CELE TREI MARI ADEVĂRURI
din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Simeria 17 august 1985 In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Slavit sa fie Domnul! Preaiubitii nostri frati si surori si iubiti nuntasi! Noi ne gasim acum multumind si multumind Domnului si Dumnezeului nostru pe linia sfatuirii si indrumarii marilor nostri []din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Simeria 17 august 1985In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Slavit sa fie Domnul!Preaiubitii nostri frati si surori si iubiti nuntasi! Noi ne gasim acum multumind si multumind Domnului si Dumnezeului nostru pe linia sfatuirii si indrumarii marilor nostri parinti si inaintasi, asa cum s-a mai spus aici. i, drept cuvant calauzitor, am dorit sa citim unul dintre cele mai insemnate versete din Sfanta Scriptura, cartea crestina, invatatura sfintei noastre Biserici, mostenirea spirituala sfanta si eterna a sufletului poporului nostru. i una dintre poruncile cele mai insemnate din acest Sfant Cuvant si o parte atat de insemnata din invatatura care ne-a ramas noua este scrisa in versetul 7 din capitolul 13, din Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel: Aduceti-va aminte de mai-marii vostri care v-au vestit voua Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta! . In aceasta sfanta porunca, scrisa cu litere de foc si de aur pe cerul nemuritor al invataturii si credintei noastre, sunt vizate cele trei timpuri: trecutul, prezentul si viitorul.
Aduceti-va aminte de mai-marii vostri. Ce porunca dumnezeiasca, sfanta si puternica este aceasta! Cine nu-si aduce aminte de inaintasii sai, de mai-marii sai, de parintii poporului sau, de stramosii sai in credinta si in viata, acesta este un om nenorocit. E ca un fir de iarba taiat, rupt de radacina sa, care se usuca si pe care-l duc vanturile si apele, fara sa mai aiba nici prezent, nici viitor. Pe noi, Dumnezeu ne-a nascut din niste parinti mari si sfinti. Poporul nostru s-a nascut o data cu credinta in Dumnezeu! Stramosii nostri nu L-au aflat pe Hristos dupa secole de paganism si de intuneric, ca alte popoare. De aceea, trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu pentru parintii nostri, care de la inceputul vietii lor si-au deschis inima pentru adevarul lui Dumnezeu; pentru adevarul acestei mari credinte.
Am vorbit in zeci de randuri despre datoria noastra eterna si sfanta de a ne simti totdeauna legati de trecutul nostru, de parintii nostri, de inaintasii sfinti care ne-au lasat noua nu numai marturia frumoasa a credintei, a vitejiei, a harniciei si a cinstei lor in toate semnele nemuritoare semanate de-a lungul si de-a latul patriei noastre; ci ne-au lasat Cuvantul cel Sfant al lui Dumnezeu, dovada credintei lor, invatatura lor nemuritoare si porunca lor sa le urmam credinta. Aduceti-va aminte de mai-marii vostri care v-au vestit voua Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire Acesta este prezentul: sa ne uitam cu bagare de seama la sfarsitul felului de vietuire al parintilor si inaintasilor nostri. i-o porunca pentru tot viitorul: urmati le credinta!Cum putem noi cinsti pe inaintasii nostri? Cum putem noi sa ne aratam vrednici de ei, decat evocand mereu amintirea lor; zugravindu-ne mereu in fata noastra frumoasele lor exemple de viata, de cinste, de demnitate, de munca, de eroism, de...
Slavit sa fie Domnul!Preaiubitii nostri frati si surori si iubiti nuntasi! Noi ne gasim acum multumind si multumind Domnului si Dumnezeului nostru pe linia sfatuirii si indrumarii marilor nostri parinti si inaintasi, asa cum s-a mai spus aici. i, drept cuvant calauzitor, am dorit sa citim unul dintre cele mai insemnate versete din Sfanta Scriptura, cartea crestina, invatatura sfintei noastre Biserici, mostenirea spirituala sfanta si eterna a sufletului poporului nostru. i una dintre poruncile cele mai insemnate din acest Sfant Cuvant si o parte atat de insemnata din invatatura care ne-a ramas noua este scrisa in versetul 7 din capitolul 13, din Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel: Aduceti-va aminte de mai-marii vostri care v-au vestit voua Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta! . In aceasta sfanta porunca, scrisa cu litere de foc si de aur pe cerul nemuritor al invataturii si credintei noastre, sunt vizate cele trei timpuri: trecutul, prezentul si viitorul.
Aduceti-va aminte de mai-marii vostri. Ce porunca dumnezeiasca, sfanta si puternica este aceasta! Cine nu-si aduce aminte de inaintasii sai, de mai-marii sai, de parintii poporului sau, de stramosii sai in credinta si in viata, acesta este un om nenorocit. E ca un fir de iarba taiat, rupt de radacina sa, care se usuca si pe care-l duc vanturile si apele, fara sa mai aiba nici prezent, nici viitor. Pe noi, Dumnezeu ne-a nascut din niste parinti mari si sfinti. Poporul nostru s-a nascut o data cu credinta in Dumnezeu! Stramosii nostri nu L-au aflat pe Hristos dupa secole de paganism si de intuneric, ca alte popoare. De aceea, trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu pentru parintii nostri, care de la inceputul vietii lor si-au deschis inima pentru adevarul lui Dumnezeu; pentru adevarul acestei mari credinte.
Am vorbit in zeci de randuri despre datoria noastra eterna si sfanta de a ne simti totdeauna legati de trecutul nostru, de parintii nostri, de inaintasii sfinti care ne-au lasat noua nu numai marturia frumoasa a credintei, a vitejiei, a harniciei si a cinstei lor in toate semnele nemuritoare semanate de-a lungul si de-a latul patriei noastre; ci ne-au lasat Cuvantul cel Sfant al lui Dumnezeu, dovada credintei lor, invatatura lor nemuritoare si porunca lor sa le urmam credinta. Aduceti-va aminte de mai-marii vostri care v-au vestit voua Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire Acesta este prezentul: sa ne uitam cu bagare de seama la sfarsitul felului de vietuire al parintilor si inaintasilor nostri. i-o porunca pentru tot viitorul: urmati le credinta!Cum putem noi cinsti pe inaintasii nostri? Cum putem noi sa ne aratam vrednici de ei, decat evocand mereu amintirea lor; zugravindu-ne mereu in fata noastra frumoasele lor exemple de viata, de cinste, de demnitate, de munca, de eroism, de...
