De la inceputul crizei refugiatilor au fost prezentate populatiei din tarile europene si de aiurea sute de stiri, multe scenarii, mii de imagini, mii de reactii ale unei retorici revansarde. Omului modern, vizibil, ii sunt mult mai dragi scenariile decat adevarul. Poate si din teribila productie de filme artistice si SF din care s-au hranit, in ultimii zeci de []De la inceputul crizei refugiatilor au fost prezentate populatiei din tarile europene si de aiurea sute de stiri, multe scenarii, mii de imagini, mii de reactii ale unei retorici revansarde. Omului modern, vizibil, ii sunt mult mai dragi scenariile decat adevarul. Poate si din teribila productie de filme artistice si SF din care s-au hranit, in ultimii zeci de ani, europenii. i nu numai ei. Cea mai des folosita imagine a fost aceea a ciocnirii civilizatiilor, mergandu-se pe acuze la adresa migrantilor, descalificandu-i si dezumanizandu-i. Din nefericire, acest mod de a gandi rezistenta europeana la strain nu-i noua si am gustat-o, ca romani, in primii ani dupa Revolutie, ca si acum. Pentru mine, personal, mai dureros mi s-a parut valul de pareri autohtone, ale romanilor, fata de acest fenomen de criza majora. Ca si cum am fi o mare civilizatie democratica, am analizat, aderat si dezaderat la tot felul de scenarii politice. Ca si cum n-am avea doua milioane dintre copiii nostri migranti economic, am combatut migratia economica. Ca si cum am fi centrul bogatiei economice europene, am asteptat impacientati sa fim luati cu asalt. Noi, care de ani buni ne incurajam tinerii sa plece din ara, voit si prin lipsa de reactie la lipsa de proiecte care sa-i tina in Romania, care refuzam sa ne indeplinim datoriile democratice ori civice fata de Stat si Drapel, am devenit dintr-o data foarte zgomotosi, hatri, intelepti.

Asistam, in fond, la o ciocnire intre necivilizatii. Nu se ciocneste crestinimsul cu islamul, ci niste crestini de protipendada cu niste oameni obositi de islamul lor, cu reactii fundamentaliste facute parca sa intre in scenariul unei productii holywoodiene despre rai si buni, murdari si curati, saraci si bogati. Europa si-a aflat limitele umanismului ateu pe care-l propune. Nicio legislatie din lume nu naste iubire, acceptarea strainului, compasiune pentru cel aflat in nevoi. Ci doar Evanghelia redescopera miezul unei omenii ce parea pierdute. O Europa lipsita de vana ei crestina se ciocneste cu un islam lipsit de logica, lipsit de Dumnezeu. Reactiile strazii, ca si ale cancelariilor europene, aduc aminte de marea distanta intre cuvant si faptuire. Intre cultura...