Aceea este smerenie, cand cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toti, si totusi se injoseste inlauntrul sau. Smerenia nu inseamna ca un pacatos sa se so coteasca pe sine cu adevarat pacatos, ci aceea este smerenie, cand cineva se stie pe sine ca a facut multe si mari fapte bune, si []Aceea este smerenie, cand cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toti, si totusi se injoseste inlauntrul sau. Smerenia nu inseamna ca un pacatos sa se so coteasca pe sine cu adevarat pacatos, ci aceea este smerenie, cand cineva se stie pe sine ca a facut multe si mari fapte bune, si totusi nu cugeta lu cruri inalte despre sine, ci zice ca Pavel: Cu ni mica pe mine nu ma stiu vinovat, insa aceasta nu ma indrepteaza pe mine (Cor. 4, 4). Si iarasi: Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu ( Tim, l, 15).

Aceea este smerenie, cand cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toti, si totusi se injoseste inlauntrul sau. Iara pentru ca sa cu noasteti cat de bine este a nu gandi cineva lucruri inalte despre sine, inchipuiti-va doua trasuri care se intrec intre ele. Tragatorii uneia sa fie dreptatea cu mandria, iar tragatorii alteia pacatul cu smere nia; si veti vedea ca trasura pacatului invinge pe cea a dreptatii; nu pentru ca pacatul ar fi avand asa de multa putere proprie, ci prin taria smereniei celei legate cu dansul. Si trasura dreptatii ramane in urma, nu pentru ca...