Sf. Ioan Gură de Aur – Să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine
din Talcuiri la Epistola a doua catre Timotei, Tit, Filimon Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, dupa fagaduinta vietii care este in Hristos Iisus, lui Timotei, iubitului fiu: Har, mila, pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru! (II Timotei 1, 1-2) De ce, oare, i-a mai trimis si [] din Talcuiri la Epistola a doua catre Timotei, Tit, Filimon Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, dupa fagaduinta vietii care este in Hristos Iisus, lui Timotei, iubitului fiu: Har, mila, pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru! (II Timotei 1, 1-2)De ce, oare, i-a mai trimis si a doua epistola? Spusese: Iti scriu aceasta nadajduind ca voi veni la tine fara intarziere (I Timotei 3, 14); lucrurile insa nu s-au petrecut asa. Acum il mangaie deci prin aceasta scrisoare, fiind poate el intristat pentru aceasta (lipsa lui Pavel) si simtind apasarea (greutatea) slujbei pe care, atunci, si-o incepuse deja. Caci niste barbati, oricat de mari ar fi ei, totusi cand primesc carma si guvernarea Bisericii, simt oarecare neplacere si ingreuiere, primejduindu-se din toate partile in multele valuri ce le intampina, si mai cu seama pe atunci, cand propovaduirea era la inceput, cand toate erau nelucrate, cand toate erau contrare, potrivnice. Iar nu numai atat, ci inca mai erau si eresuri, provenite din invataturi iudaice, despre care (Pavel) a vorbit si in intaia lui epistola. i nu numai ca-l mangaie prin epistola, ci il si cheama la el: Sileste-te sa vii curand la mine si: Cand vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lasat in Troada, la Carp, precum si cartile, mai ales pergamentele . (II Timotei 4, 9, 13)Mi se pare ca epistola aceasta este trimisa cam pe la sfarsitul vietii sale. Ca eu de-acum ma jertfesc si vremea despartirii mele s-a apropiat ; si iarasi: La intaia mea aparare, nimeni nu mi-a venit intr-ajutor . (II Timotei 4, 6, 16) Toate acestea deci avandu-le in vedere, chiar si mangaierea ce i-o face, i-o pregateste din propriile incercari si zice: Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, dupa fagaduinta vietii care este in Hristos Iisus .
Chiar de la inceput i-a desteptat sufletul, caci pare a zice: Sa nu-mi spui de primejdiile de aici, caci acestea ne zamislesc noua viata vesnica, unde nimic de acest fel nu mai este, de unde vor fugi toata durerea, intristarea si suspinarea (Isaia 35, 10); caci nu ne-a facut pe noi apostoli doar pentru a intampina primejdii, ci si ca sa le suferim si sa murim . Apoi, fiindca relatarea propriilor dureri si neajunsuri era nu numai o mangaiere pentru Timotei, ci inca si un adaos de suparare, iata ca inca de la inceput aduce cuvinte de mangaiere, zicand: dupa fagaduinta vietii care este in Hristos Iisus , ca si cum ar spune: daca este deci fagaduinta, atunci nu cauta fagaduinta aceasta aici , caci nadejdea care se vede nu mai e nadejde . (Romani 8, 24)Lui Timotei, iubitului fiu , zice. i nu spune simplu fiu , ci iubitului fiu , fiindca sunt fii si neiubiti insa, tu nu esti dintr-acestia, pentru care nici nu iti zic simplu, ci iubitului meu fiu . De altfel, si pe galateni ii numeste fii; cu toate acestea insa este si mahnit pentru ei, dupa cum zice: pentru care sufar iarasi durerile nasterii . (Galateni 4, 19) Aici insa apostolul marturiseste, prin aceste cuvinte, marea lui virtute, caci dragostea lui pentru Timotei nu provine de la natura, ci din virtutea acestui barbat.
Cei nascuti din noi ne sunt iubiti nu numai pentru calitatile lor, ci si pentru cerinta naturii, pe cand cei iubiti noua din credinta, pentru nimic altceva nu ne sunt iubiti decat numai pentru virtute caci pentru ce altceva? si mai cu seama lui Pavel, care nimic nu facea din partinire. Prin aceste cuvinte ii arata ca, daca inca nu s-a dus la el, nu se datoreste faptului ca ar fi fost maniat de ceva, nici ca l-ar fi dispretuit. Aceasta arata tocmai prin expresia iubitului fiu .
Har, mila, pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru! Precum a facut si in Epistola intai, la fel si aici aceleasi ii doreste. i priveste cum de la inceput se justifica de faptul ca nu s-a dus la el si ca nu l-a vazut. Fiindca expresiile pana voi veni si nadajduind ca voi veni la tine fara intarziere (I Timotei 4, 13; 3, 14) faceau asteptata prezenta lui fara intarziere. Pentru aceasta deci de la inceput se justifica. Cauza pentru care el n-a venit nu o arata de la inceput, ca sa nu-l intristeze mai tare; iar acea cauza a fost ca apostolul era plecat din nou la Roma, trimis in detentie de imparat.
Aceasta a aratat-o lui Timotei cand l-a chemat la el spre sfarsitul vietii sale. Nu il intristeaza cu aceasta chiar de la inceput, ci il poarta cu nadejdea de a-l vedea curand. Doresc mult sa te vad , zice si: Sileste-te sa vii curand la mine . (II Timotei 1, 4; 4, 9) De la inceput deci il desteapta, iar cele ce urmeaza dupa aceasta le spune cu mari laude:Multumesc lui Dumnezeu, Caruia Ii slujesc din stramosi, cu cuget curat, ca te pomenesc neincetat, zi si noapte, in rugaciunile mele. (1, 3)Multumesc lui Dumnezeu, zice, ca te pomenesc, ca te iubesc atat de mult. Aceasta este cea mai mare dragoste, cand cineva se si mandreste cu ea. Multumesc lui Dumnezeu, Caruia Ii slujesc din stramosi. Cum? Cu cuget curat , zice, caci cugetul lui nu era intru nimic vatamat.
De altfel, el vorbeste aici despre viata si peste tot numeste viata constiinta. Sau, poate zice ca nu am tradat pentru vreo cauza omeneasca nici unul din bunurile pe care le-am dorit inca dinainte, nici chiar atunci cand prigoneam Biserica . Pentru care zice: Totusi, am fost miluit, caci in necredinta mea, am lucrat din nestiinta (I Timotei 1, 13), ca si cum parca ar zice: Sa nu-ti inchipui ca lucrul acesta ar fi lingusire din parte-mi .
Bine face el ca isi recomanda caracterul sau simtamantul sau moral, ca astfel sa se arate vrednica...
Chiar de la inceput i-a desteptat sufletul, caci pare a zice: Sa nu-mi spui de primejdiile de aici, caci acestea ne zamislesc noua viata vesnica, unde nimic de acest fel nu mai este, de unde vor fugi toata durerea, intristarea si suspinarea (Isaia 35, 10); caci nu ne-a facut pe noi apostoli doar pentru a intampina primejdii, ci si ca sa le suferim si sa murim . Apoi, fiindca relatarea propriilor dureri si neajunsuri era nu numai o mangaiere pentru Timotei, ci inca si un adaos de suparare, iata ca inca de la inceput aduce cuvinte de mangaiere, zicand: dupa fagaduinta vietii care este in Hristos Iisus , ca si cum ar spune: daca este deci fagaduinta, atunci nu cauta fagaduinta aceasta aici , caci nadejdea care se vede nu mai e nadejde . (Romani 8, 24)Lui Timotei, iubitului fiu , zice. i nu spune simplu fiu , ci iubitului fiu , fiindca sunt fii si neiubiti insa, tu nu esti dintr-acestia, pentru care nici nu iti zic simplu, ci iubitului meu fiu . De altfel, si pe galateni ii numeste fii; cu toate acestea insa este si mahnit pentru ei, dupa cum zice: pentru care sufar iarasi durerile nasterii . (Galateni 4, 19) Aici insa apostolul marturiseste, prin aceste cuvinte, marea lui virtute, caci dragostea lui pentru Timotei nu provine de la natura, ci din virtutea acestui barbat.
Cei nascuti din noi ne sunt iubiti nu numai pentru calitatile lor, ci si pentru cerinta naturii, pe cand cei iubiti noua din credinta, pentru nimic altceva nu ne sunt iubiti decat numai pentru virtute caci pentru ce altceva? si mai cu seama lui Pavel, care nimic nu facea din partinire. Prin aceste cuvinte ii arata ca, daca inca nu s-a dus la el, nu se datoreste faptului ca ar fi fost maniat de ceva, nici ca l-ar fi dispretuit. Aceasta arata tocmai prin expresia iubitului fiu .
Har, mila, pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru! Precum a facut si in Epistola intai, la fel si aici aceleasi ii doreste. i priveste cum de la inceput se justifica de faptul ca nu s-a dus la el si ca nu l-a vazut. Fiindca expresiile pana voi veni si nadajduind ca voi veni la tine fara intarziere (I Timotei 4, 13; 3, 14) faceau asteptata prezenta lui fara intarziere. Pentru aceasta deci de la inceput se justifica. Cauza pentru care el n-a venit nu o arata de la inceput, ca sa nu-l intristeze mai tare; iar acea cauza a fost ca apostolul era plecat din nou la Roma, trimis in detentie de imparat.
Aceasta a aratat-o lui Timotei cand l-a chemat la el spre sfarsitul vietii sale. Nu il intristeaza cu aceasta chiar de la inceput, ci il poarta cu nadejdea de a-l vedea curand. Doresc mult sa te vad , zice si: Sileste-te sa vii curand la mine . (II Timotei 1, 4; 4, 9) De la inceput deci il desteapta, iar cele ce urmeaza dupa aceasta le spune cu mari laude:Multumesc lui Dumnezeu, Caruia Ii slujesc din stramosi, cu cuget curat, ca te pomenesc neincetat, zi si noapte, in rugaciunile mele. (1, 3)Multumesc lui Dumnezeu, zice, ca te pomenesc, ca te iubesc atat de mult. Aceasta este cea mai mare dragoste, cand cineva se si mandreste cu ea. Multumesc lui Dumnezeu, Caruia Ii slujesc din stramosi. Cum? Cu cuget curat , zice, caci cugetul lui nu era intru nimic vatamat.
De altfel, el vorbeste aici despre viata si peste tot numeste viata constiinta. Sau, poate zice ca nu am tradat pentru vreo cauza omeneasca nici unul din bunurile pe care le-am dorit inca dinainte, nici chiar atunci cand prigoneam Biserica . Pentru care zice: Totusi, am fost miluit, caci in necredinta mea, am lucrat din nestiinta (I Timotei 1, 13), ca si cum parca ar zice: Sa nu-ti inchipui ca lucrul acesta ar fi lingusire din parte-mi .
Bine face el ca isi recomanda caracterul sau simtamantul sau moral, ca astfel sa se arate vrednica...
