Vorbirea fratelui Visarion utu de la adunarea din a doua seara de priveghere a fratelui Popa Petru Slavit sa fie Domnul! Iubitii nostri, poate ca cea mai mare parte dintre noi, cei care suntem aici, cunoastem Cuvantul lui Dumnezeu. i, mai mult decat atata, poate ca suntem aici unii care de ani si chiar de []Vorbirea fratelui Visarion utu de la adunarea din a doua seara de priveghere a fratelui Popa PetruSlavit sa fie Domnul!Iubitii nostri, poate ca cea mai mare parte dintre noi, cei care suntem aici, cunoastem Cuvantul lui Dumnezeu. i, mai mult decat atata, poate ca suntem aici unii care de ani si chiar de zeci de ani de zile umblam pe ca1lea aceasta a Domnului nostru Iisus Hristos, pe calea aceasta a fratietatii noastre, a Lucrarii noastre scumpe si dragi. i cred ca, pentru majoritatea dintre noi, poate faptul acesta [al trecerii din viata a fratelui Petre] n-a fost o surprindere. De ce? Pentru ca socotim ca fiecare dintre noi am inteles din Cuvantul lui Dumnezeu ca viata noastra este trecatoare, iar casa noastra cea draga si vesnica este cea de Sus. i ca majoritatea dintre noi care-L urmam pe Domnul si-L iubim pe Domnul poate nu ne-am legat inima de lucrurile acestea care sunt asa de trecatoare, asa de pieritoare. De aceea, in cazul acesta, iubitii nostri, credem ca stim fiecare dintre noi ca, mai devreme sau mai tarziu, la fel trebuie sa trecem si noi pe drumul acesta spre viata cea de dincolo, spre viata cea de veci.

Ii multumim Domnului nostru Iisus Hristos ca ne-a facut parte fiecaruia dintre noi sa-L cunoastem pe El intr-o masura oarecare. i-I multumim Domnului nostru Iisus Hristos ca El ne-a dat atatea binecuvantari si ne-a facut sa ajungem sa avem pilde vii, pilde vrednice de urmat in fata noastra, dupa care si prin care sa ajungem si noi la slavita Imparatie, la Imparatia Domnului nostru, in care credem ca, intr-adevar, fiecare dintre noi ne luptam si ne dam tot interesul sa ajungem.

Am mai fost prin locurile acestea si poate ca este bine si este nimerit acum, in momentul acesta, sa ne reamintim pasii nostri si trecerea noastra grabita prin viata si prin lumea aceasta cu cei dragi. i sa intelegem cat se poate mai bine ce binecuvantare este sa inchei viata frumos, asa cum si-au incheiat-o toti cei care au trecut inaintea noastra si asa cum este scris in Cuvantul lui Dumnezeu care ne spune: Priviti la inaintasii vostri care v-au marturisit voua Cuvantul si la felul sfarsitului lor de vietuire si urmati-le credinta . Credinta neclintita, credinta neclatinata.

Iubitii nostri, spre locurile acestea, poate ca si gandurile, si picioarele fratiilor voastre, ca si ale noastre au fost indreptate in nenumarate randuri; si ele ne-au fost asa de scumpe si [pe-aici] am aflat atat de mari binecuvantari pentru sufletul nostru. Fratiile voastre, cei de aci, il cunoasteti poate mai bine si mai de-aproape pe fratele Petre si stiti ca poate in tara aceasta n-a ramas locusor si n-a ramas adunare in care sa nu intre si in care sa nu lase urme frumoase prin felul lui de a fi, asa cum il cunoastem fiecare dintre noi. Insa socotesc ca sunt parinti care, desi isi iubesc atat de mult copiii, totusi iubirea aceasta nu pot sa si-o exprime, s-o spuna, sa si-o arate. i trec in viata cea de dincolo cu foarte multe taine pe care le-au ascuns in sufletul lor; se duc cu ele dincolo, in vesnicie.

Cand a murit mama mea, am stat langa patul ei si, privindu-i mainile, m-am dus cu gandul la toata viata ei, la toata jertfa ei. i, cand si-a dat sufletul, am izbucnit intr-un hohot de plans, gandindu-ma ca mama mea a plecat cu foarte multe taine in suflet dincolo.

Parintii nostri cei duhovnicesti, iubitii nostri, pastreaza intotdeauna in inimile lor taine grele, pe care nu le pot spune pentru ca nu putem noi sa ne ridicam pana la intelegerea acestor taine ascunse. De aceea pleaca cu ele in vesnicie.

Am trecut pe aici pentru prima data acum cincisprezece, saptesprezece ani. Atunci l-am cunoscut pe fratele Petre, in casa fratelui Ioane, putin mai la vale de-aci. De-atunci mi s a legat inima [de el] si ma rog Domnului neincetat ca inima mea sa ramana legata pe vecii vecilor de inima acestui suflet scump. i-apoi am trait clipe scumpe si sfinte pe aceste locuri sfinte, cu acesti oameni sfinti din partile acestea, ca, de altfel, si cu ceilalti din fratietatea noastra, de peste tot. i am amintiri frumoase care au ramas nesterse pentru sufletele noastre, pentru sufletul meu. Pentru ca am trait foarte multe clipe prea frumoase si prea fericite, de aceea aceste clipe nu se pot sterge, nu se pot uita in vecii vecilor. Ca ceea ce a legat iubirea nu se mai rupe, nu se mai desface, nu se mai uita niciodata. ()Se vorbea odata despre ochii din frunte, despre ochii din cap. Se vorbea despre partea cea launtrica a sufletului nostru, nu despre ochii acestia de carne, ci despre simtamantul acesta, de dragostea, de iubirea aceasta dintre noi care ne leaga, asa cum au fost si legaturile sfinte si scumpe dintre Mantuitorul nostru Iisus Hristos si alesii Sai, ucenicii Sai care au inteles si au trait aceste legaturi sfinte si scumpe pe vremea cand Domnul a fost pe pamant. i chiar daca atunci poate unii dintre ei [nu le-au inteles], cred ca dupa plecarea Domnului toti si-au adus aminte [de acele stari] si au trait fiori sfinti. i, cand au ajuns singuri, prin incercari grele, atunci si-au adus aminte de toate.

Unii dintre noi poate patrundem prea putin in tainele sufletului sau cand este vorba de fratietatea noastra, in duhul acestei Lucrari si in intelegerea unor cuvinte sfinte si dragi, desi ele au ajuns pana la inima noastra si ne-au uns inima de fiecare data. Vreau sa spun despre ceea ce am trait pe aici,...