Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niste strajeri, care nu vor tacea niciodata, nici zi, nici noapte (Is 62, 6-7). Bolnavii si indracitii vindecati de Mantuitorul, adeseori, Ii cereau drept recunostinta si multumire sa-i lase sa mearga dupa El. Dar Domnul Iisus spunea fiecaruia: Du-te la ai tai, si spune-le tot ce ti-a []Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niste strajeri, care nu vor tacea niciodata, nici zi, nici noapte (Is 62, 6-7).

Bolnavii si indracitii vindecati de Mantuitorul, adeseori, Ii cereau drept recunostinta si multumire sa-i lase sa mearga dupa El. Dar Domnul Iisus spunea fiecaruia: Du-te la ai tai, si spune-le tot ce ti-a facut tie Dumnezeu. Astfel, fiecare tamaduit, fiecare pacatos iertat, devenea, prin porunca Celui ce-l vindecase si-i daduse iertarea pacatelor, un vestitor al Domnului si un propovaduitor al vietii celei noi, pe care a aflat-o in Mantuitorul.

Tamaduirea si iertarea de care se bucura un suflet aduceau cu ele si o indatorire: aceea de a spune si altora despre Dumnezeu si despre lucrarea Lui care s-a facut cu ei. Astfel, bolnavul tamaduit si pacatosul iertat deveneau vestitori ai lui Dumnezeu si misionari ai Mantuitorului. De la orbul caruia Domnul i-a daruit vederea si care spune vecinilor ca Iisus este Cel care i-a deschis ochii si pana la Sfantul Pavel, Apostolul Neamurilor, care strabate lumea intreaga, toti cei care au aflat pe Hristos Il marturisesc si vestesc lucrarea minunata a Sa tuturor celor din jurul lor si altora din departari. Caci ei nu pot sa taca si sa nu spuna si altora despre ceea ce au vazut si au auzit, despre ceea ce s-a petrecut chiar cu ei insisi.

Femeia samarineanca a trezit o cetate intreaga si a scos un popor intreg afara din oras, pentru a asculta cuvantul Mantuitorului. Urmarea a fost o mare trezire in Samaria Sfantul Apostol Pavel a facut sa se cutremure o lume intreaga de propovaduirea Golgotei, pe care el o vestea cu nebunia celui ce nu voia sa mai stie nimic altceva, decat de Iisus cel rastignit prin Care el a aflat iertarea si pacea, Iisus cel rastignit, singurul nume prin care s-a dat si se da oamenilor iertarea si mantuirea.

Misiunea de a propovadui Evanghelia nu era la inceput o slujba ca oricare alta, pentru care omul se pregatea prin invatatura si scoli. Nu! Ci, atunci, marturisitorii, vestitorii, apostolii si propovaduitorii Evangheliei erau mai ales din cei care L-au cunoscut pe Domnul Iisus. Erau suflete care simteau trebuinta de a marturisi ceea ce s-a petrecut cu ele insele. Erau de acei care nu puteau sa nu marturiseasca ceea ce au vazut cu ochii si auzit cu urechile lor. De aici, si taria marturisirii lor, neinfricate, chiar si in fata mortii. La ei nu era o invatatura care putea fi combatuta de stiinta si filozofia omeneasca, ci era incredintarea puternica a adevarului pipait, a lucrarii care s-a petrecut cu ei si in insasi viata lor. Noi nu putem...