Sa ne inchipuim ca suntem in lanul de grau. Carul incarcat cu snopi trece scartaind din toate incheieturile, lasand urme adanci de-a lungul holdelor pe unde trece. Noi Ii multumim lui Dumnezeu si-L preamarim, laudandu-L pentru roada bogata cu care ne-a binecuvantat si pentru timpul bun ce ne-a dat, rugandu-L sa ne ajute pana ce []Sa ne inchipuim ca suntem in lanul de grau. Carul incarcat cu snopi trece scartaind din toate incheieturile, lasand urme adanci de-a lungul holdelor pe unde trece.

Noi Ii multumim lui Dumnezeu si-L preamarim, laudandu-L pentru roada bogata cu care ne-a binecuvantat si pentru timpul bun ce ne-a dat, rugandu-L sa ne ajute pana ce si ultima claie de grau va fi adusa acasa; iar plugarul sa se bucure atunci cu mare veselie ca-si vede roada stransa gramada in ograda sa.

Ce icoana minunata a binefacerilor ceresti este pentru noi carul incarcat cu snopi! Din leagan si pana la mormant, noi suntem inzestrati neincetat cu darurile scumpe ale lui Dumnezeu. Fiecare zi ne-a adus un snop de binecuvantari. Ce ne-ar fi putut darui Dumnezeu mai mult decat ne a daruit? El ne-a incarcat zilnic cu binefaceri, ocrotindu-ne necontenit cu dragostea Sa. Sa ne inchinam bunatatii Sale si cu inima plina de bucurie sa-I multumim intotdeauna.

Dar, ah, carul incarcat cu grau mai are si un alt inteles.

In timp ce Dumnezeu ne incarca cu darurile Sale, noi Il incarcam cu pacatele noastre.

In timp ce El ne ingramadeste mereu, unul dupa altul, cu snopii darniciilor Sale, noi il ingramadim, rand pe rand, cu faptele noastre rele, pana ce povara pacatelor noastre ajunge de nesuportat. i El striga atunci cu glas tare de sub povara pacatelor noastre, zicandu-ne: Sunt stropsit de voi (de pacatele voastre) precum este stropsit pamantul de carul incarcat cu snopi.

Textul nostru incepe cu iata . Cuvantul iata este in Biblie ca firma unei pravalii ce a-trage atentia. Oriunde intalnim in Sfanta Scriptura cuvantul iata , sa luam aminte, fiindca el arata ca acolo ni se spune un lucru la care trebuie sa privim cu toata grija. Acest iata este ca un sol care sta pe treptele casei intelepciunii si striga: Veniti inauntru voi, inimilor intelepte, si ascultati glasul Domnului! .

Sa ne deschidem si noi ochii, ca sa vedem si sa ne rugam ca Duhul Sfant sa-si croiasca drum prin ochii nostri si prin urechile noastre, sa ne dea pocainta si scarba de noi insine sa ne cuprinda cu putere, pentru ca sa uram pacatul si sa nu-l mai faptuim, ci sa umblam in neprihanire inaintea Dumnezeului nostru milostiv.

Desigur, ceea ce s-a spus mai sus despre greutatea cu care pacatul apasa pe Dumnezeu este o icoana de vorbire. Fiindca Dumnezeu nu poate fi apasat de oameni. Oricat de multe pacate ar faptui cineva, acestea nu pot sa tulbure pacea desavarsirii dumnezeiesti ori sa aduca vreun val de nemultumire in linistea cereasca. Dar El vrea sa-i faca pe oameni sa inteleaga ceea ce este pacatul inaintea Sa, de aceea vorbeste in chip obisnuit, in graiul nostru, ca sa putem pricepe in chip desavarsit ceea ce ne spune. Dupa cum bunicul vorbeste...