Meditatie la Apostolul Duminicii dupa Botezul Domnului, de la Efeseni 4, 7-13 i El a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori, spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la []Meditatie la Apostolul Duminicii dupa Botezul Domnului, de la Efeseni 4, 7-13 i El a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori, spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos (Efeseni 4, 11-13).

Daca, in Apostolul din Duminica Botezului Domnului, Sf. Apostol Pavel ne indeamna sa ne curatim de toata faradelegea si de poftele lumesti (despatimirea), in Apostolul din aceasta duminica, Sf. Pavel ne arata scopul pentru care trebuie sa continuam lupta duhovniceasca: sa ajungem la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos (iluminarea si sfintirea).

Acum, dar, daca ne-am dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui, suntem indemnati sa trecem intr- o stare mai aproape de sfintire si sa ne imbracam cu omul cel nou, care se innoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a zidit (Col 3, 9-10).

Pentru aceasta, acelasi mare Apostol, numindu-ne alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, ne indeamna ca, desi in conditiile grele ale veacului de acum, sa trecem la starea de iluminare, imbracandu-ne cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare (Col 3, 12) si, peste toate acestea, sa ne imbracam intru dragoste, care este legatura desavarsirii, indumnezeirea.

Pentru a duce aceasta lupta, Dumnezeu a dat fiecaruia dintre noi o suma de daruri pe care trebuie sa le folosim in viata pamanteasca, pana la sfarsitul vietii, de care vom da seama de modul cum le-am folosit.

Despre modul cum au primit darurile lui Dumnezeu credinciosii la inceputurile Oastei Domnului, fratele Traian Dorz arata cu cata bucurie era gata dragostea Duhului Sfant sa imparta belsugul darurilor sale tuturor celor preaiubiti ai Sai, cand si cei care primeau vreun dar duhovnicesc si cei pentru care era dat acest dar stiau sa-l primeasca si sa-l dea numai spre slava lui Dumnezeu si spre folosul si bucuria sufletelor preaiubite de El. De nici un astfel de dar n-au dus lipsa fratii nostri preaiubiti din acele fericite vremuri si adunari ale dragostei dintai Dovada sunt roadele minunate ale acelor crestini de aur: harnicia lor in vestirea Evangheliei pana la marginile pamantului, armonia si unitatea dintre ei, rabdarea oricaror suferinte pentru Numele Domnului, pastrarea curata a invataturii si a credintei, de-a lungul tuturor incercarilor si veacurilor prin care au trecut (Traian Dorz, Hristos Puterea Apostoliei).

Dar, din pacate, cei mai multi oameni nu inteleg rostul acestor daruri si coboara folosirea lor la nivelul trairilor lumesti. Un astfel de om primeste darurile Lui, se bucura de ele, traieste prin ele, se desfateaza in ele, dar fata i El a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori, spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la...