Limba de la Iacob capitolul 3 şi sudalma
Sa vedem ce spune Apostolul Iacob despre limba: Toti gresim in multe feluri. Daca nu greseste cineva in vorbire, este un om desavarsit si poate sa-si tina in frau tot trupul. De pilda, daca punem cailor fraul in gura ca sa ne asculte, le carmuim tot trupul. Iata, si corabiile, cat sunt de mari, si []Sa vedem ce spune Apostolul Iacob despre limba:Toti gresim in multe feluri. Daca nu greseste cineva in vorbire, este un om desavarsit si poate sa-si tina in frau tot trupul.
De pilda, daca punem cailor fraul in gura ca sa ne asculte, le carmuim tot trupul.
Iata, si corabiile, cat sunt de mari, si macar ca sunt manate de vanturi iuti, totusi sunt carmuite de o carma foarte mica, dupa gustul carmaciului.
Tot asa si limba este un mic madular si se faleste cu lucruri mari. Iata, un foc mic ce padure mare a prinde!Limba este si ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre madularele noastre care intineaza tot trupul si aprinde roata vietii, cand este aprinsa de focul gheenei.
Toate soiurile de fiare, de pasari, de taratoare, de vietuitoare de mare se imblanzesc si au fost imblanzite de neamul omenesc.
Dar limba nici un om n-o poate imblanzi. Ea este un rau care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte. Cu ea binecuvantam pe Domnul si Tatal nostru si tot cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.
Din aceeasi gura iese si binecuvantarea, si blestemul! Nu trebuie sa fie asa, fratii mei!.
Precum se vede, la Iacob capitolul 3 e aratata limba cea rea in toata grozavia ei si cu toate urmarile ei. O judecata mai aspra despre limba cea rea nicaieri nu s-a spus ca la Iacob capitolul 3. i e dreapta aceasta judecata. Caci cu adevarat, limba cea rea, limba cea desfranata, limba cea cucerita de cel rau este o pierzare. Este osanda si pierzarea omului.
O astfel de limba...
De pilda, daca punem cailor fraul in gura ca sa ne asculte, le carmuim tot trupul.
Iata, si corabiile, cat sunt de mari, si macar ca sunt manate de vanturi iuti, totusi sunt carmuite de o carma foarte mica, dupa gustul carmaciului.
Tot asa si limba este un mic madular si se faleste cu lucruri mari. Iata, un foc mic ce padure mare a prinde!Limba este si ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre madularele noastre care intineaza tot trupul si aprinde roata vietii, cand este aprinsa de focul gheenei.
Toate soiurile de fiare, de pasari, de taratoare, de vietuitoare de mare se imblanzesc si au fost imblanzite de neamul omenesc.
Dar limba nici un om n-o poate imblanzi. Ea este un rau care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte. Cu ea binecuvantam pe Domnul si Tatal nostru si tot cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.
Din aceeasi gura iese si binecuvantarea, si blestemul! Nu trebuie sa fie asa, fratii mei!.
Precum se vede, la Iacob capitolul 3 e aratata limba cea rea in toata grozavia ei si cu toate urmarile ei. O judecata mai aspra despre limba cea rea nicaieri nu s-a spus ca la Iacob capitolul 3. i e dreapta aceasta judecata. Caci cu adevarat, limba cea rea, limba cea desfranata, limba cea cucerita de cel rau este o pierzare. Este osanda si pierzarea omului.
O astfel de limba...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului