Un ţăran cât o eternitate. Badea Cârţan
Un taran cat o eternitate. Badea Cartan Stimati cititori, v-am mai propus in cele scrise anterior pe aici pe bulevardul virtual al Jurnalului Spiritual sa ne urcam in masina timpului si sa ne-aducem aminte de oameni de exceptie care au reprezentat repere fundamentale in existenta romaneasca. Fie ca au fost profesori, oameni politici, ingineri, []The post Un taran cat o eternitate. Badea Cartan appeared first on Jurnal Spiritual.
Un taran cat o eternitate. Badea Cartan was first posted on martie 25, 2021 at 9:56 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comUn taran cat o eternitate. Badea Cartan Stimati cititori, v-am mai propus in cele scrise anterior pe aici pe bulevardul virtual al Jurnalului Spiritual sa ne urcam in masina timpului si sa ne-aducem aminte de oameni de exceptie care au reprezentat repere fundamentale in existenta romaneasca. Fie ca au fost profesori, oameni politici, ingineri, diplomati, aviatori, generali, avocati, medici etc cei pe care i-am adus pe aici in amintire au plantat cate o caramida solida la edificiul tarii Azi va propun sa ne aducem aminte si de talpa tarii , de marele roman care a fost Gheorghe Cartan, cel caruia i s-a spus, ulterior, Badea Cartan Gheorghe Cartan este cunoscut si sub numele de Badea Cartan, celebru pentru calatoria sa pe jos pana la Roma pentru a vedea Columna lui Traian si alte marturii despre originea latina a poporului roman. A fost un taran roman autodidact care a luptat pentru independenta romanilor din Transilvania, distribuind carti romanesti aduse clandestin din Romania, la sate. A calatorit pe jos pana la Roma pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian dar a mers pe jos si prin aproape tot spatiul romanesc despartit de granitele timpului sau. tiam de mult ca, dupa decesul sau din august 1911, a fost inmormantat la Sinaia iar mormantul i l-am vazut pe vremea cand eram mai tanar, intr-o excursie. Ulterior, chiar daca am trecut de foarte multe ori in goana masinii pe DN1, pe langa cimitirul unde-si doarme somnul de veci, spre rusinea mea, nu am oprit multi ani sa-i aduc un salut si un gand bun Am reinnodat firul si am facut-o, paradoxal, acum cativa ani atunci cand, impreuna cu un cativa amici americani, in drum dinspre Bucuresti spre Brasov, cautam in cimitirul din Sinaia mormantul unui pilot militar american mort in captivitate in anii celui de-al doilea razboi mondial si ale carui ramasite nu fusesera repatriate. Atunci am trecut, intamplator, pe langa mormantul lui Gheorghe Cartan si m-am oprit mai mult timp, dupa ce am cules din zona cateva flori de camp si le-am asezat la mormant. Insotitorii mei americani m-au acompaniat tacuti si a trebuit sa le povestesc cine a fost cel la al carui mormant ma oprisem. i am facut, cred, o lectie de istorie buna cu ei pentru ca, la intoarcerea cu ei catre Bucuresti, mi-au propus sa ne oprim din nou la cimitirul din Sinaia pentru a face cateva fotografii la mormantul celui pe care-l cautasera la venire si sa depuna o jerba de flori Din autoturism au scos, insa, doua jerbe de flori Una era pentru Badea Cartan i mai stiu ca pe un perete dintr-o casa din indepartatul Texas se afla o fotografie in a carui fundal se afla si crucea de pe mormantul lui Badea Cartan Gheorghe Cartan s-a nascut in comuna Oprea-Cartisoara, judetul Sibiu, la 24 ianuarie 1849, fiind fiul lui Nicolae Cartan si al Mariei Budac, o familie cu adanci traditii de pastori, care a mai avut alti sase copii: Mariuta, Nicolae, Chiva, Ion, Avram si Arsene. In perioada zbuciumata a anilor 1848 1849, familia contelui Teleky, mare proprietar de mosii, a parasit ara Fagarasului si Transilvania, pe atunci teritoriu al Imperiului habsburgic, plecand la Budapesta, iar Oliver Boier, administratorul pamanturilor grofului la Cartisoara, vinde taranilor din terenurile sale, casa grofului fiind cumparata ulterior de preotul Vulcan din Cartisoara. Inca de pe la varsta de cinci-sase ani, Gheorghe cunostea bine toate imprejurimile satelor Oprea si Streza Cartisoara, fiindca vara cauta cuiburi de pasari, iar toamna culegea fructele padurii, ca orice copil. Ar fi trebuit sa urmeze anii de scoala dar, din cauza saraciei din familie si fiindca auzise de la alti copii din Recea ca erau pedepsiti, daca vorbeau romaneste, Gheorghe nu a mers la scoala, iar la varsta de unsprezece ani a plecat, alaturi de membri ai familiei sale, pe munte cu oile. Tatal sau l-a dus la stana baciului Axente, sub Curmatura Balei, unde va deprinde toate cele ale oieritului si va invata sa faca branza si cas. Stana avea 2.000 de oi, jumatate fiind ale grofului Teleky, 500 ale administratorului Oliver Boier, iar celelalte, ale locuitorilor din Oprea Cartisoara. La 23 mai 1867, dupa moartea tatalui sau, Gheorghe Cartan si-a luat ramas bun de la mama sa, de la frati si de la surori, si-a luat cele patruzeci de oi ce-i reveneau drept mostenire de pe urma tatalui si, pleaca cu turma spre Romania pentru a vedea tara in care auzise ca traiesc fratii sai romani, liberi de orice stapanire straina. La sfarsitul lunii mai, Gheorghe Cartan ajunsese in ara Barsei. Aici l-a cunoscut pe brasoveanul Ion Cotiga, care avea stiinta de carte. Acesta urmase liceul si trei ani la facultatile de drept si filosofie iar, din cauza unei boli de plamani, isi intrerupsese studiile. Cei doi au facut legamant sa ciobaneasca impreuna. In peregrinarile lor impreuna, Ion Cotiga il invata pe tanarul Cartan cate ceva din istoria romanilor, cate ceva despre filosofi, apoi il ajuta sa invete sa scrie si sa citeasca, fiind cel care a influentat in bine devenirea ulterioara a tanarului Gheorghe Cartan. Asa a aflat Gheorghe despre Platon si Socrate, despre istoricii romani si greci, Titus Livius si Herodot, dar si despre Ovidiu, care a murit la Tomis, si despre Traian si Decebal considerati parintii poporului roman. Cartan era fascinat de ceea ce afla, desi nu pricepea cum de un cioban precum Cotiga putea sa cunoasca atatea lucruri. Acesta-i reamintea, din timp in timp ca era, totusi, scolit, si optase pentru ciobanie din proprie vointa. In iulie 1867, cei doi ciobani ajung cu turmele langa Ciulnita, unde inchiriaza pentru mai multi ani, un teren pentru stana si pasuni pentru oi. Dupa cativa ani, prin 1874, cand Gheorghe implinise 25 de ani, sub indrumarea lui Cotiga, ajunsese sa scrie si sa citeasca bine. In anul 1870 Gheorghe ajunsese la varsta incorporarii in armata austro-ungara, iar pentru a evita acest lucru, a ramas in continuare in Romania si timp de mai multi ani nu a avut nicio stire de acasa. Cuvintele lui Mihail Kogalniceanu spuse la 9 mai 1877 ca: Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare suntem o natiune libera si independenta , au ajuns si la cei doi ciobani si le-au trezit sentimentele de romani. Cei doi prieteni, Cartan si Cotiga, fara sa mai stea pe ganduri, au hotarat sa ia parte si ei, dupa puterile lor, la efortul de razboi al tarii. S-au prezentat la Comandamentul etapelor , aflat la Buzau, si au predat armatei romane, in cadrul rechizitiilor, 1.200 capete de oi si nutretul strans pentru iarna. Pentru stana au retinut doar 2 berbeci si 30 de oi. Un gest deloc simbolic dar incarcat de simboluri! Gheorghe Cartan pleaca voluntar in armata romana si este repartizat la Rosiorii de Vede unde este instruit in timp ce Razboiul de Independenta al Romaniei era in plina desfasurare. Nu a mai ajuns sa lupte efectiv pe campul de lupta, razboiul incheindu-se inainte ca el sa fi terminat instructia. La 12 iulie 1878 este lasat la vatra din armata romana, apoi Gheorghe, cu dor de casa, a pornit spre Transilvania, dorind sa ajunga pe meleagurile copilariei. In rastimpul in care fusese plecat, mama lui murise. Insa, in rastimpul in care el nu se prezentase pentru incorporare acasa, cazul lui devenise unul complicat, intarziase nu mai putin de opt ani in a-si face stagiul militar obligatoriu la stapanirea chezaro-craiasca si era amenintat cu spectrul inchisorii. Pentru a scapa de detentie, a fost nevoit sa se prezinte la Fagaras, unde a fost incorporat si repartizat la Regimentul 31 Infanterie de la Zemm, langa Belgrad, iar apoi a ajuns in Bosnia Hertegovina, unde erau trimisi, de regula, recrutii romani. Gestul sau de prezentare pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu a avut ca substrat si dorinta de a avea toate actele in regula, pentru a se lasa de ciobanit si de a raspandi legal cartea romaneasca in Ardeal. In armata, majoritatea ofiterilor erau austrieci, trupa fiind, de regula, de alte nationalitati, iar instructia se facea in limba germana, asa ca, vrand-nevrand, a invatat si limba germana. La 8 mai 1881, a fost lasat la vatra dupa alti trei ani de serviciu militar. A plecat in aceeasi luna inapoi la Ciulnita, in Romania. Cat timp a calatorit Cartan, Cotiga a imbogatit turma de mioare. Au decis, totusi, sa-si vada fiecare de drumurile lor in viata si sa se desparta. Cartan a luat numai o treime din turma, adica 400 de oi, 2 magari si 2 caini, restul i-a ramas lui Cotiga. S-au despartit, dar se zice ca au ramas prieteni, iar Gheorghe s-a intors in Transilvania cu cele 400 de oi care ii apartineau, in primavara anului 1882. Gheorghe a fost amendat de mai multe ori pentru ca oile sale au pascut pe pamanturile unor sasi, ajungand sa plateasca despagubiri mult mai mari decat pagubele facute de oile lui, astfel ca, la scurt timp, a ramas fara nicio oaie. Dupa judecati si plangeri nerezolvate, fiindca nu i s-a facut dreptate, Gheorghe a plecat la Viena pentru a se infatisa imparatului, dar nu a reusit, iar fiindca a fost prea insistent, a fost urcat in tren cu forta de catre politie si trimis acasa. Toate pagubele, umilintele si, nu de putine ori, bataile l-au transformat pe Cartan intr-un aprig luptator pentru libertatea romanilor ardeleni. In mai 1894, a participat, la Cluj, la procesul memorandistilor, motiv pentru care este arestat si batut de jandarmi, pe motiv ca nu era posibil ca un simplu cioban sa asiste din proprie initiativa la un proces politic atat de important. Dupa bataia incasata a plecat din nou la Viena, unde intra in audienta la imparat, care ii promite tragerea la raspundere a vinovatilor. I-a vizitat la inchisoarea din Vac din Ungaria pe memorandistii condamnati la detentie. Datorita deselor lui aparitii, directorul inchisorii l-a banuit ca ar fi spion; in consecinta, nu i s-a mai permis accesul in incinta penitenciarului. In aceasta situatie reactia lui Cartan a fost pe cat de neasteptata pe atat de impresionanta Ca sa arate ca nu i-a uitat pe martirii neamului, s-a asezat linistit la poarta de intrare in inchisoare si scotand fluierul din serpar a inceput sa doineasca de jale, timp indelungat, spre surprinderea trecatorilor unguri din afara si spre multumirea celor intemnitati, iesiti in curte, si asupra carora acest semn de viata, transmis peste ziduri, produsese o profunda impresie. ...
Un taran cat o eternitate. Badea Cartan was first posted on martie 25, 2021 at 9:56 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comUn taran cat o eternitate. Badea Cartan Stimati cititori, v-am mai propus in cele scrise anterior pe aici pe bulevardul virtual al Jurnalului Spiritual sa ne urcam in masina timpului si sa ne-aducem aminte de oameni de exceptie care au reprezentat repere fundamentale in existenta romaneasca. Fie ca au fost profesori, oameni politici, ingineri, diplomati, aviatori, generali, avocati, medici etc cei pe care i-am adus pe aici in amintire au plantat cate o caramida solida la edificiul tarii Azi va propun sa ne aducem aminte si de talpa tarii , de marele roman care a fost Gheorghe Cartan, cel caruia i s-a spus, ulterior, Badea Cartan Gheorghe Cartan este cunoscut si sub numele de Badea Cartan, celebru pentru calatoria sa pe jos pana la Roma pentru a vedea Columna lui Traian si alte marturii despre originea latina a poporului roman. A fost un taran roman autodidact care a luptat pentru independenta romanilor din Transilvania, distribuind carti romanesti aduse clandestin din Romania, la sate. A calatorit pe jos pana la Roma pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian dar a mers pe jos si prin aproape tot spatiul romanesc despartit de granitele timpului sau. tiam de mult ca, dupa decesul sau din august 1911, a fost inmormantat la Sinaia iar mormantul i l-am vazut pe vremea cand eram mai tanar, intr-o excursie. Ulterior, chiar daca am trecut de foarte multe ori in goana masinii pe DN1, pe langa cimitirul unde-si doarme somnul de veci, spre rusinea mea, nu am oprit multi ani sa-i aduc un salut si un gand bun Am reinnodat firul si am facut-o, paradoxal, acum cativa ani atunci cand, impreuna cu un cativa amici americani, in drum dinspre Bucuresti spre Brasov, cautam in cimitirul din Sinaia mormantul unui pilot militar american mort in captivitate in anii celui de-al doilea razboi mondial si ale carui ramasite nu fusesera repatriate. Atunci am trecut, intamplator, pe langa mormantul lui Gheorghe Cartan si m-am oprit mai mult timp, dupa ce am cules din zona cateva flori de camp si le-am asezat la mormant. Insotitorii mei americani m-au acompaniat tacuti si a trebuit sa le povestesc cine a fost cel la al carui mormant ma oprisem. i am facut, cred, o lectie de istorie buna cu ei pentru ca, la intoarcerea cu ei catre Bucuresti, mi-au propus sa ne oprim din nou la cimitirul din Sinaia pentru a face cateva fotografii la mormantul celui pe care-l cautasera la venire si sa depuna o jerba de flori Din autoturism au scos, insa, doua jerbe de flori Una era pentru Badea Cartan i mai stiu ca pe un perete dintr-o casa din indepartatul Texas se afla o fotografie in a carui fundal se afla si crucea de pe mormantul lui Badea Cartan Gheorghe Cartan s-a nascut in comuna Oprea-Cartisoara, judetul Sibiu, la 24 ianuarie 1849, fiind fiul lui Nicolae Cartan si al Mariei Budac, o familie cu adanci traditii de pastori, care a mai avut alti sase copii: Mariuta, Nicolae, Chiva, Ion, Avram si Arsene. In perioada zbuciumata a anilor 1848 1849, familia contelui Teleky, mare proprietar de mosii, a parasit ara Fagarasului si Transilvania, pe atunci teritoriu al Imperiului habsburgic, plecand la Budapesta, iar Oliver Boier, administratorul pamanturilor grofului la Cartisoara, vinde taranilor din terenurile sale, casa grofului fiind cumparata ulterior de preotul Vulcan din Cartisoara. Inca de pe la varsta de cinci-sase ani, Gheorghe cunostea bine toate imprejurimile satelor Oprea si Streza Cartisoara, fiindca vara cauta cuiburi de pasari, iar toamna culegea fructele padurii, ca orice copil. Ar fi trebuit sa urmeze anii de scoala dar, din cauza saraciei din familie si fiindca auzise de la alti copii din Recea ca erau pedepsiti, daca vorbeau romaneste, Gheorghe nu a mers la scoala, iar la varsta de unsprezece ani a plecat, alaturi de membri ai familiei sale, pe munte cu oile. Tatal sau l-a dus la stana baciului Axente, sub Curmatura Balei, unde va deprinde toate cele ale oieritului si va invata sa faca branza si cas. Stana avea 2.000 de oi, jumatate fiind ale grofului Teleky, 500 ale administratorului Oliver Boier, iar celelalte, ale locuitorilor din Oprea Cartisoara. La 23 mai 1867, dupa moartea tatalui sau, Gheorghe Cartan si-a luat ramas bun de la mama sa, de la frati si de la surori, si-a luat cele patruzeci de oi ce-i reveneau drept mostenire de pe urma tatalui si, pleaca cu turma spre Romania pentru a vedea tara in care auzise ca traiesc fratii sai romani, liberi de orice stapanire straina. La sfarsitul lunii mai, Gheorghe Cartan ajunsese in ara Barsei. Aici l-a cunoscut pe brasoveanul Ion Cotiga, care avea stiinta de carte. Acesta urmase liceul si trei ani la facultatile de drept si filosofie iar, din cauza unei boli de plamani, isi intrerupsese studiile. Cei doi au facut legamant sa ciobaneasca impreuna. In peregrinarile lor impreuna, Ion Cotiga il invata pe tanarul Cartan cate ceva din istoria romanilor, cate ceva despre filosofi, apoi il ajuta sa invete sa scrie si sa citeasca, fiind cel care a influentat in bine devenirea ulterioara a tanarului Gheorghe Cartan. Asa a aflat Gheorghe despre Platon si Socrate, despre istoricii romani si greci, Titus Livius si Herodot, dar si despre Ovidiu, care a murit la Tomis, si despre Traian si Decebal considerati parintii poporului roman. Cartan era fascinat de ceea ce afla, desi nu pricepea cum de un cioban precum Cotiga putea sa cunoasca atatea lucruri. Acesta-i reamintea, din timp in timp ca era, totusi, scolit, si optase pentru ciobanie din proprie vointa. In iulie 1867, cei doi ciobani ajung cu turmele langa Ciulnita, unde inchiriaza pentru mai multi ani, un teren pentru stana si pasuni pentru oi. Dupa cativa ani, prin 1874, cand Gheorghe implinise 25 de ani, sub indrumarea lui Cotiga, ajunsese sa scrie si sa citeasca bine. In anul 1870 Gheorghe ajunsese la varsta incorporarii in armata austro-ungara, iar pentru a evita acest lucru, a ramas in continuare in Romania si timp de mai multi ani nu a avut nicio stire de acasa. Cuvintele lui Mihail Kogalniceanu spuse la 9 mai 1877 ca: Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare suntem o natiune libera si independenta , au ajuns si la cei doi ciobani si le-au trezit sentimentele de romani. Cei doi prieteni, Cartan si Cotiga, fara sa mai stea pe ganduri, au hotarat sa ia parte si ei, dupa puterile lor, la efortul de razboi al tarii. S-au prezentat la Comandamentul etapelor , aflat la Buzau, si au predat armatei romane, in cadrul rechizitiilor, 1.200 capete de oi si nutretul strans pentru iarna. Pentru stana au retinut doar 2 berbeci si 30 de oi. Un gest deloc simbolic dar incarcat de simboluri! Gheorghe Cartan pleaca voluntar in armata romana si este repartizat la Rosiorii de Vede unde este instruit in timp ce Razboiul de Independenta al Romaniei era in plina desfasurare. Nu a mai ajuns sa lupte efectiv pe campul de lupta, razboiul incheindu-se inainte ca el sa fi terminat instructia. La 12 iulie 1878 este lasat la vatra din armata romana, apoi Gheorghe, cu dor de casa, a pornit spre Transilvania, dorind sa ajunga pe meleagurile copilariei. In rastimpul in care fusese plecat, mama lui murise. Insa, in rastimpul in care el nu se prezentase pentru incorporare acasa, cazul lui devenise unul complicat, intarziase nu mai putin de opt ani in a-si face stagiul militar obligatoriu la stapanirea chezaro-craiasca si era amenintat cu spectrul inchisorii. Pentru a scapa de detentie, a fost nevoit sa se prezinte la Fagaras, unde a fost incorporat si repartizat la Regimentul 31 Infanterie de la Zemm, langa Belgrad, iar apoi a ajuns in Bosnia Hertegovina, unde erau trimisi, de regula, recrutii romani. Gestul sau de prezentare pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu a avut ca substrat si dorinta de a avea toate actele in regula, pentru a se lasa de ciobanit si de a raspandi legal cartea romaneasca in Ardeal. In armata, majoritatea ofiterilor erau austrieci, trupa fiind, de regula, de alte nationalitati, iar instructia se facea in limba germana, asa ca, vrand-nevrand, a invatat si limba germana. La 8 mai 1881, a fost lasat la vatra dupa alti trei ani de serviciu militar. A plecat in aceeasi luna inapoi la Ciulnita, in Romania. Cat timp a calatorit Cartan, Cotiga a imbogatit turma de mioare. Au decis, totusi, sa-si vada fiecare de drumurile lor in viata si sa se desparta. Cartan a luat numai o treime din turma, adica 400 de oi, 2 magari si 2 caini, restul i-a ramas lui Cotiga. S-au despartit, dar se zice ca au ramas prieteni, iar Gheorghe s-a intors in Transilvania cu cele 400 de oi care ii apartineau, in primavara anului 1882. Gheorghe a fost amendat de mai multe ori pentru ca oile sale au pascut pe pamanturile unor sasi, ajungand sa plateasca despagubiri mult mai mari decat pagubele facute de oile lui, astfel ca, la scurt timp, a ramas fara nicio oaie. Dupa judecati si plangeri nerezolvate, fiindca nu i s-a facut dreptate, Gheorghe a plecat la Viena pentru a se infatisa imparatului, dar nu a reusit, iar fiindca a fost prea insistent, a fost urcat in tren cu forta de catre politie si trimis acasa. Toate pagubele, umilintele si, nu de putine ori, bataile l-au transformat pe Cartan intr-un aprig luptator pentru libertatea romanilor ardeleni. In mai 1894, a participat, la Cluj, la procesul memorandistilor, motiv pentru care este arestat si batut de jandarmi, pe motiv ca nu era posibil ca un simplu cioban sa asiste din proprie initiativa la un proces politic atat de important. Dupa bataia incasata a plecat din nou la Viena, unde intra in audienta la imparat, care ii promite tragerea la raspundere a vinovatilor. I-a vizitat la inchisoarea din Vac din Ungaria pe memorandistii condamnati la detentie. Datorita deselor lui aparitii, directorul inchisorii l-a banuit ca ar fi spion; in consecinta, nu i s-a mai permis accesul in incinta penitenciarului. In aceasta situatie reactia lui Cartan a fost pe cat de neasteptata pe atat de impresionanta Ca sa arate ca nu i-a uitat pe martirii neamului, s-a asezat linistit la poarta de intrare in inchisoare si scotand fluierul din serpar a inceput sa doineasca de jale, timp indelungat, spre surprinderea trecatorilor unguri din afara si spre multumirea celor intemnitati, iesiti in curte, si asupra carora acest semn de viata, transmis peste ziduri, produsese o profunda impresie. ...
