Nu vom gasi nicioata cuvinte din destul pentru a lamuri taina intanirii praznuite in Duminica aceasta, a femeilor mironosite (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8). Cantarea Bisericii spune: Pentru ce amestecati mirurile cu lacrimi, ucenitelor? Piatra a fost rasturnata, mormantul a fost golit; vedeti stricaciunea zdrobita de Viata, pecetile marturisind deslusit aceasta; pe strajerii celor neascultatori []Nu vom gasi nicioata cuvinte din destul pentru a lamuri taina intanirii praznuite in Duminica aceasta, a femeilor mironosite (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8). Cantarea Bisericii spune: Pentru ce amestecati mirurile cu lacrimi, ucenitelor? Piatra a fost rasturnata, mormantul a fost golit; vedeti stricaciunea zdrobita de Viata, pecetile marturisind deslusit aceasta; pe strajerii celor neascultatori greu dormind; firea cea muritoare s-a mantuit in trup de Dumnezeu, iadul se tanguieste. Alergand cu bucurie, spuneti Apostolilor ca Hristos, Cel Ce a omorat moartea, Cel intai-nascut din morti, va merge mai inainte de voi in Galileea . (Vecernie, alcatuirea lui Cumula). Taina alergarii acestora la mormant, curajul de a strabate raceala primei dimineti in care ai constiinta ca Dumnezeu a murit. Asa credeau femeile mironosite, ca Dumnezeu a murit. Nu ca alta data, si acum, filosofii. Ei cred ca El a murit si se ingamfa cu aceasta afirmatie. Ele nu! Ele credeau ca a murit si alearga purtand mir. Nu mai e nicio frica in ele. In fond, daca e mort Dumnezeu, ce rau mai mare...