S-a întâmplat în 9 iunie 1848, 9/21
S-a intamplat in 9 iunie 1848, 9/21: A avut loc Adunarea populara de la Islaz (azi comuna in judetul Teleorman), ocazie cu care s-a citit Proclamatia de la Islaz (programul Revolutiei din ara Romaneasca) si s-a constituit primul Guvern provizoriu (Ion Heliade Radulescu, maiorul Christian Tell, tefan Golescu, preotul Radu apca si capitanul Nicolae Plesoianu). []The post S-a intamplat in 9 iunie 1848, 9/21 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 9 iunie 1848, 9/21 was first posted on iunie 9, 2021 at 2:43 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 9 iunie 1848, 9/21: A avut loc Adunarea populara de la Islaz (azi comuna in judetul Teleorman), ocazie cu care s-a citit Proclamatia de la Islaz (programul Revolutiei din ara Romaneasca) si s-a constituit primul Guvern provizoriu (Ion Heliade Radulescu, maiorul Christian Tell, tefan Golescu, preotul Radu apca si capitanul Nicolae Plesoianu). Cateva zile mai tarziu, la 11/23 iunie 1848, se va declansa Revolutia pasoptista la Bucuresti; domnitorul Gheorghe Bibescu este silit sa semneze Constitutia si sa recunoasca noul guvern format. Proclamatia de la Islaz, data pe Campia Libertatii, la data de 9/21 iunie 1848, a fost programul constitutional intocmit de Comitetul revolutionar din Muntenia in timpul Revolutiei de la 1848 din ara Romaneasca.
Proclamatia cuprinde douazeci si doua de articole, redactate eliptic, in prealabil explica celor carora le era adresat documentul sensul declaratiilor, iar apoi expune intregul program de emancipare si reforma. Prin Proclamatia de la Islaz se renunta la Regulamentul Organic, punandu-se bazele unei noi ordini constitutionale, declarandu-se egalitatea politica a cetatenilor, supunerea tuturor la contributie, libertatea tiparului, desfiintarea rangurilor nobiliare, emanciparea si improprietarirea clacasilor, cu despagubire, eliberarea tiganilor robi, tot cu despagubire, desfiintarea pedepsei cu bataia si cu moartea, imbunatatirea sistemului penitenciar.
Tot Proclamatia da drepturi politice locuitorilor tarii de alta credinta religioasa decat cea a romanilor, evreii erau si ei emancipati. Prin Proclamatia de la Islaz se preluau de catre stat averile manastirilor inchinate, se prevedea accesul la invatatura a intregii populatii, se stipula infiintarea Universitatilor la Bucuresti si la Craiova, a unei Politehnici la Bucuresti, se dorea infiintarea de licee si pensionate in fiecare judet, scoli normale in fiecare plasa si scoli in fiecare sat. De asemenea, se anunta introducerea alfabetului latin in administratie. Se mai prevedea ca in fruntea statului ramanea un domn, ales pe cinci ani de catre toate clasele sociale, iar Adunarea legislativa nu mai era formata doar din boieri, ci din reprezentanti ai tuturor paturilor societatii. De asemenea, se crea un sistem de autonomie locala, se infiinta garda nationala, iar Constituanta care era prevazut a se infiinta urma sa transforme programul constitutional intr-o lege fundamentala.
Textul Proclamatiei suna asa:Proclamatia de la IslazPROCLAMA IA I PROGRAMUL REVOLU IONAR IN CARE POPOLUL ROMAN ESTE RIDICAT LA LUPTA REVOLU IONARA, INFA I ANDU-SE OBIECTIVELE REVOLU IEI, SINTETIZATE IN 22 PUNCTE, COMENTATE I EXPLICATE.
In numele poporului roman Dumnezeu e Domnul si s-a aratat noua; bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului Respect pentru proprietate. Respect catre persoaneFratilor romani,Timpul mantuirii noastre a venit; popolul roman se desteapta la glasul trambitei ingerului mantuirii si isi cunoaste dreptul sau de suveran.
Pace voua, pentru ca vi se vesteste libertate voua!Popolul roman se scoala, se armeaza si nu spre a se lupta o clasa asupra alteia, nu spre a rumpe legaturile sale de relatii din afara, ci ca sa tie in frau si respect pe voitorii de rau ai fericirii publice.
Strigarea romanilor e strigare de pace, strigare de infratire. La aceasta mare fapta a mantuirii, tot romanul are dreptul de a fi chemat, nimeni nu este scos afara; satean, meserian, negutator, preot, soldat, student, boier, domn, e fiu al patriei si, dupa sfanta noastra credinta, e si mai mult, e fiu al lui Dumnezeu.
Toti avem acelasi nume de roman. Aceasta ne infrateste si face sa inceteze toate interesele, sa se stinga toate urile. Pace dar voua! Libertate voua!Scularea aceasta e pentru binele, pentru fericirea tutulor starilor sotietatii, fara paguba vreuneia, fara paguba insasi a nici unei persoane.
Nu se cuvine a perde cei mai multi pentru cei mai putini, caci este nedrept; nu se cuvine iara a perde cei mai putini pentru cei mai multi, caci este silnic.
Popolul roman, in cat catre cele din afara nu supara pe nimeni, respecta toate puterile si cere a respecta si ele drepturile stipulate prin tractaturile lui Mircea si Vlad V, recunoscute de toate tractatele incheiate intre I. Poarta si Rusia si protesta asupra oricarei fapte ce s-a facut in protiva acestor tractate. Popolul roman voieste cu o vointa tare a-si pastra neatarnarea administratiei sale, neatarnarea legiuirii sale, dreptul sau suveran in cele din nauntru si ramane in aceleasi legaturi, si mai stranse prin luminile veacului, cu I. Poarta.
Aceasta vointa e legala, e pe credinta tractatelor si nu e in paguba nimului.
Popolul roman leapada un Regulament care este in protiva drepturilor sale legislative si in protiva tractatelor ce recunosc autonomia. Aceasta lepadare este insusi in folosul Inaltei Porti, ce va fi arbitrara dimpreuna cu Franta, Germania si Englitera, carora romanii le reclama judecata si ajutor la orice asuprire li s-ar face.
Popolul roman decreta si hotaraste responsabilitatea ministrilor si cu un cuvant a tutulor fonctionarilor publici si fiindca neresponsabilitatea nu este drept al nimului nici de mostenire, nici de invoire, prin urmare nimeni nu perde nimic si hotararea popolului e sfanta.
Popolul roman voieste o patrie tare, unita in dragoste, compusa de frati, iar nu de vrajmasi, prin urmare decreta, dupa vechile sale datine, aceleasi drepturi civile si politice pentru tot romanul.
Cine nu voieste aceasta e vrajmas al fericirii publice, e un alt Cain ucigator de frate in sanul mamei noastre patrii.
Popolul roman va sa dea dreptate si dreptatea e a lui Dumnezeu. Dreptatea nu sufere a purta numai saracii sarcinele tarii si bogatii sa fie scutiti.
Prin urmare decreta contributie generala dupa venitul fiecaruia.
Aceasta inavuteste patria si o patrie avuta e in folosul tutulor si, prin urmare, in paguba nimului. Aceasta cheama pe toti la aceleasi drepturi si datorii intr-o patrie dreapta, infloritoare si care cu tot dreptul nu va mai putea suferi control strain.
Popolul roman da inapoi la toate starile dreptul cel vechi de a avea reprezentanti in Generala Adunare, decreta de azi inainte alegerea larga, libera, dreapta, unde tot romanul are dreptul de a fi chemat si unde numai capacitatea, purtarea, virtutile si increderea publica sa-i dea dreptul de a fi ales.
Aceasta pe cei buni, pe cei drepti nu-i pagubeste intru nimic si romanii au fost totdauna buni. O stiu strainii si o stie proverbul cel vechiu: Buna teara, rea tocmeala . Aceasta decretare nu e in paguba nimului, va sa schimbe numai tocmeala. Popolul roman decreta tipar liber, cuvantare libera, adunari libere, spre a vorbi, a scrie cele de folos, spre a arata adevarul. Adevarul, ideile, cunostintele vin de la Dumnezeu in folosul general al oamenilor, ca soarele, ca aerul, ca apa si, prin urmare, sunt proprietate universala si daca se cuvine a fi respectata insasi proprietatea particulara, cu atat mai vartos este sacra si neatinsa proprietatea universala. A ineca adevarul, a stinge luminile, a impedeca foloasele prin impedecarea tiparului este o vanzare catre patrie, o apostasie catre Dumnezeu.
Libertatea tiparului nu poate pagubi pe nimeni decat pe fiii intunerecului.
Popolul roman voieste pace, voieste tarie, voieste garantia averilor sale materiale, morale si politice; decreta dar gvardie nationala, in care tot romanul se naste al ei soldat, tot romanul e un gvardian al fericirii publice, un garant al libertatilor publice.
Aceasta nu pagubeste pe nimeni decat pe conspiratorii asupra drepturilor patriei.
Popolul roman cheama toate starile la fericire, recunoaste facerile de bine ale comerciului, stie ca sufletul lui este creditul, care niciodata n-a vrut sa i-l inlesneasca sistema trecuta.
Decreta dar o banca nationala, insa cu fonduri nationale.
Popolul roman, in generozitatea si evlavia sa, se inchina locurilor sfinte si va trimite de acum inainte la Sfantul Mormant si la alte asezaminte religioase untdelemn, tamaie, faclii si insusi bani spre tinerea de scoale, de preoti, spre lauda lui Dumnezeu si tot spre adevarata lauda a celui ce s-a rastignit spre desrobirea celor saraci decreta ca prisosul veniturilor manastiresti sa fie al tarii, spre desrobirea si ajutorul celor saraci si reclama mosiile manastirilor inchinate a le scoate de sub orice mancatorie. Popolul roman da lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu si ia de la farisei ceea ce nu este al fariseilor, ca sa dea saracului, care e fratele Domnului.
Aceasta nu e in paguba romanilor, ci spre mantuirea lor si lauda Sfintelor Locuri.
Popolul roman imparte dreptatea deopotriva la toti si dreptatea o da pentru toti si mai vartos pentru cei saraci.
Saracii, satenii, plugarii, hranitorii oraselor, fiii patriei cei adevarati ce au fost defaimati atat indelung cu numele glorios de roman, ce au purtat toate greutatile tarii, prin munca lor de atatea veacuri au lucrat mosiile si le-au imbunatatit, au hranit pe stramosii proprietarilor, pe mosii lor, pe parintii lor, pe acesti proprietari insisi si au drept inaintea geenrozitatii proprietarilor, inaintea dreptatii patriei si cer o particica de pamant indestula pentru hrana familiei si vitelor sale, particica rascumparata de atatea veacuri cu sudorile lor. Ei o cer si patria le-o da si patria iara, ca o muma buna si dreapta, va despagubi pe fiecare proprietar de mica particica ce o va da saracului ce nu are pamantul sau, dupa strigarea dreptatii, dupa glasul Evangheliei, dupa inima cea frumoasa a romanilor, in care au aflat parte strainii in totdeauna, necum fratii lor, hranitorii lor, taria lor cea adevarata. Claca dar si acea infama iobagie se desfiinteaza, lucrarea la lucrul drumurilor se desfiinteaza, sateanul fara pamant se face proprietar si tarie neinvinsa celor mai avuti in folosul tutulor si in paguba nimului; visteria va despagubi pe toti.
Popolul roman, dupa vechile sale drepturi, voieste ca Domnul, in care este personificata suveranitatea acestui popol, sa fie tare prin dragostea publica, drept, luminat, voitor de bine patriei, barbat intreg si, ca sa-l poata afla la alegere astfel, decreta, dupa vechile sale drepturi, a-l cauta in toate starile sotietatii, in toata natia, iar nu intr-un numar marginit de oameni. Domnia nu e drept de mostenire a nici unei familii, domnia este a patriei. Ea o da celui ce va socoti de cuviinta dintre fiii sai. O asemenea alegere strange si mai mult legaturile noastre cu I. Poarta, pentru ca per putinele persoane ce se pot influenta in paguba I. Porti si a popolului roman.
Puterea suverana purcede de la Dumnezeu si in toata teara se afla undeva.
In eara romana este in popolul roman, ce are dreptul de a numi pe capul cel mai inalt al patriei. Prin urmare, popolul, avand dreptul suveran, poate revesti cu dansul pe oricine va socoti de cuviinta si pe cati ani i se va parea ca-i este mai de folos. Asadar, decreta ca domnia sa se dea celui ales numai pe cinci ani, spre a se taia rivalitatile si urile indelungate si spre a pune o emulatie intre cetateni a fi buni, intregi si folositori patriei ca sa traga increderea publica.
Popolul roman leapada de la sine orice titlu ce i s-a introdus prin coruptie de la straini in protiva vechilor sale datine. Domnul este ales unul dintre cetateni si dupa domnie remane iara cetatean, fiu al patriei. Domnul nici nu a fost nici nu este print; domn e tot cetateanul, domn e si capul tarii.
Asta e titlul cunoscut de toti romanii. Vorba de print e cunoscuta numai de cei ce stiu din limbile Europei.
Vorbele de preainaltat, prealuminat sunt niste traductii din limbagiul fanariotilor, iubitori de titluri.
La multe trebuinte ce are patria acum pentru despagubire si atatea cheltuieli spre inaintarea patriei, popolul roman nu mai poate da domnului o lista civila atat de mare li mai vartos ca, si fara aceasta, vede ca este de neaparata nevoie ca domnul sa dea exemplu mai intai de simplitate si de vieata cumpatata.
Vorbele nobil, nobilitate sunt necunoscute intre popolul roman.
Fapta asemenea e si mai necunoscuta, caci nimic n-a fost de mostenire in tara aceasta, nici rang, nici titluri, decat proprietatea si numele familiei. Popolul roman decreta dar desfiintarea tutulor rangurilor titulare ce nu au fonctii si al caror nume nu aduc aminte decat niste timpi de barbarie si de servilitate.
Popolul, protestand asupra masurilor arbitrare si nelegiuite de a se pune taxa la invatatura, de la care saracul, orfanul, fiul vaduvei e scos afara, protestand asupra relei cugetari de a degrada si de a ucide nationalitatea prin scoaterea limbii nationale din scoale, decreta o invatatura pentru toti egala, progresiva, integrala pe cat va fi cu putinta, dupa facultatile fiecaruia si fara nici o plata; decreta in Bucuresti o scoala politehnica, cate o universitate in Bucuresti si Craiova si cate un liceu, cum si pensionate pentru amandoua sexele, cate un liceu, asemenea si un pensionat in fiecare judet, cate o scoala normala in fiecare plasa si cate o scoala incepatoare bine tocmita in fiecare sat; decreta stiintele, ca si pana acum, in limba patriei si cultura si inflorirea acestei limbi dupa natura si dupa originea ei, cu literele sale, atat in cartile profane, cat si in cele sacre, cum si introducerea literelor in toate cancelariile.
Despre acest capitol al invataturii, guvernul va fi dator sub a sa raspundere, a pune cea mai activa staruinta spre a se infiinta asezamintele de educatie publica si, precum nu se poate lasa nici un crestin a se naste si a muri nebotezat, asemenea nici un fiu de cetatean din cati se afla in varsta de doisprezece ani si cati se vor naste de acum inainte sa nu ramaie neimpartasit de invatatura, caci pe dansa se intemeiaza viitorul tarii si punerea in lucrare, cum si garantia cea adevarata a asezamintelor patriei.
Popolul roman leapada de pe sine neomenia si rusinea de a tine robi si declara libertatea tiganilor celor particulari. Cei ce au suferit pana acum rusinea pacatului de a avea robi sunt iertati de popolul roman, iar patria ca o muma buna, din vistieria sa va despagubi pe oricine va reclama ca a avut paguba din aceasta fapta...
S-a intamplat in 9 iunie 1848, 9/21 was first posted on iunie 9, 2021 at 2:43 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 9 iunie 1848, 9/21: A avut loc Adunarea populara de la Islaz (azi comuna in judetul Teleorman), ocazie cu care s-a citit Proclamatia de la Islaz (programul Revolutiei din ara Romaneasca) si s-a constituit primul Guvern provizoriu (Ion Heliade Radulescu, maiorul Christian Tell, tefan Golescu, preotul Radu apca si capitanul Nicolae Plesoianu). Cateva zile mai tarziu, la 11/23 iunie 1848, se va declansa Revolutia pasoptista la Bucuresti; domnitorul Gheorghe Bibescu este silit sa semneze Constitutia si sa recunoasca noul guvern format. Proclamatia de la Islaz, data pe Campia Libertatii, la data de 9/21 iunie 1848, a fost programul constitutional intocmit de Comitetul revolutionar din Muntenia in timpul Revolutiei de la 1848 din ara Romaneasca.
Proclamatia cuprinde douazeci si doua de articole, redactate eliptic, in prealabil explica celor carora le era adresat documentul sensul declaratiilor, iar apoi expune intregul program de emancipare si reforma. Prin Proclamatia de la Islaz se renunta la Regulamentul Organic, punandu-se bazele unei noi ordini constitutionale, declarandu-se egalitatea politica a cetatenilor, supunerea tuturor la contributie, libertatea tiparului, desfiintarea rangurilor nobiliare, emanciparea si improprietarirea clacasilor, cu despagubire, eliberarea tiganilor robi, tot cu despagubire, desfiintarea pedepsei cu bataia si cu moartea, imbunatatirea sistemului penitenciar.
Tot Proclamatia da drepturi politice locuitorilor tarii de alta credinta religioasa decat cea a romanilor, evreii erau si ei emancipati. Prin Proclamatia de la Islaz se preluau de catre stat averile manastirilor inchinate, se prevedea accesul la invatatura a intregii populatii, se stipula infiintarea Universitatilor la Bucuresti si la Craiova, a unei Politehnici la Bucuresti, se dorea infiintarea de licee si pensionate in fiecare judet, scoli normale in fiecare plasa si scoli in fiecare sat. De asemenea, se anunta introducerea alfabetului latin in administratie. Se mai prevedea ca in fruntea statului ramanea un domn, ales pe cinci ani de catre toate clasele sociale, iar Adunarea legislativa nu mai era formata doar din boieri, ci din reprezentanti ai tuturor paturilor societatii. De asemenea, se crea un sistem de autonomie locala, se infiinta garda nationala, iar Constituanta care era prevazut a se infiinta urma sa transforme programul constitutional intr-o lege fundamentala.
Textul Proclamatiei suna asa:Proclamatia de la IslazPROCLAMA IA I PROGRAMUL REVOLU IONAR IN CARE POPOLUL ROMAN ESTE RIDICAT LA LUPTA REVOLU IONARA, INFA I ANDU-SE OBIECTIVELE REVOLU IEI, SINTETIZATE IN 22 PUNCTE, COMENTATE I EXPLICATE.
In numele poporului roman Dumnezeu e Domnul si s-a aratat noua; bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului Respect pentru proprietate. Respect catre persoaneFratilor romani,Timpul mantuirii noastre a venit; popolul roman se desteapta la glasul trambitei ingerului mantuirii si isi cunoaste dreptul sau de suveran.
Pace voua, pentru ca vi se vesteste libertate voua!Popolul roman se scoala, se armeaza si nu spre a se lupta o clasa asupra alteia, nu spre a rumpe legaturile sale de relatii din afara, ci ca sa tie in frau si respect pe voitorii de rau ai fericirii publice.
Strigarea romanilor e strigare de pace, strigare de infratire. La aceasta mare fapta a mantuirii, tot romanul are dreptul de a fi chemat, nimeni nu este scos afara; satean, meserian, negutator, preot, soldat, student, boier, domn, e fiu al patriei si, dupa sfanta noastra credinta, e si mai mult, e fiu al lui Dumnezeu.
Toti avem acelasi nume de roman. Aceasta ne infrateste si face sa inceteze toate interesele, sa se stinga toate urile. Pace dar voua! Libertate voua!Scularea aceasta e pentru binele, pentru fericirea tutulor starilor sotietatii, fara paguba vreuneia, fara paguba insasi a nici unei persoane.
Nu se cuvine a perde cei mai multi pentru cei mai putini, caci este nedrept; nu se cuvine iara a perde cei mai putini pentru cei mai multi, caci este silnic.
Popolul roman, in cat catre cele din afara nu supara pe nimeni, respecta toate puterile si cere a respecta si ele drepturile stipulate prin tractaturile lui Mircea si Vlad V, recunoscute de toate tractatele incheiate intre I. Poarta si Rusia si protesta asupra oricarei fapte ce s-a facut in protiva acestor tractate. Popolul roman voieste cu o vointa tare a-si pastra neatarnarea administratiei sale, neatarnarea legiuirii sale, dreptul sau suveran in cele din nauntru si ramane in aceleasi legaturi, si mai stranse prin luminile veacului, cu I. Poarta.
Aceasta vointa e legala, e pe credinta tractatelor si nu e in paguba nimului.
Popolul roman leapada un Regulament care este in protiva drepturilor sale legislative si in protiva tractatelor ce recunosc autonomia. Aceasta lepadare este insusi in folosul Inaltei Porti, ce va fi arbitrara dimpreuna cu Franta, Germania si Englitera, carora romanii le reclama judecata si ajutor la orice asuprire li s-ar face.
Popolul roman decreta si hotaraste responsabilitatea ministrilor si cu un cuvant a tutulor fonctionarilor publici si fiindca neresponsabilitatea nu este drept al nimului nici de mostenire, nici de invoire, prin urmare nimeni nu perde nimic si hotararea popolului e sfanta.
Popolul roman voieste o patrie tare, unita in dragoste, compusa de frati, iar nu de vrajmasi, prin urmare decreta, dupa vechile sale datine, aceleasi drepturi civile si politice pentru tot romanul.
Cine nu voieste aceasta e vrajmas al fericirii publice, e un alt Cain ucigator de frate in sanul mamei noastre patrii.
Popolul roman va sa dea dreptate si dreptatea e a lui Dumnezeu. Dreptatea nu sufere a purta numai saracii sarcinele tarii si bogatii sa fie scutiti.
Prin urmare decreta contributie generala dupa venitul fiecaruia.
Aceasta inavuteste patria si o patrie avuta e in folosul tutulor si, prin urmare, in paguba nimului. Aceasta cheama pe toti la aceleasi drepturi si datorii intr-o patrie dreapta, infloritoare si care cu tot dreptul nu va mai putea suferi control strain.
Popolul roman da inapoi la toate starile dreptul cel vechi de a avea reprezentanti in Generala Adunare, decreta de azi inainte alegerea larga, libera, dreapta, unde tot romanul are dreptul de a fi chemat si unde numai capacitatea, purtarea, virtutile si increderea publica sa-i dea dreptul de a fi ales.
Aceasta pe cei buni, pe cei drepti nu-i pagubeste intru nimic si romanii au fost totdauna buni. O stiu strainii si o stie proverbul cel vechiu: Buna teara, rea tocmeala . Aceasta decretare nu e in paguba nimului, va sa schimbe numai tocmeala. Popolul roman decreta tipar liber, cuvantare libera, adunari libere, spre a vorbi, a scrie cele de folos, spre a arata adevarul. Adevarul, ideile, cunostintele vin de la Dumnezeu in folosul general al oamenilor, ca soarele, ca aerul, ca apa si, prin urmare, sunt proprietate universala si daca se cuvine a fi respectata insasi proprietatea particulara, cu atat mai vartos este sacra si neatinsa proprietatea universala. A ineca adevarul, a stinge luminile, a impedeca foloasele prin impedecarea tiparului este o vanzare catre patrie, o apostasie catre Dumnezeu.
Libertatea tiparului nu poate pagubi pe nimeni decat pe fiii intunerecului.
Popolul roman voieste pace, voieste tarie, voieste garantia averilor sale materiale, morale si politice; decreta dar gvardie nationala, in care tot romanul se naste al ei soldat, tot romanul e un gvardian al fericirii publice, un garant al libertatilor publice.
Aceasta nu pagubeste pe nimeni decat pe conspiratorii asupra drepturilor patriei.
Popolul roman cheama toate starile la fericire, recunoaste facerile de bine ale comerciului, stie ca sufletul lui este creditul, care niciodata n-a vrut sa i-l inlesneasca sistema trecuta.
Decreta dar o banca nationala, insa cu fonduri nationale.
Popolul roman, in generozitatea si evlavia sa, se inchina locurilor sfinte si va trimite de acum inainte la Sfantul Mormant si la alte asezaminte religioase untdelemn, tamaie, faclii si insusi bani spre tinerea de scoale, de preoti, spre lauda lui Dumnezeu si tot spre adevarata lauda a celui ce s-a rastignit spre desrobirea celor saraci decreta ca prisosul veniturilor manastiresti sa fie al tarii, spre desrobirea si ajutorul celor saraci si reclama mosiile manastirilor inchinate a le scoate de sub orice mancatorie. Popolul roman da lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu si ia de la farisei ceea ce nu este al fariseilor, ca sa dea saracului, care e fratele Domnului.
Aceasta nu e in paguba romanilor, ci spre mantuirea lor si lauda Sfintelor Locuri.
Popolul roman imparte dreptatea deopotriva la toti si dreptatea o da pentru toti si mai vartos pentru cei saraci.
Saracii, satenii, plugarii, hranitorii oraselor, fiii patriei cei adevarati ce au fost defaimati atat indelung cu numele glorios de roman, ce au purtat toate greutatile tarii, prin munca lor de atatea veacuri au lucrat mosiile si le-au imbunatatit, au hranit pe stramosii proprietarilor, pe mosii lor, pe parintii lor, pe acesti proprietari insisi si au drept inaintea geenrozitatii proprietarilor, inaintea dreptatii patriei si cer o particica de pamant indestula pentru hrana familiei si vitelor sale, particica rascumparata de atatea veacuri cu sudorile lor. Ei o cer si patria le-o da si patria iara, ca o muma buna si dreapta, va despagubi pe fiecare proprietar de mica particica ce o va da saracului ce nu are pamantul sau, dupa strigarea dreptatii, dupa glasul Evangheliei, dupa inima cea frumoasa a romanilor, in care au aflat parte strainii in totdeauna, necum fratii lor, hranitorii lor, taria lor cea adevarata. Claca dar si acea infama iobagie se desfiinteaza, lucrarea la lucrul drumurilor se desfiinteaza, sateanul fara pamant se face proprietar si tarie neinvinsa celor mai avuti in folosul tutulor si in paguba nimului; visteria va despagubi pe toti.
Popolul roman, dupa vechile sale drepturi, voieste ca Domnul, in care este personificata suveranitatea acestui popol, sa fie tare prin dragostea publica, drept, luminat, voitor de bine patriei, barbat intreg si, ca sa-l poata afla la alegere astfel, decreta, dupa vechile sale drepturi, a-l cauta in toate starile sotietatii, in toata natia, iar nu intr-un numar marginit de oameni. Domnia nu e drept de mostenire a nici unei familii, domnia este a patriei. Ea o da celui ce va socoti de cuviinta dintre fiii sai. O asemenea alegere strange si mai mult legaturile noastre cu I. Poarta, pentru ca per putinele persoane ce se pot influenta in paguba I. Porti si a popolului roman.
Puterea suverana purcede de la Dumnezeu si in toata teara se afla undeva.
In eara romana este in popolul roman, ce are dreptul de a numi pe capul cel mai inalt al patriei. Prin urmare, popolul, avand dreptul suveran, poate revesti cu dansul pe oricine va socoti de cuviinta si pe cati ani i se va parea ca-i este mai de folos. Asadar, decreta ca domnia sa se dea celui ales numai pe cinci ani, spre a se taia rivalitatile si urile indelungate si spre a pune o emulatie intre cetateni a fi buni, intregi si folositori patriei ca sa traga increderea publica.
Popolul roman leapada de la sine orice titlu ce i s-a introdus prin coruptie de la straini in protiva vechilor sale datine. Domnul este ales unul dintre cetateni si dupa domnie remane iara cetatean, fiu al patriei. Domnul nici nu a fost nici nu este print; domn e tot cetateanul, domn e si capul tarii.
Asta e titlul cunoscut de toti romanii. Vorba de print e cunoscuta numai de cei ce stiu din limbile Europei.
Vorbele de preainaltat, prealuminat sunt niste traductii din limbagiul fanariotilor, iubitori de titluri.
La multe trebuinte ce are patria acum pentru despagubire si atatea cheltuieli spre inaintarea patriei, popolul roman nu mai poate da domnului o lista civila atat de mare li mai vartos ca, si fara aceasta, vede ca este de neaparata nevoie ca domnul sa dea exemplu mai intai de simplitate si de vieata cumpatata.
Vorbele nobil, nobilitate sunt necunoscute intre popolul roman.
Fapta asemenea e si mai necunoscuta, caci nimic n-a fost de mostenire in tara aceasta, nici rang, nici titluri, decat proprietatea si numele familiei. Popolul roman decreta dar desfiintarea tutulor rangurilor titulare ce nu au fonctii si al caror nume nu aduc aminte decat niste timpi de barbarie si de servilitate.
Popolul, protestand asupra masurilor arbitrare si nelegiuite de a se pune taxa la invatatura, de la care saracul, orfanul, fiul vaduvei e scos afara, protestand asupra relei cugetari de a degrada si de a ucide nationalitatea prin scoaterea limbii nationale din scoale, decreta o invatatura pentru toti egala, progresiva, integrala pe cat va fi cu putinta, dupa facultatile fiecaruia si fara nici o plata; decreta in Bucuresti o scoala politehnica, cate o universitate in Bucuresti si Craiova si cate un liceu, cum si pensionate pentru amandoua sexele, cate un liceu, asemenea si un pensionat in fiecare judet, cate o scoala normala in fiecare plasa si cate o scoala incepatoare bine tocmita in fiecare sat; decreta stiintele, ca si pana acum, in limba patriei si cultura si inflorirea acestei limbi dupa natura si dupa originea ei, cu literele sale, atat in cartile profane, cat si in cele sacre, cum si introducerea literelor in toate cancelariile.
Despre acest capitol al invataturii, guvernul va fi dator sub a sa raspundere, a pune cea mai activa staruinta spre a se infiinta asezamintele de educatie publica si, precum nu se poate lasa nici un crestin a se naste si a muri nebotezat, asemenea nici un fiu de cetatean din cati se afla in varsta de doisprezece ani si cati se vor naste de acum inainte sa nu ramaie neimpartasit de invatatura, caci pe dansa se intemeiaza viitorul tarii si punerea in lucrare, cum si garantia cea adevarata a asezamintelor patriei.
Popolul roman leapada de pe sine neomenia si rusinea de a tine robi si declara libertatea tiganilor celor particulari. Cei ce au suferit pana acum rusinea pacatului de a avea robi sunt iertati de popolul roman, iar patria ca o muma buna, din vistieria sa va despagubi pe oricine va reclama ca a avut paguba din aceasta fapta...
