„Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă; nu precum dă lumea vă dau Eu“
Ceea ce lipseste omenirii si oamenilor de azi e pacea si bucuria cea adevarata. Vuieste lumea, vuiesc tarile si popoarele de framantari, de nemultumiri, de dusmanii, de necazuri. i vuieste nu numai lumea, ci vuieste in acest clocot si viata oamenilor. Ori incotro ne-am intoarce ochii, nu vedem decat certuri, vrajbe, imperecheri si dusmanii. Nu-i []Ceea ce lipseste omenirii si oamenilor de azi e pacea si bucuria cea adevarata. Vuieste lumea, vuiesc tarile si popoarele de framantari, de nemultumiri, de dusmanii, de necazuri. i vuieste nu numai lumea, ci vuieste in acest clocot si viata oamenilor.
Ori incotro ne-am intoarce ochii, nu vedem decat certuri, vrajbe, imperecheri si dusmanii. Nu-i pace in lume, nu-i pace intre popoare, nu-i pace prin tari, nu-i pace prin sate, nu-i pace intre vecini, nu-i pace in casele oamenilor si nu-i pace in sufletul oamenilor.
Aproape nicaieri nu mai gasesti azi pace si bucurie adevarata. De ce? Pentru ca lumea si oamenii s-au departat de Domnul pacii; s-au departat de izvorul pacii, care este Iisus Mantuitorul.
N-avem pace si bucurie adevarata, pentru ca ne lipseste pacea launtrica, pacea sufletului.
Iisus Mantuitorul a adus in lume si a lasat in lume pacea si bucuria cea adevarata. A adus in lume o pace despre care El zicea ca nu-i din lume si nu-i ca aceea din lume. Iisus Mantuitorul a adus o pace a sufletului, o pace sufleteasca, o pace launtrica. Pacea cea adevarata este pacea sufletului, este pacea cea dinaun trul nostru. Sufletul isi are si el lipsurile lui si cerintele lui pe care trebuie sa le ascultam. O pace adevarata fara aceasta ascultare a sufletului nu putem avea.
Ce ne cere sufletul nostru? Ne-ar spune el insusi daca l-am intreba cu psalmistul David: Suflete al meu, de ce esti mahnit si de ce ma tulburi? (Ps. 42, 6). El ne-ar spune ca e mahnit din pricina pacatului; el ne-ar spune ca se tulbura si ne tulbura pentru pacat; el ne-ar spune ca nu se poate odihni decat in Domnul, intr-o via ta traita cu Domnul.
Ceea ce ne tulbura si viata noastra este pacatul. Pacatul este o sarcina grea ce apasa sufletul si-l tulbura. Pacatosul nu simte pacatul, dar sufletul simte greutatea pacatului.
Invatatii au aflat ca stratul de aer (atmosfera) ne apasa cu 15.000 de kilograme. O greutate uriasa, enorma. Noi insa nu simtim aceasta greutate, pentru ca traim in aer si aerul ne apasa din toate partile. Asa e si pacatul. Pacatosii nu simt greutatea pacatului, pentru ca traiesc in pacat.
Pestele din mare nu simte greutatea valurilor, pentru ca traieste in apa. Pacatosul nu simte greutatea pacatului, pentru ca traieste in pacat si s-a dedat cu el. Dar sufletul simte aceasta greutate si n-are liniste din pricina lui. Orice am face, orice am ispravi, sufletul simte greutatea pacatului si de aceea se tulbura si ne tulbura si pe noi.
Oricat de bogat ai fi tu, cititorule, oricat de multe ar fi bunatatile, indestularile si desfatarile tale, tu n-ai pace si bucurie adevarata cata vreme traiesti in pacat si sufletul tau suspina dupa lumina.
Iisus Mantuitorul ne da o pace si o bucurie deplina, pentru ca El da ceea ce trebuie sufletului, iar ceea ce trebuie sufletului este, inainte de toate, scaparea si usurarea lui de sub greutatea pacatului.
Domnul Iisus ne da o pace deplina, pentru ca El ne a impacat cu Tatal Ceresc. Dumnezeu a voit si voieste sa impace totul cu Sine prin Iisus Hristos, facand pace cu noi prin Sangele Crucii Sale (Col. 1, 20).
Aceasta este adevarata pace. Aici este izvorul pacii celei adevarate: impacarea noastra cu Tatal Ceresc prin Jertfa cea Sfanta a Fiului Sau. Despre aceasta pace zicea Apostolul Pavel: Va rugam fierbinte ca si cand Dumnezeu v-ar indemna prin noi in numele lui Iisus Hristos, impacati-va cu Dumnezeu (II Cor. 5, 20).
In numele Domnului Dumnezeu, te indemn si eu, draga cititorule, impaca-te cu Dumnezeu prin Jertfa cea Sfanta a Fiului Sau, caci fara aceasta impacare tu nu vei putea avea niciodata o pace adevarata.
Domnul ne da bucuria celui ce a fost incuiat si a scapat, s-a eliberat dintr-o temnita fioroasa. Domnul ne da eliberarea si libertatea sufletului din jugul paca telor. Aceasta este pacea cea adevarata. Despre aceasta pace zicea Mantuitorul ca n-o poate da lumea. Lumea de azi cauta pacea in pacate, iar cei pacatosi n-au pace (Isaia 48, 22).
Toti banii, toate averile si toate placerile nu pot da pace si bucurie adevarata, pentru ca ele nu dau sufletului nimic. Pacea sufletului o poate da numai Facatorul lui. Pacea cea adevarata o poate avea numai cel ce traieste o viata cu Domnul. Pace multa au cei ce iubesc si pazesc legea Domnului zice psalmistul (Ps. 118, 165).
Deasupra unei usi, la o casa, am vazut minunata...
Ori incotro ne-am intoarce ochii, nu vedem decat certuri, vrajbe, imperecheri si dusmanii. Nu-i pace in lume, nu-i pace intre popoare, nu-i pace prin tari, nu-i pace prin sate, nu-i pace intre vecini, nu-i pace in casele oamenilor si nu-i pace in sufletul oamenilor.
Aproape nicaieri nu mai gasesti azi pace si bucurie adevarata. De ce? Pentru ca lumea si oamenii s-au departat de Domnul pacii; s-au departat de izvorul pacii, care este Iisus Mantuitorul.
N-avem pace si bucurie adevarata, pentru ca ne lipseste pacea launtrica, pacea sufletului.
Iisus Mantuitorul a adus in lume si a lasat in lume pacea si bucuria cea adevarata. A adus in lume o pace despre care El zicea ca nu-i din lume si nu-i ca aceea din lume. Iisus Mantuitorul a adus o pace a sufletului, o pace sufleteasca, o pace launtrica. Pacea cea adevarata este pacea sufletului, este pacea cea dinaun trul nostru. Sufletul isi are si el lipsurile lui si cerintele lui pe care trebuie sa le ascultam. O pace adevarata fara aceasta ascultare a sufletului nu putem avea.
Ce ne cere sufletul nostru? Ne-ar spune el insusi daca l-am intreba cu psalmistul David: Suflete al meu, de ce esti mahnit si de ce ma tulburi? (Ps. 42, 6). El ne-ar spune ca e mahnit din pricina pacatului; el ne-ar spune ca se tulbura si ne tulbura pentru pacat; el ne-ar spune ca nu se poate odihni decat in Domnul, intr-o via ta traita cu Domnul.
Ceea ce ne tulbura si viata noastra este pacatul. Pacatul este o sarcina grea ce apasa sufletul si-l tulbura. Pacatosul nu simte pacatul, dar sufletul simte greutatea pacatului.
Invatatii au aflat ca stratul de aer (atmosfera) ne apasa cu 15.000 de kilograme. O greutate uriasa, enorma. Noi insa nu simtim aceasta greutate, pentru ca traim in aer si aerul ne apasa din toate partile. Asa e si pacatul. Pacatosii nu simt greutatea pacatului, pentru ca traiesc in pacat.
Pestele din mare nu simte greutatea valurilor, pentru ca traieste in apa. Pacatosul nu simte greutatea pacatului, pentru ca traieste in pacat si s-a dedat cu el. Dar sufletul simte aceasta greutate si n-are liniste din pricina lui. Orice am face, orice am ispravi, sufletul simte greutatea pacatului si de aceea se tulbura si ne tulbura si pe noi.
Oricat de bogat ai fi tu, cititorule, oricat de multe ar fi bunatatile, indestularile si desfatarile tale, tu n-ai pace si bucurie adevarata cata vreme traiesti in pacat si sufletul tau suspina dupa lumina.
Iisus Mantuitorul ne da o pace si o bucurie deplina, pentru ca El da ceea ce trebuie sufletului, iar ceea ce trebuie sufletului este, inainte de toate, scaparea si usurarea lui de sub greutatea pacatului.
Domnul Iisus ne da o pace deplina, pentru ca El ne a impacat cu Tatal Ceresc. Dumnezeu a voit si voieste sa impace totul cu Sine prin Iisus Hristos, facand pace cu noi prin Sangele Crucii Sale (Col. 1, 20).
Aceasta este adevarata pace. Aici este izvorul pacii celei adevarate: impacarea noastra cu Tatal Ceresc prin Jertfa cea Sfanta a Fiului Sau. Despre aceasta pace zicea Apostolul Pavel: Va rugam fierbinte ca si cand Dumnezeu v-ar indemna prin noi in numele lui Iisus Hristos, impacati-va cu Dumnezeu (II Cor. 5, 20).
In numele Domnului Dumnezeu, te indemn si eu, draga cititorule, impaca-te cu Dumnezeu prin Jertfa cea Sfanta a Fiului Sau, caci fara aceasta impacare tu nu vei putea avea niciodata o pace adevarata.
Domnul ne da bucuria celui ce a fost incuiat si a scapat, s-a eliberat dintr-o temnita fioroasa. Domnul ne da eliberarea si libertatea sufletului din jugul paca telor. Aceasta este pacea cea adevarata. Despre aceasta pace zicea Mantuitorul ca n-o poate da lumea. Lumea de azi cauta pacea in pacate, iar cei pacatosi n-au pace (Isaia 48, 22).
Toti banii, toate averile si toate placerile nu pot da pace si bucurie adevarata, pentru ca ele nu dau sufletului nimic. Pacea sufletului o poate da numai Facatorul lui. Pacea cea adevarata o poate avea numai cel ce traieste o viata cu Domnul. Pace multa au cei ce iubesc si pazesc legea Domnului zice psalmistul (Ps. 118, 165).
Deasupra unei usi, la o casa, am vazut minunata...
