Sf Ioan Maximovici – Erezia nestoriană și cel de-al treilea Sinod ecumenic
CAND TO I cei care au indraznit sa huleasca impotriva sfinteniei si curatiei Preasfintei Fecioare Maria au fost adusi la tacere, vrajmasii au incercat sa-i stirbeasca cinstirea ce i se aducea ca Maica a lui Dumnezeu. In secolul al V-lea Arhiepiscopul Constantinopolului, Nestorie incepea sa predice poporului o invatatura noua, potrivit careia Maria nu ar fi []CAND TO I cei care au indraznit sa huleasca impotriva sfinteniei si curatiei Preasfintei Fecioare Maria au fost adusi la tacere, vrajmasii au incercat sa-i stirbeasca cinstirea ce i se aducea ca Maica a lui Dumnezeu. In secolul al V-lea Arhiepiscopul Constantinopolului, Nestorie incepea sa predice poporului o invatatura noua, potrivit careia Maria nu ar fi nascut decat numai pe omul Iisus, in Care mai apoi Dumnezeu i-ar fi facut salas si ar fi locuit in El ca intr-un templu. La inceput i-a ingaduit numai unui preot al sau, Atanasie sa propovaduiasca unele ca acestea, dar mai apoi a inceput el insusi sa propovaduiasca in biserica aceasta straina invatatura, cum ca nimeni nu ar trebui sa o numeasca pe Maria Nascatoare de Dumnezeu , de vreme ce ea nu nascuse pe Dumnezeu-Omul. Nestorie socotea ca pentru sine este injositor sa se inchine unui prunc infasat in scutece si dormind intr-o iesle.
Asemenea predici au starnit scandal pretutindenea in lume si au intinat curatia dreptei credinte, mai intai la Constantinopol, iar mai apoi peste tot unde ajungea vestea despre aceasta noua invatatura. Sfantul Proclu (ucenicul Sfantului Ioan Hrisostom), care in acea vreme era episcop al Cizicului, iar mai apoi Arhiepiscop al Constantinopolului a tinut o predica, de fata fiind si Nestorie, predica in care marturisea cu tarie ca Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc din Fecioara, care este, asadar cu adevarat Theotokos (Nascatoare de Dumnezeu), caci inca din preacuratul ei pantece Dumnezeirea a fost unita cu Pruncul zamislit de la Duhul Sfant; iar acest Prunc, chiar daca a fost nascut de Preacurata doar dupa firea Sa omeneasca, totusi inca de la nastere a fost Dumnezeu adevarat si om adevarat.
Dar Nestorie a tagaduit cu incapatanare lepadarea de straina sa invatatura, sustinand ca trebuie sa se faca deosebire intre Iisus si Fiul lui Dumnezeu, Maria neputand fi deci numita Theotokos (Nascatoare de Dumnezeu), ci Hristotokos (Nascatoare de Hristos), de vreme ce Iisus nu a fost decat Uns al lui Dumnezeu (Hristos sau Mesia), asa cum fusesera si cei din vechime, Proorocii, dar intrecandu-i pe aceia in deplinatatea unirii cu Dumnezeu. invatatura lui Nestorie devenea astfel o tagaduire a intregii iconomii a Mantuirii, caci daca Preacurata nu este Nascatoare de Dumnezeu, atunci Cel ce a primit pentru noi Patimile si Crucea nu a fost Dumnezeu, ci un simplu om.
Sfantul Chiril care pe atunci era in scaunul Arhiepiscopiei Alexandriei, afland despre invatatura Iui Nestorie si despre tulburarea pe care acesta a facut-o in Biserica din Constantinopol i-a trimis acestuia o scrisoare prin care incerca sa-1 convinga sa pastreze invatatura pe care Biserica o marturisea de la intemeierea ei si sa nu schimbe sau sa adauge nici o innoire la aceasta invatatura. Pe langa aceasta, Sfantul Chiril a mai scris si preotilor si poporului din Constantinopol, indemnandu-i sa stea neclintiti in credinta ortodoxa, fara a le fi teama de prigonirile ce Ie va porni Nestorie impotriva celor ce nu se invoiesc cu invatatura lui. De asemenea, Sfantul Chiril i-a mai scris si Papei Celestin, la Roma care impreuna cu credinciosii pastoriti de el stateau tari in credinta ortodoxa.
La randul sau, Papa Celestin i-a scris Iui Nestorie, chemandu-l sa-i invete pe oameni credinta ortodoxa, iar nu a sa. Dar Nestorie a ramas surd la toate acestea, pretinzand ca ceea ce invata el era credinta ortodoxa, cei ce nu recunosteau aceasta fiind numiti de el eretici. Sfantul Chirili-a scris din nou lui Nestorie, alcatuind douasprezece anatematisme, in care erau aratate in douasprezece articole cele mai de seama deosebiri dintre credinta ortodoxa si ceea ce invata Nestorie si aruncand anatema asupra celui ce ar fi nesocotit si nu ar fi primit chiar si numai un singur articol din cele douasprezece anatematisme.
Nestorie a respins pe de-a-ntregul cele douasprezece articole intocmite de Sfantul Chiril, alcatuind la randu-i o scriere in douasprezece articole in care facea aratata invatatura pe care o propovaduia, aruncand anatema asupra celor ce nu o primeau. Primejdia ce se ridica asupra credintei dreptslavitoare era din ce in ce mai mare. Sfantul Chiril a trimis atunci cate o scrisoare imparatului Teodosie cel Tanar, sotiei sale Evdochia si surorii acestuia, Pulheria cu cererea de a se preocupa mai indeaproape de aceasta situatie si de a stavili erezia.
S-a hotarat atunci convocarea unui sinod ecumenic Ia care ierarhii adunati de la toate marginile lumii sa hotarasca daca invatatura propovaduita de Nestorie este sau nu este ortodoxa. Pentru locul unde urma sa se adune ce de-al III-lea Sinod ecumenic a fost aleasa cetatea Efesului, in care au locuit odata Preasfanta Fecioara dimpreuna cu Sfantul Ioan Teologul. Sfantul Chiril i-a adunat pe episcopii Egiptului impreuna cu care a calatorit pe mare pana la Efes. Din Antiohia a venit Ioan, Arhiepiscopul Antiohiei, dimpreuna cu episcopii bisericilor din Rasarit. Episcopul Romei, Sfantul Celestin nu a putut fi de fata la acest Sinod si l-a rugat pe Sfantul Chirii sa apere credinta ortodoxa, trimitand in locul sau doi episcopi dimpreuna cu un preot din Biserica Romei, Filip, carora le-a dat indrumari precise despre ce urmeaza sa spuna. De asemenea, la Efes au mai venit Nestorie, episcopii din cetatile de pe langa Constantinopol, precum si episcopii din Palestina, Asia Mica si Cipru.
In ziua a zecea a calendelor lui iulie, dupa calendarul roman, adica 22 iunie 431, in Biserica Sfintei Fecioare Maria din Efes a avut loc adunarea episcopilor sub conducerea Arhiepiscopului Alexandriei, Sfantul Chiril si a Episcopului Efesului, Memnon. in mijlocul lor era asezata o Evanghelie, semn ca Sinodul era condus nevazut de insusi Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Mai intai s-a citit Simbolul Credintei care a fost alcatuit la primele doua sinoade a toata lumea. Apoi a fost data citirii Proclamatia Imperiala de catre trimisii imparatilor Teodosie si Valentinian care carmuiau in vremea aceea cele doua parti ale...
Asemenea predici au starnit scandal pretutindenea in lume si au intinat curatia dreptei credinte, mai intai la Constantinopol, iar mai apoi peste tot unde ajungea vestea despre aceasta noua invatatura. Sfantul Proclu (ucenicul Sfantului Ioan Hrisostom), care in acea vreme era episcop al Cizicului, iar mai apoi Arhiepiscop al Constantinopolului a tinut o predica, de fata fiind si Nestorie, predica in care marturisea cu tarie ca Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc din Fecioara, care este, asadar cu adevarat Theotokos (Nascatoare de Dumnezeu), caci inca din preacuratul ei pantece Dumnezeirea a fost unita cu Pruncul zamislit de la Duhul Sfant; iar acest Prunc, chiar daca a fost nascut de Preacurata doar dupa firea Sa omeneasca, totusi inca de la nastere a fost Dumnezeu adevarat si om adevarat.
Dar Nestorie a tagaduit cu incapatanare lepadarea de straina sa invatatura, sustinand ca trebuie sa se faca deosebire intre Iisus si Fiul lui Dumnezeu, Maria neputand fi deci numita Theotokos (Nascatoare de Dumnezeu), ci Hristotokos (Nascatoare de Hristos), de vreme ce Iisus nu a fost decat Uns al lui Dumnezeu (Hristos sau Mesia), asa cum fusesera si cei din vechime, Proorocii, dar intrecandu-i pe aceia in deplinatatea unirii cu Dumnezeu. invatatura lui Nestorie devenea astfel o tagaduire a intregii iconomii a Mantuirii, caci daca Preacurata nu este Nascatoare de Dumnezeu, atunci Cel ce a primit pentru noi Patimile si Crucea nu a fost Dumnezeu, ci un simplu om.
Sfantul Chiril care pe atunci era in scaunul Arhiepiscopiei Alexandriei, afland despre invatatura Iui Nestorie si despre tulburarea pe care acesta a facut-o in Biserica din Constantinopol i-a trimis acestuia o scrisoare prin care incerca sa-1 convinga sa pastreze invatatura pe care Biserica o marturisea de la intemeierea ei si sa nu schimbe sau sa adauge nici o innoire la aceasta invatatura. Pe langa aceasta, Sfantul Chiril a mai scris si preotilor si poporului din Constantinopol, indemnandu-i sa stea neclintiti in credinta ortodoxa, fara a le fi teama de prigonirile ce Ie va porni Nestorie impotriva celor ce nu se invoiesc cu invatatura lui. De asemenea, Sfantul Chiril i-a mai scris si Papei Celestin, la Roma care impreuna cu credinciosii pastoriti de el stateau tari in credinta ortodoxa.
La randul sau, Papa Celestin i-a scris Iui Nestorie, chemandu-l sa-i invete pe oameni credinta ortodoxa, iar nu a sa. Dar Nestorie a ramas surd la toate acestea, pretinzand ca ceea ce invata el era credinta ortodoxa, cei ce nu recunosteau aceasta fiind numiti de el eretici. Sfantul Chirili-a scris din nou lui Nestorie, alcatuind douasprezece anatematisme, in care erau aratate in douasprezece articole cele mai de seama deosebiri dintre credinta ortodoxa si ceea ce invata Nestorie si aruncand anatema asupra celui ce ar fi nesocotit si nu ar fi primit chiar si numai un singur articol din cele douasprezece anatematisme.
Nestorie a respins pe de-a-ntregul cele douasprezece articole intocmite de Sfantul Chiril, alcatuind la randu-i o scriere in douasprezece articole in care facea aratata invatatura pe care o propovaduia, aruncand anatema asupra celor ce nu o primeau. Primejdia ce se ridica asupra credintei dreptslavitoare era din ce in ce mai mare. Sfantul Chiril a trimis atunci cate o scrisoare imparatului Teodosie cel Tanar, sotiei sale Evdochia si surorii acestuia, Pulheria cu cererea de a se preocupa mai indeaproape de aceasta situatie si de a stavili erezia.
S-a hotarat atunci convocarea unui sinod ecumenic Ia care ierarhii adunati de la toate marginile lumii sa hotarasca daca invatatura propovaduita de Nestorie este sau nu este ortodoxa. Pentru locul unde urma sa se adune ce de-al III-lea Sinod ecumenic a fost aleasa cetatea Efesului, in care au locuit odata Preasfanta Fecioara dimpreuna cu Sfantul Ioan Teologul. Sfantul Chiril i-a adunat pe episcopii Egiptului impreuna cu care a calatorit pe mare pana la Efes. Din Antiohia a venit Ioan, Arhiepiscopul Antiohiei, dimpreuna cu episcopii bisericilor din Rasarit. Episcopul Romei, Sfantul Celestin nu a putut fi de fata la acest Sinod si l-a rugat pe Sfantul Chirii sa apere credinta ortodoxa, trimitand in locul sau doi episcopi dimpreuna cu un preot din Biserica Romei, Filip, carora le-a dat indrumari precise despre ce urmeaza sa spuna. De asemenea, la Efes au mai venit Nestorie, episcopii din cetatile de pe langa Constantinopol, precum si episcopii din Palestina, Asia Mica si Cipru.
In ziua a zecea a calendelor lui iulie, dupa calendarul roman, adica 22 iunie 431, in Biserica Sfintei Fecioare Maria din Efes a avut loc adunarea episcopilor sub conducerea Arhiepiscopului Alexandriei, Sfantul Chiril si a Episcopului Efesului, Memnon. in mijlocul lor era asezata o Evanghelie, semn ca Sinodul era condus nevazut de insusi Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Mai intai s-a citit Simbolul Credintei care a fost alcatuit la primele doua sinoade a toata lumea. Apoi a fost data citirii Proclamatia Imperiala de catre trimisii imparatilor Teodosie si Valentinian care carmuiau in vremea aceea cele doua parti ale...
