Nimic nu m-a am rat mai mult decat cand am v zut pe unul care fusese candva un b iat s rac ti apoi crescut la mesele fr testi, imbr cat cu hainele d ruite de surorile evlavioase, ad postit, miluit, crescut si inv tat carte inalt de c tre dragostea fratilor si in Numele lui Hristos, iar dup ce a ajuns s aib []Nimic nu m-a am rat mai mult decat cand am v zut pe unul care fusese candva un b iat s rac ti apoi crescut la mesele fr testi, imbr cat cu hainele d ruite de surorile evlavioase, ad postit, miluit, crescut si inv tat carte inalt de c tre dragostea fratilor si in Numele lui Hristos, iar dup ce a ajuns s aib avutie, gr sime si situatie inalt din cosurile lui pline nu s-a indurat s dea nici dou pere la un copil c tre care nu-i era rusine s se laude ar tandu-i perele lui, desi vedea cum copilul se uita la gr mada lui de pere cu ochii umeziti de dorinte si de rusineCe s mai zici despre o fiint nerecunosc toare? C e om? iti vine asa de greu s zici c e om! C ci pan si un caine tine minte un bine care i s-a f cut. i caut s -si intoarc recunostinta intr-un fel, fie si numai printr-o prietenoas cl tinare din coad , c tre cel care i-a dat o bucat de paine! Recunosc torul om, este mai r u decat recunosc torul animal.

Sufletele scumpe fac daruri scumpe. Sufletele mari nu fac daruri mici.

Cand un imp rat a f cut dar unui prieten al s u, o comoar de mare pret, acela i-a zis uimit: Maiestate, dar este prea mult! Pentru tine poate p rea prea mult i-a zis imp ratul, dar pentru mine, nu. Eu pot oricat, eu sunt imp ratul! Atunci, cat poate Dumnezeu!Suflete al meu, dac Il iubesti cu adev rat pe Hristos, p streaz numai pentru El ceeace ai tu mai scump: El este Imp ratul t u! F -I bucuria numai lui Iisus cu ceea ce ai tu mai de pret, c ci este dovada supremei iubiri, jertfa suprem ! El asa a f cut pentru noi!Ceea ce datorezi numai lui Dumnezeu, nu da nim nui altuia niciodat , decat Lui. Atunci si numele t u va str luci vesnic al turi de al Lui (Apoc. 3, 21). Ca numele Mariei lang mirul ei cel scump, jertfit lui Iisus.

Cat de mult pretuim noi pe oamenii nostri mari si ocaziile mari, pe care le avem unice in viat pe p mantul acesta! Cat de putini dintre noi au stiut s se foloseasc bine de prilejurile mari pe care le-au avut!Am inv tat atat de mult si am primit atat de mult de la niste mari oameni ai lui Dumnezeu Dar cand ne aducem aminte acum, cat de multe asem n ri le-am uitat, trebuie s ni se umple inima de durere si de invinuiri. O, cat de multe am pierdut din pricina asta. i cat de mult n-am avut nici minte atunci si nici grija ca s le folosim mai bine, abia acum ne d m seama ce nepriceputi am fost!Mintea tan r si inima neincercat isi inchipuie c totdeauna p rintii vor fi tot cu noi. i nu stim r scump ra mai bine timpul acela scump. Indat ins ce r manem f r ei, incepem s ne d m seama de marea ocazie pe care am avut-o si de marele folos pe care l-am fi putut avea, dar in zadar!Este un timp de mil si un timp si de har, timpul cand Hristos ne tot imbie mantuirea si ne tot asteapt s -L primim in inima noastr ca s devenim copii ai lui Dumnezeu dar dac timpul acesta trece, f r ca s L cunoastem, el nu se mai intoarce adesea niciodat pentru noi, ci numai impotriva noastr (Evrei 12, 25-29).

Sunt unice in viata noastr , ocaziile cand putem face ceva deosebit pentru Hristos, pentru Lucrarea Lui, pentru Imp r tia si Evanghelia Sa. Dac nu intelegem vremea si ocazia pe care le avem atunci, sau dac le aman m, ocazia s-a pierdut si vremea s-a dus pentru totdeauna. Iar apoi vine indat diavolul sau moartea, si...