Duhul bisericesc, participarea noastră la bisericitate
Pr. prof. Vasile Mihoc Publicatiile Oastei Domnului inclusiv acest almanah isi aduc si ele partea lor importanta la inbisericirea oamenilor. Lucrarea teribila si pierzatoare a pacatului ii indeparteaza pe oameni de Hristos si de harul mantuirii Sale prin indepartarea de Biserica. Este la moda astazi ca multi oameni care se pretind crestini sa []Pr. prof. Vasile MihocPublicatiile Oastei Domnului inclusiv acest almanah isi aduc si ele partea lor importanta la inbisericirea oamenilor. Lucrarea teribila si pierzatoare a pacatului ii indeparteaza pe oameni de Hristos si de harul mantuirii Sale prin indepartarea de Biserica. Este la moda astazi ca multi oameni care se pretind crestini sa se manifeste impotriva Bisericii. Este fenomenul actual al acelor asa-zisi credinciosi fara apartenenta bisericeasca.
Sa amintim cateva adevaruri fundamentale pentru mantuire: Hristos a intemeiat Biserica (Mt 16,18); Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine Insusi pentru ea (Efes 5,25); Hristos isi savarseste lucrarea Sa de mantuire a lumii in si prin Biserica; Biserica este Trupul lui Hristos; Biserica este stalpul si temelia adevarului (I Tim 3,15); Biserica este Mireasa Mielului Celui jertfit si preamarit de-a dreapta Tatalui; Biserica se va arata in slava ei eshatologica la sfarsitul veacurilor, ca Ierusalimul cel ceresc (Apoc, cap. 21 22); cine spune ca este credincios sau ca-L are pe Hristos in afara sau pe langa Biserica n-a inteles nimic din lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu in Hristos si traieste intr-o mare si grava inselare diavoleasca.
Spun aceste lucruri pentru ca lupta actuala a celui rau impotriva Oastei Domnului se duce nu numai dinafara, prin cei necredinciosi, ci si dinlauntru, prin unii frati cazuti in ratacire care, ca acei lucratori rai de care vorbeste Sfantul Apostol Pavel (Fil 3,2), promoveaza cu multa staruinta un fel de oaste dezbisericita, sau amestecata cu tot felul de idei si actiuni care sunt nu numai nebisericesti, ci vadit si, uneori, declarat antibisericesti.
Definitia data de Parintele Iosif Trifa: Oastea Domnului este aflarea si vestirea lui Iisus Cel rastignit implica misiunea Oastei Domnului de a-i aduce pe oameni la cunoasterea si la urmarea lui Hristos acolo unde El traieste cu adevarat si ii mantuieste pe oameni, prin harul Jertfei Sale biruitoare, adica in Biserica.
Nu poate insa marturisi pe Hristos in adevar cineva care nu are experienta vie a vietii cu Hristos in Biserica Sa.
Preotul martir Pavel Florenski[1] isi incepe importanta sa carte despre Biserica cu titlul Stalpul si temelia adevarului (I. Catre cititor) cu aceste cuvinte: Experienta religioasa vie, ca singurul mijloc legitim de cunoastere a dogmelor, astfel as dori eu sa exprim telul pe care-l urmareste in general cartea mea Numai sprijinindu-ne pe experienta directa putem cuprinde si pretui bogatiile spirituale ale Bisericii Sfintii sunt vii pentru cei vii si morti pentru cei morti. Pentru un suflet intunecat, chipurile cuviosilor se intuneca; pentru sufletul paralizat, trupurile lor intepenesc intr-o miscare sinistra. Parca nu se stie ca istericii si demonizatii se tem de ei (de sfinti, n. n.)? Si nu pacatul fata de Biserica ii face, oare, pe acestia sa se uite cu frica la Ea? Ochii limpezi, insa, vad intotdeauna chipurile sfintilor luminate ca fata ingerului . Pentru inima curatita de pacat, ele, ca si in trecut, sunt binevoitoare; ca si in vechime, ele striga si-i cheama pe cei ce au urechi sa auda [2].
Iar putin mai departe Parintele Pavel vorbeste de negraitele bogatii ale Bisericii: Nenumarate, nemasurate si negraite sunt bogatiile Bisericii. Pot sa iau spre folosinta o parte din ele, pentru folosul meu cum oare sa nu-mi straluceasca ochii? Caci eclezialitatea (terkovnost ) este numele acelui adapost spre care nazuieste nelinistea inimii, unde se potolesc pretentiile mintii, unde marea liniste pogoara peste ratiune [3]. Terkovnost , redat in traducerea romaneasca prin eclezialitate , este un termen creat de Parintele Florenski pentru a reda imbisericirea,, adica la viata bisericeasca[4]. Este greu de definit eclezialitatea . Teologii insisi sunt depasiti in incercarea de a-i da o definitie de infinita bogatie a ceea ce inseamna Biserica si participarea la viata Bisericii. Florenski insusi zice ca eclezialitatea este viata, o viata deosebita, noua, data oamenilor, dar care, ca orice viata, nu este accesibila ratiunii [5]. Si continua: Iar diferentele in definirea eclezialitatii, posibilitatea de a incerca, sub aspecte diferite, sa precizam in cuvinte ce inseamna eclezialitatea, aceasta varietate a formelor verbale, intotdeauna incomplete si insuficiente, nu ne confirma oare, pe calea experientei, ceea ce ne-a spus demult Apostolul? Caci Biserica este trupul lui Hristos, plinirea ( ) Celui ce plineste toate intru toti (Efes 1,23). Atunci cum aceasta plinire, , a vietii dumnezeiesti poate fi asezata in sicriul stramt al unei definitii logice? Ar fi ridicol sa credem ca aceasta imposibilitate este o marturie impotriva existentei eclezialitatii; dimpotriva, ea este mai curand fundamentata pe aceasta neputinta. Si in masura in care eclezialitatea este anterioara diferitelor sale manifestari, in masura in care ea este elementul divino-uman din care, ca sa spunem asa, se condenseaza si se cristalizeaza, in procesul istoric al vietii bisericesti, randuielile Tainelor, formularile dogmelor, regulile canonice si, in parte, chiar modul de viata curent si temporar al Bisericii in aceasta masura, deci, la aceasta plinire se refera in primul rand proorocirea Apostolului: Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, (I Cor 11,19), eresuri in intelegerea eclezialitatii. Si totusi, oricine nu fuge de Biserica, prin insasi viata sa primeste in sine natura unica a eclezialitatii, stie ca aceasta exista si stie ce este ea [6].
Am citat mai pe larg din Parintele Florenski pentru ca ceea ce spune el aici defineste foarte bine misiunea insasi a Oastei Domnului. Cei care intra in Oastea Domnului, cu adevarat, incep sa experimenteze taina si bogatiile Bisericii si viata cea noua pe care o implica eclezialitatea. Pe de alta parte, consideratiile Parintelui Florenski ne ajuta sa intelegem starea grava a celor aflati in afara eclezialitatii, iar in cazul situatiei din Oastea Domnului, a acelora care abuzeaza de numele acestei sfinte lucrari, propovaduind o Evanghelie si o pretinsa nastere din nou si viata in Hristos fara legatura cu Biserica. Unii ca acestia promozeaza, de fapt, o dezbisericire , Oastea, in imaginatia lor ratacita de la...
Sa amintim cateva adevaruri fundamentale pentru mantuire: Hristos a intemeiat Biserica (Mt 16,18); Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine Insusi pentru ea (Efes 5,25); Hristos isi savarseste lucrarea Sa de mantuire a lumii in si prin Biserica; Biserica este Trupul lui Hristos; Biserica este stalpul si temelia adevarului (I Tim 3,15); Biserica este Mireasa Mielului Celui jertfit si preamarit de-a dreapta Tatalui; Biserica se va arata in slava ei eshatologica la sfarsitul veacurilor, ca Ierusalimul cel ceresc (Apoc, cap. 21 22); cine spune ca este credincios sau ca-L are pe Hristos in afara sau pe langa Biserica n-a inteles nimic din lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu in Hristos si traieste intr-o mare si grava inselare diavoleasca.
Spun aceste lucruri pentru ca lupta actuala a celui rau impotriva Oastei Domnului se duce nu numai dinafara, prin cei necredinciosi, ci si dinlauntru, prin unii frati cazuti in ratacire care, ca acei lucratori rai de care vorbeste Sfantul Apostol Pavel (Fil 3,2), promoveaza cu multa staruinta un fel de oaste dezbisericita, sau amestecata cu tot felul de idei si actiuni care sunt nu numai nebisericesti, ci vadit si, uneori, declarat antibisericesti.
Definitia data de Parintele Iosif Trifa: Oastea Domnului este aflarea si vestirea lui Iisus Cel rastignit implica misiunea Oastei Domnului de a-i aduce pe oameni la cunoasterea si la urmarea lui Hristos acolo unde El traieste cu adevarat si ii mantuieste pe oameni, prin harul Jertfei Sale biruitoare, adica in Biserica.
Nu poate insa marturisi pe Hristos in adevar cineva care nu are experienta vie a vietii cu Hristos in Biserica Sa.
Preotul martir Pavel Florenski[1] isi incepe importanta sa carte despre Biserica cu titlul Stalpul si temelia adevarului (I. Catre cititor) cu aceste cuvinte: Experienta religioasa vie, ca singurul mijloc legitim de cunoastere a dogmelor, astfel as dori eu sa exprim telul pe care-l urmareste in general cartea mea Numai sprijinindu-ne pe experienta directa putem cuprinde si pretui bogatiile spirituale ale Bisericii Sfintii sunt vii pentru cei vii si morti pentru cei morti. Pentru un suflet intunecat, chipurile cuviosilor se intuneca; pentru sufletul paralizat, trupurile lor intepenesc intr-o miscare sinistra. Parca nu se stie ca istericii si demonizatii se tem de ei (de sfinti, n. n.)? Si nu pacatul fata de Biserica ii face, oare, pe acestia sa se uite cu frica la Ea? Ochii limpezi, insa, vad intotdeauna chipurile sfintilor luminate ca fata ingerului . Pentru inima curatita de pacat, ele, ca si in trecut, sunt binevoitoare; ca si in vechime, ele striga si-i cheama pe cei ce au urechi sa auda [2].
Iar putin mai departe Parintele Pavel vorbeste de negraitele bogatii ale Bisericii: Nenumarate, nemasurate si negraite sunt bogatiile Bisericii. Pot sa iau spre folosinta o parte din ele, pentru folosul meu cum oare sa nu-mi straluceasca ochii? Caci eclezialitatea (terkovnost ) este numele acelui adapost spre care nazuieste nelinistea inimii, unde se potolesc pretentiile mintii, unde marea liniste pogoara peste ratiune [3]. Terkovnost , redat in traducerea romaneasca prin eclezialitate , este un termen creat de Parintele Florenski pentru a reda imbisericirea,, adica la viata bisericeasca[4]. Este greu de definit eclezialitatea . Teologii insisi sunt depasiti in incercarea de a-i da o definitie de infinita bogatie a ceea ce inseamna Biserica si participarea la viata Bisericii. Florenski insusi zice ca eclezialitatea este viata, o viata deosebita, noua, data oamenilor, dar care, ca orice viata, nu este accesibila ratiunii [5]. Si continua: Iar diferentele in definirea eclezialitatii, posibilitatea de a incerca, sub aspecte diferite, sa precizam in cuvinte ce inseamna eclezialitatea, aceasta varietate a formelor verbale, intotdeauna incomplete si insuficiente, nu ne confirma oare, pe calea experientei, ceea ce ne-a spus demult Apostolul? Caci Biserica este trupul lui Hristos, plinirea ( ) Celui ce plineste toate intru toti (Efes 1,23). Atunci cum aceasta plinire, , a vietii dumnezeiesti poate fi asezata in sicriul stramt al unei definitii logice? Ar fi ridicol sa credem ca aceasta imposibilitate este o marturie impotriva existentei eclezialitatii; dimpotriva, ea este mai curand fundamentata pe aceasta neputinta. Si in masura in care eclezialitatea este anterioara diferitelor sale manifestari, in masura in care ea este elementul divino-uman din care, ca sa spunem asa, se condenseaza si se cristalizeaza, in procesul istoric al vietii bisericesti, randuielile Tainelor, formularile dogmelor, regulile canonice si, in parte, chiar modul de viata curent si temporar al Bisericii in aceasta masura, deci, la aceasta plinire se refera in primul rand proorocirea Apostolului: Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, (I Cor 11,19), eresuri in intelegerea eclezialitatii. Si totusi, oricine nu fuge de Biserica, prin insasi viata sa primeste in sine natura unica a eclezialitatii, stie ca aceasta exista si stie ce este ea [6].
Am citat mai pe larg din Parintele Florenski pentru ca ceea ce spune el aici defineste foarte bine misiunea insasi a Oastei Domnului. Cei care intra in Oastea Domnului, cu adevarat, incep sa experimenteze taina si bogatiile Bisericii si viata cea noua pe care o implica eclezialitatea. Pe de alta parte, consideratiile Parintelui Florenski ne ajuta sa intelegem starea grava a celor aflati in afara eclezialitatii, iar in cazul situatiei din Oastea Domnului, a acelora care abuzeaza de numele acestei sfinte lucrari, propovaduind o Evanghelie si o pretinsa nastere din nou si viata in Hristos fara legatura cu Biserica. Unii ca acestia promozeaza, de fapt, o dezbisericire , Oastea, in imaginatia lor ratacita de la...
