Biblia răspunde la toate întrebările vieţii, chiar şi la cele ce ni se par încurcate.
Cum s-a mai spus, cuvantul biserica se atribuie si sufletului care L-a primit pe Domnul Iisus, pe motivul ca in El locuieste Dumnezeu si ingerii Lui cei buni. Cum arde aceasta faclie minunata fara sa mistuie decat raul, sa indrepte si sa lumineze cararea este taina neinteleasa de noi acum. El vrea sa readuca pe []Cum s-a mai spus, cuvantul biserica se atribuie si sufletului care L-a primit pe Domnul Iisus, pe motivul ca in El locuieste Dumnezeu si ingerii Lui cei buni. Cum arde aceasta faclie minunata fara sa mistuie decat raul, sa indrepte si sa lumineze cararea este taina neinteleasa de noi acum. El vrea sa readuca pe tot omul la cunostinta adevarului.
Cunostinta superioara (a adevarului) este stiinta (mai presus de fire), adevarul, cunostinta perfecta, divina, eterna, intelepciunea, absolut neschimbate, absolut clare, adica ratiunea divina prin care Dumnezeu a construit lumea intro-ducand ordine in dezordine, sau contemplatia, teoria pura (Conf. Filoz. Cr. p. 38).
Astfel, omul, cu ajutorul nepretuit al Duhului Sfant, prin lucrarea Harului Divin tinde spre cea mai inalta stiinta, deplina, intelepciune, adevar, cunoasterea lui Dumnezeu. Iata de ce Dumnezeu Se descopera cui voieste El. Sunt oameni care citesc Biblia doua sau trei decenii, poate chiar mai mult, si nu inteleg cele mai elementare lucruri. Pentru ca omul, nerenuntand la sine si la ideile sale, nu s-a contopit cu adevarul divin. In el lucreaza patima in locul Harului Divin. De la un astfel de om nu se poate astepta cineva la evlavie sau la solutionarea problemelor vietii pe calea gandirii, cunostintei superioare, pe calea rational-duhovniceasca.
Cine a aflat izvorul vietii vesnice sa se straduiasca, mai intai, din casa lui sa faca o Biserica a lui Hristos . Ce bine-i sade credinciosului, cu toti ai lui, in jurul mesei sfinte, hranindu-se cu totii din Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu, nestingherit sa primeasca pe frati, adunarea crestina, sa imparta la saraci din bunurile casei, sa ajute Biserica si vestirea Cuvantului Sfant.
In Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu ne sunt prezentate multe asemenea case-biserici, peste care Duhul Sfant coboara si pe care ingerii cei buni le pazesc. Toti ai casei canta cu ingerii, slavesc si preamaresc pe Dumnezeu. Nu la fel se petrece in casele fara Dumnezeu, lipsite de Duhul Sfant, invadate de duhuri rele. Sa dam cateva cazuri:Cu multi ani in urma, scria o revista germana ca pe strazile oraselor mari din multele tari ale lumii, puteau fi vazuti copii parasiti si degenerati, care cerseau mila si ajutorul trecatorilor, tot cu un fel de banii, ori viata! , dupa modelul banditilor. Daca nu ne dai bani strigau copiii , te zgariem. Noi, toti, avem boli de sange si prin asta vei capata si tu boala noastra. Iata unde duce necredinta. Daca acesti copii ar fi fost crescuti de parinti credinciosi, la picioarele Crucii Mantui-torului, ar fi fost bucurie parintilor si faima tarii; dar asa, prin pacat, au devenit ocara si gunoiul lumii, iar maine, o armata de temut, de nelegiuiti, de ucigasi.
In ziarul local am citit despre o talharie drastica. Iata cum: Observand ca cetateanul C. C., trecator prin Deva, are asupra sa o suma de bani insemnata, un grup de tineri fara capatai au ajuns repede la intelegere cum sa-l deposedeze de bani. A. C. s-a apropiat de victima, i-a cerut o tigara si, concomitent, i-a aplicat o lovitura zdravana la cap. Dobo-randu-l la pamant, l-au lovit pana ce l-au adus in stare de inconstienta, cauzandu-i o invaliditate permanenta, pentru cei 2300 lei cati bietul om ii avea asupra sa. Cel care l-a lovit a fost condamnat la zece ani inchisoare, iar ceilalti doi fiind minori, instanta judecatoreasca a dispus sa fie internati intr-o scoala de munca si reeducare.
Un american credincios a facut o statistica mult-graitoare. El a cercetat patruzeci si cinci de palate ale unor milionari din New York si cu totul a aflat numai saisprezece copii. Mare i-a fost surpriza insa caci prin toate a aflat caini, pisici, maimute si altele. Intr-un singur palat a aflat nu mai putin de zece ogari, care mancau bomboane foarte scumpe. Cine, oare, poarta grija noastra, a tuturora? Oare nu Dumne-zeu, Care detine toate bogatiile intregului Univers?Iata, dar, ca nu saracia e cauza lipsei sau a diminuarii numarului de copii, ci necredinta si pacatul.
Cand eram copil, frecventam cu regularitate colile Biblice duminicale, care-mi devenisera cea mai mare bucurie. Insa cand mama alunecase pe un povarnis nepotrivit si nu mai venea cu noi, ci se multumea doar sa ne trimita, mi-a provocat mahniri si nemultumire sufleteasca, neputand a le impartasi nimanui.
Lectiile se predau ca unor copii, dar nu pe masura cresterii si a inaintarii in viata. Ori erai copil si chiar mai mare, trebuia sa te multumesti cu hrana copilareasca, ori erai major, cu armata terminata, ca sa poti intra in randul celor varstnici. In acele scoli duminicale ni se spunea despre har ca este mila nemeritata. Doar atat. Cat despre provenienta harului, puterea, influenta, actiunea, puterea creatoare, influ-enta asupra sufletului pocait la realizarea omului nou, spre a primi chipul desavarsit al Celui ce l-a creat nu se spunea nimic.
Biblia raspunde la toate intrebarile vietii, chiar si la cele ce ni se par incurcate. Privindu-ne ca-ntr-o oglinda, ne vedem asa cum suntem. Biblia este ca un depozit minunat, ca o mina bogata in aur. Cine nu asculta invataturile ei si nu se sileste a le implini ramane sarac, lipsit de harul si puterea-i divina. Nu litera, ci Duhul. Lucrarile Duhului lui Dumnezeu trebuie judecate duhovniceste; de aceea omul firesc nu le poate primi (cf. I Cor 2, 14). In masura daruirii sale Luminii se lumi-neaza, se adanceste in cunoasterea temeinica a adevarurilor Sfintei Scripturi. Cu cat descoperirea e mai vadita, si tezaurul se arata mai luminos, stralucitor, viata se arata mai curata, mai sfanta, mai ca Hristos-Domnul.
Harul nu este numai mila care ne strange in jurul Crucii de pe drumurile hoinarestilor umblari, ci este si puterea prin care ramanem statornici, si bogatia, comoara sufleteasca, podoaba sufletului pentru vesnicie, haina in care vom straluci pe vecie. Harul este lucrarea, iar lucratorul este Dumnezeu in Duhul Sfant.
In firea omeneasca, cu primul inceput, se naste, se cultiva, se dezvolta germenul fioroaselor desfatari lumesti si, dureros, sub ocrotirea si privirile neintelepte ale parintilor trupesti, neglijenta parintilor sufletesti, pana cand puiul cel plapand, o data...
Cunostinta superioara (a adevarului) este stiinta (mai presus de fire), adevarul, cunostinta perfecta, divina, eterna, intelepciunea, absolut neschimbate, absolut clare, adica ratiunea divina prin care Dumnezeu a construit lumea intro-ducand ordine in dezordine, sau contemplatia, teoria pura (Conf. Filoz. Cr. p. 38).
Astfel, omul, cu ajutorul nepretuit al Duhului Sfant, prin lucrarea Harului Divin tinde spre cea mai inalta stiinta, deplina, intelepciune, adevar, cunoasterea lui Dumnezeu. Iata de ce Dumnezeu Se descopera cui voieste El. Sunt oameni care citesc Biblia doua sau trei decenii, poate chiar mai mult, si nu inteleg cele mai elementare lucruri. Pentru ca omul, nerenuntand la sine si la ideile sale, nu s-a contopit cu adevarul divin. In el lucreaza patima in locul Harului Divin. De la un astfel de om nu se poate astepta cineva la evlavie sau la solutionarea problemelor vietii pe calea gandirii, cunostintei superioare, pe calea rational-duhovniceasca.
Cine a aflat izvorul vietii vesnice sa se straduiasca, mai intai, din casa lui sa faca o Biserica a lui Hristos . Ce bine-i sade credinciosului, cu toti ai lui, in jurul mesei sfinte, hranindu-se cu totii din Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu, nestingherit sa primeasca pe frati, adunarea crestina, sa imparta la saraci din bunurile casei, sa ajute Biserica si vestirea Cuvantului Sfant.
In Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu ne sunt prezentate multe asemenea case-biserici, peste care Duhul Sfant coboara si pe care ingerii cei buni le pazesc. Toti ai casei canta cu ingerii, slavesc si preamaresc pe Dumnezeu. Nu la fel se petrece in casele fara Dumnezeu, lipsite de Duhul Sfant, invadate de duhuri rele. Sa dam cateva cazuri:Cu multi ani in urma, scria o revista germana ca pe strazile oraselor mari din multele tari ale lumii, puteau fi vazuti copii parasiti si degenerati, care cerseau mila si ajutorul trecatorilor, tot cu un fel de banii, ori viata! , dupa modelul banditilor. Daca nu ne dai bani strigau copiii , te zgariem. Noi, toti, avem boli de sange si prin asta vei capata si tu boala noastra. Iata unde duce necredinta. Daca acesti copii ar fi fost crescuti de parinti credinciosi, la picioarele Crucii Mantui-torului, ar fi fost bucurie parintilor si faima tarii; dar asa, prin pacat, au devenit ocara si gunoiul lumii, iar maine, o armata de temut, de nelegiuiti, de ucigasi.
In ziarul local am citit despre o talharie drastica. Iata cum: Observand ca cetateanul C. C., trecator prin Deva, are asupra sa o suma de bani insemnata, un grup de tineri fara capatai au ajuns repede la intelegere cum sa-l deposedeze de bani. A. C. s-a apropiat de victima, i-a cerut o tigara si, concomitent, i-a aplicat o lovitura zdravana la cap. Dobo-randu-l la pamant, l-au lovit pana ce l-au adus in stare de inconstienta, cauzandu-i o invaliditate permanenta, pentru cei 2300 lei cati bietul om ii avea asupra sa. Cel care l-a lovit a fost condamnat la zece ani inchisoare, iar ceilalti doi fiind minori, instanta judecatoreasca a dispus sa fie internati intr-o scoala de munca si reeducare.
Un american credincios a facut o statistica mult-graitoare. El a cercetat patruzeci si cinci de palate ale unor milionari din New York si cu totul a aflat numai saisprezece copii. Mare i-a fost surpriza insa caci prin toate a aflat caini, pisici, maimute si altele. Intr-un singur palat a aflat nu mai putin de zece ogari, care mancau bomboane foarte scumpe. Cine, oare, poarta grija noastra, a tuturora? Oare nu Dumne-zeu, Care detine toate bogatiile intregului Univers?Iata, dar, ca nu saracia e cauza lipsei sau a diminuarii numarului de copii, ci necredinta si pacatul.
Cand eram copil, frecventam cu regularitate colile Biblice duminicale, care-mi devenisera cea mai mare bucurie. Insa cand mama alunecase pe un povarnis nepotrivit si nu mai venea cu noi, ci se multumea doar sa ne trimita, mi-a provocat mahniri si nemultumire sufleteasca, neputand a le impartasi nimanui.
Lectiile se predau ca unor copii, dar nu pe masura cresterii si a inaintarii in viata. Ori erai copil si chiar mai mare, trebuia sa te multumesti cu hrana copilareasca, ori erai major, cu armata terminata, ca sa poti intra in randul celor varstnici. In acele scoli duminicale ni se spunea despre har ca este mila nemeritata. Doar atat. Cat despre provenienta harului, puterea, influenta, actiunea, puterea creatoare, influ-enta asupra sufletului pocait la realizarea omului nou, spre a primi chipul desavarsit al Celui ce l-a creat nu se spunea nimic.
Biblia raspunde la toate intrebarile vietii, chiar si la cele ce ni se par incurcate. Privindu-ne ca-ntr-o oglinda, ne vedem asa cum suntem. Biblia este ca un depozit minunat, ca o mina bogata in aur. Cine nu asculta invataturile ei si nu se sileste a le implini ramane sarac, lipsit de harul si puterea-i divina. Nu litera, ci Duhul. Lucrarile Duhului lui Dumnezeu trebuie judecate duhovniceste; de aceea omul firesc nu le poate primi (cf. I Cor 2, 14). In masura daruirii sale Luminii se lumi-neaza, se adanceste in cunoasterea temeinica a adevarurilor Sfintei Scripturi. Cu cat descoperirea e mai vadita, si tezaurul se arata mai luminos, stralucitor, viata se arata mai curata, mai sfanta, mai ca Hristos-Domnul.
Harul nu este numai mila care ne strange in jurul Crucii de pe drumurile hoinarestilor umblari, ci este si puterea prin care ramanem statornici, si bogatia, comoara sufleteasca, podoaba sufletului pentru vesnicie, haina in care vom straluci pe vecie. Harul este lucrarea, iar lucratorul este Dumnezeu in Duhul Sfant.
In firea omeneasca, cu primul inceput, se naste, se cultiva, se dezvolta germenul fioroaselor desfatari lumesti si, dureros, sub ocrotirea si privirile neintelepte ale parintilor trupesti, neglijenta parintilor sufletesti, pana cand puiul cel plapand, o data...
