1. Marta, ca stapana a casei cum era, avea o zi foarte grea si incarcata ori de cate ori venea Domnul la casa ei. Cat de mult ar fi dorit si ea sa poata sta ca Maria, sa asculte cuvintele pline de dulceata si de lumina care ieseau din gura Domnului! Dar datoria de a []1. Marta, ca stapana a casei cum era, avea o zi foarte grea si incarcata ori de cate ori venea Domnul la casa ei.

Cat de mult ar fi dorit si ea sa poata sta ca Maria, sa asculte cuvintele pline de dulceata si de lumina care ieseau din gura Domnului! Dar datoria de a ingriji de hrana oaspetilor ei iubiti,de spalarea picioarelor sau a schimburilor lorera pentru Marta o grija scumpa, prin implinirea careia se arata marea ei dragoste fata de Nepretuitul lor Oaspe.

Ce minunata este dragostea ostenitoare pentru Domnul si pentru frati!2. Trebuie sa ne gandim cat de grea era o astfel de zi pentru Marta, care dorea sa fie de folos Domnului.

Domnul venea cu inca doisprezece dupa El. Cel putin cu doisprezece; uneori, desigur, cu si mai multi! i toti veneau de pe drumuri lungi flamanzi, obositi, prafuitiBinecuvantata fie sora care se gandeste la toate acestea si le implineste.3. Pentru cel putin treisprezece barbati deci trebuia pregatita mancare.

Trebuia carata apa de spalat picioarele, si mainile, si fetele lor.

Trebuia spalate rufele lor.

Trebuia facute asternuturi, sa odihneascaFericit este sufletul care nu uita primirea oaspetilor cu bucurie.4. Toate datoriile ospetiei, Marta le stia dinainte si toate acestea le facea pentru Domnul cu draga inima si cu bucurie, mai totdeauna singura, fiindca sora ei care ar fi putut-o ajuta pierduta in bucuria venirii Domnului si rapita de fericirea ascultarii de El nici nu-si mai aducea aminte ca este pe pamant. i ca mai sunt si alte lucruri de facut, decat sa asculte minunatele cuvinte ale lui Dumnezeu.5. Atunci Maria nu vedea si nu mai auzea nimic decat pe Domnul si Mantuitorul ei.

Uita de orice altceva.

Nici umblarea nelinistita, nici osteneala surorii ei, Marta, care isi pierduse rabdarea de cand tot alerga singura dupa toate,Maria nu le mai vedeaCe scumpe sunt, dar ce rare, sufletele care uita totul pentru Iisus!6. Odata, cand Marta, obosita si ingrijorata, n-a mai putut sa-si mai stapaneasca inima intristata ca nu termina mai repede, ca sa poata sta si ea sa-L asculte pe Domnul, i-a zis Domnului:Zi-i surorii mele sa-mi ajute! (Lc 10, 40).

Iar atunci, Domnul Iisus a mustrat bland, la Marta, numai ceea ce ea se ostenea si se framanta sa faca mai mult decat era nevoie.7. Domnul mustra doar ceea ce era un strop de ispita a firii pamantesti si care o facea pe Marta (cum face uneori si pe multe surori ale noastre),ca, dintr-o oarecare dorinta de lauda,sa gateasca mai mult si mai bine decat era nevoie,sa pregateasca mai frumos si mai mult chiar decat erau modestele pretentii ale Domnului. i necesarul lor. i poate si mai mult decat erau posibilitatile casei Martei, de unde Domnul n-astepta, trupeste, decat asa de putin!8. Dar mustrarea Domnului, pentru Marta, a fost atat de prieteneasca si de iubitoare, atat de delicata si de dreapta,iar Marta a simtit atat de dreapta si calda blan detea si bunatatea inimii Domnului, incat gandul Domnului s-a implinit deplin si ea a inteles noul si marele adevar ca:9. Atunci cand sunt clipe unice si fericite,cand ai in casa ta oaspeti atat de alesi si de rari, mai insemnat lucru decat orice este sa te folosesti mai mult sufleteste de acest prilej rar!Sa pregatesti in graba ce poti, dar sa folosesti cat mai mult timp apoi pentru partea sufleteasca, dand ascultare cuvintelor lui Dumnezeu.

De aceea Iisus o iubea pe Marta10. Dumnezeu a facut timpul prin Hristos, caci este scris: prin El au fost facute si veacurile (Evr 1, 2)! i Dumnezeu a masurat mai dinainte durata timpului, pentru a incapea in el exact atatea evenimente cate a randuit El sa se...