Apostolia femeilor
Parintele Iosif Trifa In vremea aceea, venit-a Iosif din Arimateea, sfetnic cu bun chip, care si acela era asteptand Imparatia lui Dumnezeu; si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat ca a murit asa curand. i, chemand pe sutasul, l-a intrebat pe dansul de a murit de []Parintele Iosif TrifaIn vremea aceea, venit-a Iosif din Arimateea, sfetnic cu bun chip, care si acela era asteptand Imparatia lui Dumnezeu; si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat ca a murit asa curand. i, chemand pe sutasul, l-a intrebat pe dansul de a murit de mult. i, intelegand de la sutasul, a daruit lui Iosif trupul. i, cumparand giulgiul si pogorandu-L pe El, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus in mormant, care era sapat in piatra si a pravalit o piatra pe usa mormantului. Iar Maria Magdalena si Maria lui Iosif priveau unde-L pun. i, daca a trecut sambata, Maria Magdalena si Maria lui Iacov si Salome au cumparat miresme ca sa mearga sa-L unga pe El. i foarte de dimineata, intr-una a Sambetelor, au venit la mormant, rasarind soarele. i ziceau una catre alta: Cine va pravali noua piatra de pe usa mormantului? i, cautand, au vazut piatra pravalita, ca era foarte mare. i, intrand in mormant, au vazut pe un tanar sezand de-a dreapta, imbracat in vesmant alb si s-au inspaimantat. Iar el a zis lor: Nu va inspaimantati! Pe Iisus cautati, Nazarineanul cel Rastignit? S-a sculat; nu este aici! Iata locul unde L-au pus pe El! Deci mergeti de spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge mai inainte de voi in Galileea; acolo Il veti vedea pe El, precum a zis voua . i, iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de cutremur si de spaima si nimanui nimic n-au spus, ca se temeau. (Marcu 15,43-47; 16, 1-8)De mare dar s-au invrednicit femeile mironosite. Lor li s-a aratat mai intai Iisus cel Inviat din morti. Aceasta cinste le-a venit de altfel ca un raspuns la credinta si statornicia ce le-au aratat in timpul rastignirii. Vai, ce lucru dureros s-a intamplat in timpul rastignirii Domnului! Toti L-au parasit pe Domnul! Unii de frica, altii din nerecunostinta. De frica iudeilor, fugisera si se ascunsesera pana si apostolii (afara de Ioan).
Petru, cel care se lauda ca va ramane credincios chiar de s-ar lepada toti, s-a lepadat de frica unei slujnice. Singure femeile s-au tinut pe urmele Domnului cu statornicie, pana la sfarsit. Le vedem urmandu-L pe Domnul in drumul cel grozav al ocarilor si batailor Le vedem plangand, la Crucea Lui, la suferintele Sale Le vedem coborand de pe Cruce Preacurat trupul Domnului si asezandu-l in mormant. Le vedem asteptand invierea LuiTrebuie sa ne dam seama ca n-a fost usoara aceasta statornicie de credinta a femeilor. Singura furia gloatei, ura iudeilor si zanganitul armelor soldatilor ar fi fost destul sa inspaimante inima si sufletul celor cateva femei neajutorate. Trebuie sa ne dam seama ca soldatii romani vor fi cautat sa le departeze pe aceste femei din preajma Celui osandit .
Trebuie sa ne dam seama ca gloatele erau cuprinse de un fel de betie de ura, iar aceasta ura nu putea suferi plansul si lacrimile femeilor. In ura lor cea grozava, fariseii si carturarii nu puteau suferi plansul femeilor. Lor le trebuia strigate de batjocura si ura. Desigur, vor fi cautat sa le indeparteze pe femeile plangatoare. Dar ele s-au alipit cu toata puterea lor de Crucea Rastignirii.
Imbratisand Crucea Domnului,bratele lor cele slabe se prefacusera in brate de fier. Nici o putere din lume nu era in stare sa le smulga de langa Crucea Domnului. Numai o sabie ce le-ar fi taiat mainile ar fi putut sa le smulga de langa Crucea pe care suferea si murea scumpul nostru Mantuitor.
O, voi, binecuvantate Marii! Credinciosii din toate timpurile va vor pastra o vesnica amintire si recunostinta pentru credinta si statornicia voastra, ca n-ati parasit pe scumpul nostru Mantuitor in clipele cele mai groaznice.
Dar credinta voastra trebuie sa ne fie si o predica miscatoare despre cum trebuie sa ne alipim de Domnul.
Eu, de cate ori simt ispitele apropiindu-se de mine, ma gandesc la voi si strang cu toata puterea bratelor mele sufletesti Crucea Rastignirii; de cate ori simt ca diavolul umbla sa ma smulga de langa Crucea mantuirii, ma gandesc la voi si la cuvintele Sf. Ap. Pavel: Cine ma va desparti pe mine de dragostea lui Hristos? Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici necazul, nici stramtorarea, nici prigoana, nici primejdia sau sabia nu vor fi in stare sa ma desparta de Hristos (Rom 8, 38-39).
Dar femeilor mironosite li s-a dat si o solie: sa vesteasca Invierea Domnului. i femeilor deci li s-a dat o apostolie in aceasta lume. Li s-a dat si lor solia si apostolia sa-L vesteasca neincetat pe Iisus cel viu si inviat. Insa prima conditie a acestei vestiri este ca vestitoarea sa fie ea insasi un suflet viu si inviat.
Pilda ne dau si aici mironositele femei. Maria Magdalena a fost cea dintai care L-a vazut pe Iisus cel inviat din morti. Ei i S-a aratat intai Iisus cel inviat si darul Invierii.
Ei, si cine era aceasta femeie invrednicita de un dar asa de mare? Evanghelia ne spune: Iar Iisus, dupa ce a inviat, S-a aratat mai intai Mariei Magdalena, din care scosese sapte diavoli (Mc 16, 9).
Maria Magdalena fusese si ea un fel de moarta, ingropata in adancul pierzarii. Din moartea aceasta s-a ridicat si a inviat, prin darul iertarii, prin darul mortii si al invierii Domnului. Vestindu-L pe Domnul, desigur, Maria nu va fi spus numai ca L-a vazut pe Domnul si rastignirea Lui, ci va fi strigat peste tot locul: Eu, Maria Magdalena, am fost o femeie pierduta aveam sapte duhuri rele ma tavaleam in sapte pacate de moarte zaceam in adancul pierzarii toate rautatile si blestematiile erau in mine; eram o moarta Dar, din moartea aceasta, m-a ridicat Domnul si Mantuitorul meu Iisus Hristos! Apropia-ti-va si voi de acest Mantuitor si indata veti lua iertare si...
Petru, cel care se lauda ca va ramane credincios chiar de s-ar lepada toti, s-a lepadat de frica unei slujnice. Singure femeile s-au tinut pe urmele Domnului cu statornicie, pana la sfarsit. Le vedem urmandu-L pe Domnul in drumul cel grozav al ocarilor si batailor Le vedem plangand, la Crucea Lui, la suferintele Sale Le vedem coborand de pe Cruce Preacurat trupul Domnului si asezandu-l in mormant. Le vedem asteptand invierea LuiTrebuie sa ne dam seama ca n-a fost usoara aceasta statornicie de credinta a femeilor. Singura furia gloatei, ura iudeilor si zanganitul armelor soldatilor ar fi fost destul sa inspaimante inima si sufletul celor cateva femei neajutorate. Trebuie sa ne dam seama ca soldatii romani vor fi cautat sa le departeze pe aceste femei din preajma Celui osandit .
Trebuie sa ne dam seama ca gloatele erau cuprinse de un fel de betie de ura, iar aceasta ura nu putea suferi plansul si lacrimile femeilor. In ura lor cea grozava, fariseii si carturarii nu puteau suferi plansul femeilor. Lor le trebuia strigate de batjocura si ura. Desigur, vor fi cautat sa le indeparteze pe femeile plangatoare. Dar ele s-au alipit cu toata puterea lor de Crucea Rastignirii.
Imbratisand Crucea Domnului,bratele lor cele slabe se prefacusera in brate de fier. Nici o putere din lume nu era in stare sa le smulga de langa Crucea Domnului. Numai o sabie ce le-ar fi taiat mainile ar fi putut sa le smulga de langa Crucea pe care suferea si murea scumpul nostru Mantuitor.
O, voi, binecuvantate Marii! Credinciosii din toate timpurile va vor pastra o vesnica amintire si recunostinta pentru credinta si statornicia voastra, ca n-ati parasit pe scumpul nostru Mantuitor in clipele cele mai groaznice.
Dar credinta voastra trebuie sa ne fie si o predica miscatoare despre cum trebuie sa ne alipim de Domnul.
Eu, de cate ori simt ispitele apropiindu-se de mine, ma gandesc la voi si strang cu toata puterea bratelor mele sufletesti Crucea Rastignirii; de cate ori simt ca diavolul umbla sa ma smulga de langa Crucea mantuirii, ma gandesc la voi si la cuvintele Sf. Ap. Pavel: Cine ma va desparti pe mine de dragostea lui Hristos? Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici necazul, nici stramtorarea, nici prigoana, nici primejdia sau sabia nu vor fi in stare sa ma desparta de Hristos (Rom 8, 38-39).
Dar femeilor mironosite li s-a dat si o solie: sa vesteasca Invierea Domnului. i femeilor deci li s-a dat o apostolie in aceasta lume. Li s-a dat si lor solia si apostolia sa-L vesteasca neincetat pe Iisus cel viu si inviat. Insa prima conditie a acestei vestiri este ca vestitoarea sa fie ea insasi un suflet viu si inviat.
Pilda ne dau si aici mironositele femei. Maria Magdalena a fost cea dintai care L-a vazut pe Iisus cel inviat din morti. Ei i S-a aratat intai Iisus cel inviat si darul Invierii.
Ei, si cine era aceasta femeie invrednicita de un dar asa de mare? Evanghelia ne spune: Iar Iisus, dupa ce a inviat, S-a aratat mai intai Mariei Magdalena, din care scosese sapte diavoli (Mc 16, 9).
Maria Magdalena fusese si ea un fel de moarta, ingropata in adancul pierzarii. Din moartea aceasta s-a ridicat si a inviat, prin darul iertarii, prin darul mortii si al invierii Domnului. Vestindu-L pe Domnul, desigur, Maria nu va fi spus numai ca L-a vazut pe Domnul si rastignirea Lui, ci va fi strigat peste tot locul: Eu, Maria Magdalena, am fost o femeie pierduta aveam sapte duhuri rele ma tavaleam in sapte pacate de moarte zaceam in adancul pierzarii toate rautatile si blestematiile erau in mine; eram o moarta Dar, din moartea aceasta, m-a ridicat Domnul si Mantuitorul meu Iisus Hristos! Apropia-ti-va si voi de acest Mantuitor si indata veti lua iertare si...
