viata lui? Cum se spune in pilda cu saracul Lazar si bogatul nemilostiv. Se spune acolo, Mantuitorul a spus cu gura Lui sfanta: A murit bogatul si a ajuns in locuinta mortilor, in chinuri. A murit saracul si a fost dus de ingeri in rai, in sanul lui Avraam .

Deci indata dupa moarte, omul se duce hotarat acolo unde isi merita locul, dupa felul de viata pe care l-a trait. Totusi in Sfanta Evanghelie Mantuitorul spune si noi rostim in Crezul pe care il rostim in fiecare duminica sau de fiecare data cand il rostim: si iarasi va veni cu marire, sa judece viii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit . i in Evanghelie spune asa de limpede: Va veni Fiul Omului pe norii cerului, cu sfintii Sai ingeri, si toate noroadele pamantului vor fi adunate inaintea Lui, si mortii vor invia: si cei care au fost arsi vor iesi din foc. i cei care s-au inecat vor iesi din ape. i cei care au fost inghititi de fiare salbatice vor veni de acolo. i cei care au putrezit de mii de ani in pamant; pentru ca nimic nu piere, numai se transforma materia. Din materia aia care n-a pierit se va reface iarasi omul cu trupul si cu sufletul sau si va sta in fata scaunului de Judecata al lui Dumnezeu, cum este scris: De ce judeci tu pe fratele tau? Sau de ce osandesti tu pe aproapele tau? Caci toti va trebui sa ne infatisam inaintea scaunului de Judecata al lui Hristos, sa ne primim rasplata dupa binele sau raul pe care l-am facut cand eram in trup . i toti ne vom infatisa, si viii, si mortii. Nemaisupusi putrezirii, vom sta in fata Judecatii lui Dumnezeu. Am zis, mi-am zis eu: De ce oare mai trebuie sa fie o judecata, daca si asa omul, in momentul mortii lui, a si fost judecat si dus acolo unde merita sa-i fie locul? De ce trebuie inca o data sa mai fie o Judecata? N-am stiut asta! N-am stiut! Pana n-am citit cartea unui mare filosof francez care a murit acum 200 de ani Voltaire l-a chemat!Omul acesta a fost unul dintre cei mai mari necredinciosi care au trait vreodata pe pamant. Un om plin de batjocuri impotriva lui Dumnezeu. Plin de ura impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Plin de rautate impotriva Evangheliei. Plin de ura impotriva Bisericii. Nu spunea altceva decat: Zdrobiti pe ticaloasa aceasta! . Asa-i zicea el Bisericii. Sa se nimiceasca credinta. Sa se zdrobeasca Biserica .

Pana in ziua de astazi, cu totii il lauda ca pe unul dintre cei mai mari filosofi ai lor. Eu i-am citit una din cartile acestuia si va spun ca niciodata n-am vazut o carte mai plina de batjocura impotriva lui Dumnezeu, impotriva Maicii Domnului, impotriva Evangheliei, impotriva Bisericii, impotriva lui Hristos, ca asta! i scrie ca aceasta carte se tiparise in 120 de mii de exemplare si era la a nu stiu cata editie i asta in limba romana. Cine stie in celelalte limbi de cate ori se va mai fi tiparit; si nu numai asta, ci s-a raspandit probabil sute de milioane de exemplare in lumea intreaga. i ganditi-va ca fiecare carte e citita de cativa dintre oameniEi, daca aceasta carte (scrisa cu talent, scrisa cu pricepere, scrisa cu iscusinta, cu multa putere) a ajuns in mana unui tanar cat rau a putut sa faca ea in capul fara pricepere si fara experienta al unui om care nici nu se gandeste prea mult sa cantareasca ceea ce citeste si audeAstfel ca o singura carte rea a putut sa intineze inimile a mii si mii de oameni. i sa duca la pierzare si la necredinta atatea suflete, mii de suflete Ganditi-va, de 200 de ani, toate cartile acestui necredincios cat rau au putut sa faca si pe cate suflete au putut sa le duca la moarte si la pierzare. i nu numai el a scris asa, ci si alti invatatori rai si necredinciosi, parinti rai si necredinciosi. Cati scriitori, cati povatuitori, povestitori de bancuri si lucruri urate, cati indemnatori de rau pentru copii si pentru cei mari n-au fost pe lume si nu sunt inca?Ei, omul acesta a murit de 200 de ani, dar cartea lui se raspandeste si astazi, nimicind si pierzand multe si multe mii de suflete. De aceea omul acesta trebuie sa invie la sfarsitul veacurilor, sa vada cate pacate a facut el nu numai in timpul vietii lui, ci si prin lucrarile pe care le-a facut, prin cartile pe care le-a scris, prin indemnurile pe care le-a lasat, prin sfaturile pe care le-a dat altora, care le-au ascultat Cate suflete a dus el la pierzare si cat rau a facut pe pamant un om rau Acela trebuie sa invie in ziua Judecatii, ca sa vada nu numai cate pacate a facut pe lume cand traia, ci si cate nenorociri au facut dupa moartea lui lucrarile pe care le-a lasat el.

Fiecare suntem un astfel de invatator. Un parinte e cat un scriitor pentru copiii lui.

O mama e cat zece profesori pentru copiii ei. Ea-i invata, ea-i sfatuieste, ea-i indruma. i cum ii sfatuieste mama, asa sunt si copiii.

Au copiii o mama buna si credincioasa? Copiii vor fi buni si credinciosi. Au copiii o mama rea? Rai vor creste. Copiii sunt cum ii creste mama. In cea mai mare parte a lor, copiii sunt cum ii creste mama. Pentru ca ce pune mama in sufletul lor pana la sapte ani nu-i nimeni ca sa mai poata scoate de acolo. Daca semeni acolo graul curat si sanatos al credintei, omul acela nu va uita niciodata, oricat de departe ar ajunge. Oricat de sus ar ajunge, nu va uita niciodata ce i-a spus mama lui credincioasa.

Dar daca are o mama nepasatoare, neatenta, o mama care injura, el nu vede decat purtari nepotrivite si necuviincioase. Asa va creste si copilul. i din acesti copii vor creste pe urma chinuitorii altora. Copiii acestia sunt cei care aduc nefericire altora si care traiesc spre nenorocirea tuturor celor ce traiesc in jurul lor. De aceea trebuie sa invie si parintii in Ziua Judecatii, ca si cei care au crescut copii rai sa primeasca impreuna cu copiii lor rasplata nu numai pentru faptele lor, ci si pentru ale copiilor lor, pentru ca ei au fost asa cum i-au crescut parintii. i de aceea trebuie sa invie si cei buni, pentru ca sa primeasca rasplata nu numai dupa binele pe care l-au facut ei cand erau in trup si in viata, ci si dupa binele pe care l-au facut cei ce au urmat dupa ei. Cei care, invatati si crescuti de ei bine si frumos, au facut si ei binele, la randul lor. Parintii au murit, s-au dus Scriitorul credincios care a scris o carte frumoasa pentru cresterea, pentru indrumarea, pentru zidirea, pentru ducerea unei vieti curate, care i-a invatat, si el moare Dar cartea lui, pilda lui, sfaturile lui ii vor indruma mai departe si pe altii care vor veni. Pentru ca un vorbitor poate sa invete zece, o suta sau o mie de ascultatori, dar un scriitor vorbeste si dupa moartea lui si invata milioane si milioane de oameni. Vorba zboara, scrisul ramane , spune o veche intelepciune si asa si este. De ce trebuie sa invie Sfantul Apostol Pavel? Sfantul Evanghelist Luca? Sfantul Ioan? Sfantul Ioan Gura de Aur? Sfantul Vasile? Sfantul Grigorie? Sfantul Parinte Iosif?Trebuie sa invie, sa vada nu numai cat bine a facut lucrarea lor, scrisul lor in zilele vietii lor, ci si dupa ei, de ani, de zeci de ani, de sute de ani pana astazi Cati oameni a adus la mantuire o scriere frumoasa! Pe cati oameni i-a adus la mantuire epistolele Sfantului Apostol Pavel! Evangheliile Sfintilor Luca, Marcu, Ioan, Matei!Pe cati oameni i-a adus la Dumnezeu invataturile curate lasate noua de Sfintii Parinti si de inaintasii nostri in Biserica!Pe cati oameni i-a adus la Dumnezeu cartile si lucrarea Parintelui Iosif! Iata, el a trecut la Domnul in 1938. In curand sunt 43 de ani de la moartea lui, dar lucrarea pe care a facut-o, scrierile lui, indrumarile lui, sfaturile bune, pilda lui, jertfa lui aduc si astazi mereu si vor aduce mereu suflete la Dumnezeu. Ori de cate ori se intoarce cineva la Dumnezeu in aceasta Lucrare, sa stiti, o mare parte din merit o are parintele acela care ne-a marturisit noua de la inceput Cuvantul cel Sfant.

Caci daca noi suntem astazi aici in mijlocul fratiilor voastre si daca avem un cuvant si un indemn, o cantare si o rugaciune, o lacrima si un cuvant plin de putere, o mare parte poate cea mai mare parte o are el, parintele care ne-a invatat pe noi si ne-a spus noua Cuvantul lui Dumnezeu.

Noi eram straini si departe Pe locurile aceste unde noi umblam astazi si laudam pe Dumnezeu nu era nimeni, nimeni care sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Nici nu va puteti inchipui ce intuneric era aici! Nu era o carte, o Biblie in nici o casa, nu stia nimeni o cantare duhovniceasca, nu stia nimeni o rugaciune de multumire, un cuvant de indemn. Nu era nimeni, nu stia nimeni, cum era inainte de facerea pamantului si facerea lumii.

Asa era aici! Nu stim noi multumi lui Dumnezeu pentru ca avem Cartea Sfanta. Avem mii de cantari. Sunt frati care ne marturisesc Cuvantul. Avem ocazii sa ascultam Evanghelia. Avem adunari pline de binecuvantare, ca si asta de astazi, unde ni se arata noua lumina. Lumina pe care inaintasii nostri au simtit-o undeva de dincolo de ei. Dar lumina noastra este acum atat de limpede si de clara aici, precum este lumina soarelui fata de lumina lunii.

Ei eu trait cu lumina lunii, unde lucrurile n-au fost niciodata limpezi. Noi traim in Lumina Soarelui, Cuvantul lui Hristos este lumina pentru noi. Daca vrem sa-L ascultam, nu exista nici o rascruce din viata noastra, nici o imprejurare in care El sa nu ne arate ce drum sa luam. Ce sa facem Numai ca prea putina ascultare gaseste acest Cuvant azi in inimile noastre. Prea putin ascultam Cuvantul lui Dumnezeu si din cauza aceasta noi suntem slabi si neputinciosi si Cuvantul lui Dumnezeu mai mult trece pe langa urechile noastre decat intra prin ele ca sa ajunga la inima.

Am dori din toata inima sa ne oprim in seara aceasta asupra acestor adevaruri care ne invata cele dintai datorii, de copii, pe care trebuie sa le traim in curatie, in sfintenie si ascultare de parintii nostri, in primul rand cei duhovnicesti, pentru ca este scris: Daca parintele tau trupesc si parintele tau duhovnicesc iti cer amandoi in acelasi timp sa faci un lucru pentru ei, esti dator cel mai intai sa-l asculti pe parintele tau cel duhovnicesc, apoi pe celalalt .

Cand parintii nostri cei duhovnicesti sunt in mijlocul nostru sfatuitori si indrumatori, datori suntem sa-i ascultam cu toata atentia, cu toata graba si cu toata grija, fiindca ei ne invata adevarurile mantuirii noastre. Nu numai pentru fericirea trecatoare si pamanteasca dar si pentru asta , insa in primul rand pentru fericirea noastra vesnica. i in al doilea rand, seara aceasta am dorit sa fie o seara de multe invataturi pentru parinti, pentru mame in primul rand. Noi suntem aproape de Nasterea Mantuitorului nostru. Dorim sa aducem mereu inaintea noastra pilda Sfintei Fecioare, Maica Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care i-a fost incredintat ei.

Mame, scumpe surori si mame, nu va inchipuiti ca fiii pe care i-ati nascut sunt in primul rand ai vostri. In primul rand sunt ai lui Hristos, ai lui Dumnezeu. Sa-i primiti de la El, sa-i cresteti pentru El. Cresteti-i pentru Domnul!Ce bine ar fi daca mamele ar creste copii in asa fel, incat cel dintai cuvant pe care il rosteste sa nu fie mama , ci sa fie Iisus !Sa-i inveti, sa-i invatam noi pe copiii nostri ca cel dintai cuvant pe care il rostesc sa fie Iisus ! Iisus sa rosteasca gurita lor dulce. Cuvantul lor sfant cel dintai sa fie Iisus . Atunci va fi cu adevarat fericita si mama, si tatal lui. Pentru ca acela ce il iubeste in primul rand pe Dumnezeu, acela va iubi pentru totdeauna si cu tot sufletul sau si pe mama sa, si pe tatal sau, cu adevarat.

Mama unui astfel de copil nu va plange niciodata ca copilul ei nu-i mai vorbeste, n-o mai asculta, n-o mai iubeste. Mama unui astfel de copil nascut in dragostea lui Dumnezeu va avea mereu numai lacrimi de multumire si bucurie, pentru ca Hristos il va invata cum sa-i iubeasca si sa-i ajute in fiecare zi pe parintii lui.

Am dorit din toata inima intalnirea noastra de aici, cu prilejul acestei nasteri, cu prilejul acestui copilas binecuvantat care s-a nascut intr-o familie iubita. Fratele nostru si sora noastra in Domnul au fost binecuvantati de Domnul cu acest copil, ca sa-l creasca binecuvantat, pentru care si noi Ii multumim lui Dumnezeu si [Il rugam] sa le daruiasca puterea si lumina de care au nevoie ca sa-l poata creste dupa voia Domnului Neuitand nici o clipa ca el este fiul Domnului, sa l creasca cum l-a crescut Maica Domnului pe Domnul Iisus.

Asa ar trebui sa-i creasca surorile noastre pe copiii lor. Cum L-a crescut Maica Domnului. Cu Cuvantul lui Dumnezeu, cu cantarea si cu rugaciunea. In asa fel l-a crescut ea, incat, la 12 ani, Copilul putea sa stea de vorba cu cei mai mari invatati din Ierusalim.

Ce crestere frumoasa! Numai pentru aceasta, cat se cuvine sa o cinstim noi pe Sfanta Fecioara, Maica Domnului! Cat a ostenit ea, cat s-a rugat ea, cat s-a jertfit ea! Cum L-a invatat ea sa citeasca, cum L-a invatat ea sa se roage!El era Fiul lui Dumnezeu, dar era in trup omenesc. i El a avut nevoie de ingrijire, ca oricare copil nou-nascut de om pe pamant, pentru ca este scris: In...