Meditaţii la Apostolul din Duminica a VI-a a Postului Mare (a Floriilor) – Filipeni 4, 4-9
Fiul meu si sufletul meu, invata-te sa ceri cat mai putin, dar sa multumesti cat mai mult. Invata-te sa astepti oricat si sa nu fii nerabdator niciodata. Invata-te sa poti renunta linistit la orice si sa nu cartesti pentru nimic, nicaieri. Invata-te sa te multumesti cu mai putin decat ai, si atunci vei fi fericit. []Fiul meu si sufletul meu, invata-te sa ceri cat mai putin, dar sa multumesti cat mai mult. Invata-te sa astepti oricat si sa nu fii nerabdator niciodata. Invata-te sa poti renunta linistit la orice si sa nu cartesti pentru nimic, nicaieri. Invata-te sa te multumesti cu mai putin decat ai, si atunci vei fi fericit.
Caci fericirea nu sta in a avea mult, ci in putin. Cu cat te poti multumi cu mai putin, cu atat vei fi mai fericit. Caci putin poti avea totdeauna. Dar mult nu poti avea niciodata.
Filip. 4, 7: Pacea lui DumnezeuIn felul acesta ajungi la pacea cu toti semenii tai. Vei putea sa privesti totdeauna linistit in ochii fiecarui om pe care il intalnesti, fiindca ii vei avea prieteni pe toti.
Te vei putea ruga linistit pentru fiecare, langa fiecare si cu fiecare frate ori sora, vecin ori coleg, cunoscut ori necunoscut, fiindca neavand nici un dusman, nu vei fi impiedicat de nimic fata de nimeni.
Neavand nimic ascuns fata de nimeni, vei putea sa-i vorbesti deschis fiecaruia. i sa primesti cu bunavointa in casa ta pe oricine. Avand pacea cu toti, vei avea pacea din partea tuturor. Bineinteles ca vor mai fi si unii cu care nu vei putea avea pacea deplina niciodata. Dar aceasta nu va mai depinde de tine, ci de ei. Insa asta nu-ti va nimici pacea ta insati care va fi intristata, dar nu tulburata de nimic.
Asta este pacea cu oamenii si pacea omeneasca.
Dar pacea lui Dumnezeu este altceva. Pacea aceasta se statorniceste intre sufletul tau si Dumnezeul tau. Intre sufletul meu si Dumnezeul meu. i pacea aceasta depinde de starea pana la care am ajuns noi, fiecare, in relatiile noastre cu El.
Pacea cu Dumnezeu. Aceasta este prima stare la care ajungem in clipa nasterii din nou, cand Sangele Sfant al lui Hristos ne spala de pacatele trecutului si ne aduce la picioarele Harului Ceresc pentru infierea Tatalui. Aceasta pace dureaza atata vreme cat intre noi si Dumnezeu nu intervine un nou pacat care ne strica aceasta pace. Daca intervin atunci numai lacrimile si cainta din partea noastra, pe masura pacatului facut si alergarea la Sangele curatitor al Domnului Iisus, atunci pacea noastra cu Dumnezeu se poate iarasi reface dupa cum este scris: Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire (I In 1, 9).
Asa a fost starea Sfantului Apostol Petru in seara Patimilor Domnului. Dar el s-a trezit indata alergand la pocainta si la plansul amar. Din cauza asta el a fost mantuit.
Pacea langa Dumnezeu. Aceasta este o a doua stare si dureaza atata vreme pana cand intervine o incercare mai grea si mai deosebita, o furtuna mai tare care ne smulg de langa Dumnezeu si ne arunca in nu stiu ce valuri sau noroaie in care ne putem ineca si ingropa.
Daca nu intervine atunci o pocainta indurerata si cutremuratoare, sufletul ajuns astfel ramane pierdut pentru veci. Asa a fost starea lui Iuda, vanzatorul Mantuitorului...
Caci fericirea nu sta in a avea mult, ci in putin. Cu cat te poti multumi cu mai putin, cu atat vei fi mai fericit. Caci putin poti avea totdeauna. Dar mult nu poti avea niciodata.
Filip. 4, 7: Pacea lui DumnezeuIn felul acesta ajungi la pacea cu toti semenii tai. Vei putea sa privesti totdeauna linistit in ochii fiecarui om pe care il intalnesti, fiindca ii vei avea prieteni pe toti.
Te vei putea ruga linistit pentru fiecare, langa fiecare si cu fiecare frate ori sora, vecin ori coleg, cunoscut ori necunoscut, fiindca neavand nici un dusman, nu vei fi impiedicat de nimic fata de nimeni.
Neavand nimic ascuns fata de nimeni, vei putea sa-i vorbesti deschis fiecaruia. i sa primesti cu bunavointa in casa ta pe oricine. Avand pacea cu toti, vei avea pacea din partea tuturor. Bineinteles ca vor mai fi si unii cu care nu vei putea avea pacea deplina niciodata. Dar aceasta nu va mai depinde de tine, ci de ei. Insa asta nu-ti va nimici pacea ta insati care va fi intristata, dar nu tulburata de nimic.
Asta este pacea cu oamenii si pacea omeneasca.
Dar pacea lui Dumnezeu este altceva. Pacea aceasta se statorniceste intre sufletul tau si Dumnezeul tau. Intre sufletul meu si Dumnezeul meu. i pacea aceasta depinde de starea pana la care am ajuns noi, fiecare, in relatiile noastre cu El.
Pacea cu Dumnezeu. Aceasta este prima stare la care ajungem in clipa nasterii din nou, cand Sangele Sfant al lui Hristos ne spala de pacatele trecutului si ne aduce la picioarele Harului Ceresc pentru infierea Tatalui. Aceasta pace dureaza atata vreme cat intre noi si Dumnezeu nu intervine un nou pacat care ne strica aceasta pace. Daca intervin atunci numai lacrimile si cainta din partea noastra, pe masura pacatului facut si alergarea la Sangele curatitor al Domnului Iisus, atunci pacea noastra cu Dumnezeu se poate iarasi reface dupa cum este scris: Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire (I In 1, 9).
Asa a fost starea Sfantului Apostol Petru in seara Patimilor Domnului. Dar el s-a trezit indata alergand la pocainta si la plansul amar. Din cauza asta el a fost mantuit.
Pacea langa Dumnezeu. Aceasta este o a doua stare si dureaza atata vreme pana cand intervine o incercare mai grea si mai deosebita, o furtuna mai tare care ne smulg de langa Dumnezeu si ne arunca in nu stiu ce valuri sau noroaie in care ne putem ineca si ingropa.
Daca nu intervine atunci o pocainta indurerata si cutremuratoare, sufletul ajuns astfel ramane pierdut pentru veci. Asa a fost starea lui Iuda, vanzatorul Mantuitorului...
