Crestinul nu poate sa traiasca crestineste, cu nadejdea vietii vesnice, daca nu inspira oxigenul rugaciunii. Trebuie sa ne rugam, sa cugetam la numele lui Dumnezeu si al Maicii Domnului. Nu este greu. Cum ne putem gandi la orice lucru si nu ne putem gandi la numele lui Hristos si al Maicii Domnului? Putem, e de-ajuns []Crestinul nu poate sa traiasca crestineste, cu nadejdea vietii vesnice, daca nu inspira oxigenul rugaciunii. Trebuie sa ne rugam, sa cugetam la numele lui Dumnezeu si al Maicii Domnului. Nu este greu. Cum ne putem gandi la orice lucru si nu ne putem gandi la numele lui Hristos si al Maicii Domnului? Putem, e de-ajuns sa vrem.

Desigur, avem piedicile diavolului, caci diavolul nu vrea rugaciune, ci vorba lunga si desarta. Vrea sa ratacim cu mintea noastra, sa colindam cu gandul prin toata lumea, ne permite intrarea oriunde, dar ne impiedica intrarea catre Hristos si Maica Domnului. Insa noi sa ne straduim cu orice pret sa comunicam intr-una cu Dumnezeu, sa luam oxigen.

In orice necaz, suparare, ispita si problema grea ne-am afla, sa nu uitam rugaciunea. Sa ne rugam cu ravna si durere in suflet, si Dumnezeu ne va da de veste, si cererea noastra va fi implinitaCu numele lui Hristos, ascetii au razboit toate patimile; prin rugaciune au fost invredniciti de eliberarea de patimi, au primit mari harisme. Cand suntem saraci la suflet inseamna ca nu avem rugaciune. Harul lui Dumnezeu vine prin rugaciune.* Cand mintea omului se intineaza de aducerea aminte de Dumnezeu, cand il uita pe Dumnezeu, cand crestinul nu se roaga si nu implineste voia lui Dumnezeu, cand nu tine poruncile lui Hristos, atunci se afla in neascultare, cade in pacate.* Mintea omului se molipseste lesne si se curateste lesne. Inima se molipseste greu si se curateste greu. Inima este impovarata de radacinile impatimirii. Toate patimile sunt inradacinate in aceasta inima. De aceea pe toti ne doare cand Dumnezeu, Care voieste mantuirea noastra, incearca din cand in cand sa ne scoata cu clestele duhovnicesc radacinile patimilor si sa ne daruiasca sanatatea sufleteasca si eliberarea duhovniceasca.* Toate ne sunt trimise si ni se dau prin pronia Preabunului nostru Dumnezeu, ca sa dobandim sanatatea sufleteasca pe care am pierdut-o. Sanatatea sufletului, a inimii, este eliberarea de patimi, este sfintenia, adica adevarata sanatate.* Cand vedem in noi revolta egoismului si cugetele necuviincioase, atunci sa intrebuintam osandirea de sine. Sa ne osandim pe noi insine. Pentru ca tulburarea si cugetele arata ca fiara scarboasa a egoismului locuieste inlauntrul nostru.* Cu toate ca vedem fiara inlauntrul nostru, de multe ori orbim de bunavoie si ne prefacem ca nu o vedem; si intr-un fel ramanem orbi sufleteste, si inima noastra, ca si cand ar fi moarta duhovniceste, nu simte.* Cand avem scandaluri, necazuri, ispite, primejdii, sa ingenunchem si sa ridicam mainile, rugandu-ne cu caldura si smerenie la Hristos si la Maica Domnului, si sa lasam cererile noastre sa fie rezolvate. Sa nu lasam mintea si gura noastra fara rugaciune. Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ne pe noi....