Pe urmele Mântuitorului – Al 11-lea popas din drumul Crucii
O, ce priveliste grozava urmeaza acum! Ciocanele se ridicara sus in aer, si in clipa urmatoare din sfintele maini si picioare ale Domnului tasni sangele. Maica Sfanta cazu jos lesinata, femeile incepura a plange cu hohot, invataceii se retrasera ingroziti. Ma ingrozesc si eu, Iisuse Bunule, dandu-mi seama ca in ciocanele ce rasuna si in cuiele ce sfredelesc sfintele Tale maini si picioare sunt si toate pacatele mele. Mantuitorule Bune, cu ce voi rasplati eu, ticalosul, aceasta Mare Jertfa ce o faci pentru mine si iertarea mea? Ma aplec plangand si sarut sfintele Tale rane.
Veniti, fratilor, veniti, suflete insetosate, sa gustam din cei dintai picuri de viata si iertare ce tasnesc din ranele Domnului. Durerile ce le rabda Mantuitorul in vremea cand cuiele sfredeleau mainile si picioarele Sale, erau groaznice. Cuiele fiind mari si latarete, trebuiau multe lovituri de ciocan pana patrundeau carnea si osul. Mantuitorul rabda in tacere toate aceste grozave dureri. Nici un strigat de durere nu iesi din gura Lui. In nemarginita Sa iubire de oameni, Mantuitorul incepu sa uite grozavele Sale dureri. Vazand pe cei care-L pironeau pe Cruce, I se facu mila de ei si de cumplita pedeapsa ce trebuia sa-i ajunga in Ziua Judecatii, Domnul Se ruga pentru ei, zicand: Tata, iarta-le lor, caci nu stiu ce fac (Luca 23,34 ).
Auzi tu, draga cititorule, ce zice Mantuitorul? In vreme ce vrasmasii Ii sapa mainile si picioarele, El Se roaga pentru ei si iertarea lor. O, cum n-am eu glas de inger si de arhanghel sa strig aceste cuvinte in toata tara, sa le auda toti acei crestini care pentru toate nimicurile se dusmanesc si isi petrec viata intreaga in ura, razbunare si dusmanie. Cel dintai cuvant al lui Iisus pe Cruce a fost iubirea si iertarea. Cine nu le are pe acestea, nu poate inainta spre mantuire si nu poate primi Jertfa si darurile Crucii.
Iata, Crucea se inaltaDupa ce ostasii il pironira pe Mantuitorul pe Cruce, cativa barbati mai tari apucara Crucea sa o ridice sus...