Unitatea credinţei şi unirea în Hristos
i El a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori, spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos (Efeseni 4, 11-13). [] i El a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori, spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos (Efeseni 4, 11-13).
Aceste cuvinte ale Sf. Apostol Pavel ne indeamna sa reflectam mai adanc la ce reprezinta unitatea credintei si unirea in Hristos pentru credinciosii crestini si pentru Biserica Ortodoxa.
In Proloagele de la Ohrida (Sf. Nicolae Velimirovici) se afirma ca unitatea credintei in Hristos si adevarata cunoastere a Lui produc unirea in Hristos a tuturor crestinilor, a tuturor celor care au un Domn, o credinta, un botez, un Dumnezeu si Tatal tuturor, Care este peste toate si prin toate si intru toti (Efeseni 4, 5-6). Aceasta unire este o legatura mai puternica decat legatura de sange, decat unitatea de limba si decat oricare alte legaturi ale imprejurarilor exterioare. Astfel, orice om credincios este madular al Bisericii, care este trupul mistic al lui Hristos. Madularele trupului pot fi mai mult sau mai putin sanatoase, dupa starea de sfintenie la care au ajuns. Asadar, un aspect important al iconomiei mantuirii il reprezinta unirea tainica a lui Hristos cu fiecare suflet care doreste sa-L primeasca.
Madular al Bisericii devine orice fiinta umana care primeste botezul lui Hristos. Inca de la botez, scrie Sfantul Marcu Ascetul, Hristos Se salasluieste in inima celui botezat ca intr-un tron. El este prezent permanent in inima celui intrat in randul crestinilor, facandu-Se vadit in viata acestuia numai dupa nasterea din nou. Un madular viu si sanatos al Bisericii simte unitatea credintei cu apostolii, cu mucenicii si cu toti sfintii din toate veacurile, simte ca ei sunt pururea vii si ca ei toti sunt, in acelasi timp, plini de una si aceeasi putere divino-umana, una si aceeasi viata divino-umana, unul si acelasi adevar divino-uman.
Mitropolitul Ier theos Vlachos scoate in evidenta faptul ca unitatea in credinta a fost daruita in ziua Cincizecimii, conform Condacului praznicului: Cand cel Preainalt, coborandu-Se, a amestecat limbile, a despartit neamurile; cand a impartit limbile cele de foc, la o unire i-a chemat pe toti . Acesta este lucrul Sfantului Duh, Care lucreaza in Biserica. Astfel, unitatea in Biserica este experienta Cincizecimii, fiind savarsita in Duh si Adevar.
In acest sens, Biserica, prin dumnezeiasca Liturghie, ii indeamna pe credinciosi la unitate, prin cuvintele: Unitatea credintei si impartasirea Sfantului Duh cerand, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam . Deci, unitatea in Biserica nu este abstracta si neconditionata, ci are legatura cu credinta si este legata evident de impartasirea Sfantului Duh .
Mai presus de orice, unitatea Bisericii este definita in rugaciunea Mantuitorului nostru catre Tatal Sau ceresc: Sfinteste-i pe ei intru adevarul...
Aceste cuvinte ale Sf. Apostol Pavel ne indeamna sa reflectam mai adanc la ce reprezinta unitatea credintei si unirea in Hristos pentru credinciosii crestini si pentru Biserica Ortodoxa.
In Proloagele de la Ohrida (Sf. Nicolae Velimirovici) se afirma ca unitatea credintei in Hristos si adevarata cunoastere a Lui produc unirea in Hristos a tuturor crestinilor, a tuturor celor care au un Domn, o credinta, un botez, un Dumnezeu si Tatal tuturor, Care este peste toate si prin toate si intru toti (Efeseni 4, 5-6). Aceasta unire este o legatura mai puternica decat legatura de sange, decat unitatea de limba si decat oricare alte legaturi ale imprejurarilor exterioare. Astfel, orice om credincios este madular al Bisericii, care este trupul mistic al lui Hristos. Madularele trupului pot fi mai mult sau mai putin sanatoase, dupa starea de sfintenie la care au ajuns. Asadar, un aspect important al iconomiei mantuirii il reprezinta unirea tainica a lui Hristos cu fiecare suflet care doreste sa-L primeasca.
Madular al Bisericii devine orice fiinta umana care primeste botezul lui Hristos. Inca de la botez, scrie Sfantul Marcu Ascetul, Hristos Se salasluieste in inima celui botezat ca intr-un tron. El este prezent permanent in inima celui intrat in randul crestinilor, facandu-Se vadit in viata acestuia numai dupa nasterea din nou. Un madular viu si sanatos al Bisericii simte unitatea credintei cu apostolii, cu mucenicii si cu toti sfintii din toate veacurile, simte ca ei sunt pururea vii si ca ei toti sunt, in acelasi timp, plini de una si aceeasi putere divino-umana, una si aceeasi viata divino-umana, unul si acelasi adevar divino-uman.
Mitropolitul Ier theos Vlachos scoate in evidenta faptul ca unitatea in credinta a fost daruita in ziua Cincizecimii, conform Condacului praznicului: Cand cel Preainalt, coborandu-Se, a amestecat limbile, a despartit neamurile; cand a impartit limbile cele de foc, la o unire i-a chemat pe toti . Acesta este lucrul Sfantului Duh, Care lucreaza in Biserica. Astfel, unitatea in Biserica este experienta Cincizecimii, fiind savarsita in Duh si Adevar.
In acest sens, Biserica, prin dumnezeiasca Liturghie, ii indeamna pe credinciosi la unitate, prin cuvintele: Unitatea credintei si impartasirea Sfantului Duh cerand, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam . Deci, unitatea in Biserica nu este abstracta si neconditionata, ci are legatura cu credinta si este legata evident de impartasirea Sfantului Duh .
Mai presus de orice, unitatea Bisericii este definita in rugaciunea Mantuitorului nostru catre Tatal Sau ceresc: Sfinteste-i pe ei intru adevarul...
