La zece zile dupa mama sa, in aceeasi zi si in aceeasi camera de spital, trecura la Domnul, in cel mai linistit fel, unul langa altul si unul dupa altul, fratele Marini si tatal sau Au fost dusi si asezati amandoi in doua sicrie, unul langa celalalt, in casa familiala din Sasciori. Aici s-au petrecut []La zece zile dupa mama sa, in aceeasi zi si in aceeasi camera de spital, trecura la Domnul, in cel mai linistit fel, unul langa altul si unul dupa altul, fratele Marini si tatal sauAu fost dusi si asezati amandoi in doua sicrie, unul langa celalalt, in casa familiala din Sasciori.

Aici s-au petrecut seara intai si a doua de priveghere.

Pentru slujba inmormantarii insa, sicriele au fost mutate in locul mai larg al Casei Culturale, de langa biserica.

Ce zguduitor ne-am adus aminte ca, in urma cu exact un an, aici, in Casa asta, chiar de pe locul unde este asezat acum sicr iul sau, fratele Marini le vorbise atunci satenilor sai si noua tuturor, cu o inflacarare de neuitat profet, adevarurile cutremuratoare ale lui Dumnezeu.

Acum, iata, privim cu totii la nemiscata lui pace si la maretia vesnica din care ne graieste el mai mult si mai puternic decat cu orice cuvant.

Era 2 februarie sarbatoarea Intampinarii Domnului. Ce semnificatie zguduitoare! Fratele nostru pleca fericit in intampinarea Domnului sau, in sarbatoarea Intampinarii SaleIn dimineata aceea de 2 februarie, langa sicriul lui am scris Martor credincios cum scrisesem inainte cu noua ani, in 12 februarie, langa sicriul parintelui, Pasare maiastra .

L-am petrecut la mormant cu aceasta cantare, cantata cu lacri mi pe aceeasi melodie:Martor credincios al Jertfei lui Hristos,sol al Vestei Bune, vrednic credincios,ti-ai sfarsit lucrarea, lupta ti-ai sfarsit,ai plecat la Domnul, Care L-ai iubit. Pilda de lumina, ai trait mereurob al rugaciunii catre Dumnezeu,jertfa a chemarii, strigat deslusit,suflet de apostol, frate preaiubit. Mare-a fost credinta care te-a purtat,luminoasa Calea care-ai aratat,limpede Cuvantul care l-ai adus,martor sfant al Oastei Domnului Iisus. Drumul sfant pe care tu l-ai aratatduce-n Canaanul binecuvantat,in Ierusalimul sfant si luminosprin solia Oastei Domnului Hristos. Sus, in fericirea ce-a nadajduit,da-i, Iisuse Doamne, locul stralucitlanga toti aceia care i-au urmatsi cu stralucire i-ai incununat.

Iar pe noi, Iisuse, cand ne vei chema,langa ei ne-asaza Sus, la dreapta Ta,si ne da cununa lor de mucenicitot asa-mpreuna, cum am fost aici. Martor credincios al harului Slavit,roaga-te la Domnul nostru Preaiubitsa ne-ajute, drumul greu si luminos,sa-l sfarsim cu bine, martor credincios.

Era alt februarie al treilea neuitat februarie al nostru.

Primul fusese al parintelui Ouatu, in 1937;al doilea, al parintelui Iosif, in 1938,al treilea, acesta, acum, in 1947, al fratelui Marini.

Oare cine ni-l va face neuitat pe cel de al patrulea?Pentru mine, cel putin, al patrulea avea sa fie peste 20 de ani. In acel tot februarie (din 1967) cand voi pasi in urma carului cu boi pe drumul care duce spre cimitir, conducand spre vesnicie sicriul tatalui meu Constantin (Carul lui cel cu boi frumosi in care dusese cu atata drag candva cartile si revistele sfinte ce cuprindeau in ele Cuvantul cel scump al lui Dumnezeu, pe care si el l a iubit atat de mult)Mi-a fost dat tot mie ca, dupa noua ani, sa-i scriu si fratelui Marini, ca si atunci, Parintelui Iosif, cu condeiul scaldat in lacrimi, pe prima pagina a foii, incadrata in chenar negru, cu chip indoliat, zguduitorul nostru cuvant de ramas bun.

Din nou dulcea purtare de grija a Domnului ne-a daruit foaia prin care sa putem comunica totul fratilor. i prin care sa ne marturisim durerea si nadejdile unii altora. Ce greu ar fi fost fara ea! Ce minune ca am primit-o chiar acum!Iata instiintarea dureroasa si cuvantul nostru cel dintai catre frati:A trecut la Domnul fratele Ioan Marini De sub greutatea celei mai adanci dureri care ne copleseste inima, vestim fratilor nostri si tuturor celor care l-au cunos cut ca fratele nostru IOAN MARINI a plecat dintre noi, Acasa, la Domnul.

Lucrarea Sfanta a Oastei Domnului a dat o noua jertfa!Aceasta tainica si sfanta Lucrare a lui Dumnezeu, nascuta si crescuta din jertfa, prin jertfa si parca numai pentru jertfa, a trebuit sa aduca din nou pe altarul Evangheliei pretul nou, jertfa noua, a unuia din cei mai buni fii ai ei A aceluia care purta printre noi cel mai frumos steagSfasiati de aceasta noua si dureroasa rana, ne inchinam smeriti inaintea Tatalui Ceresc i nu putem intelege aceasta noua incercare, decat gandin du ne ca numai El Singur stie de ce Isi alege intotdeauna ca jertfa, din turma Lui, pe cel mai frumos miel.

E o adanca, o cutremuratoare taina in lucrarea Dragostei lui Dumnezeu, Care a iubit atat de mult lumea incat pe Singurul Sau Fiu i L-a dat ca Jertfa pentru ea i, de atunci, si pana acum, El iubeste tot atat de mult aceasta lume, incat pe cei mai buni dintre fiii Lui ii aduce ca jertfa pentru ea Pentru ca acei care vor asculta chemarea lor si vor crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16).

In masura in care un om s-a unit mai deplin cu Hristos si s-a asemanat mai mult cu El, in aceeasi masura a avut parte pe pamantul acesta de soarta Lui. Iar aceasta soarta este totdeauna jertfa, mistuirea si sfasierea de fiecare zi in slujba altora, pentru folosul altora, pentru ajutorarea altora De la cel mai mic lucru: viata, pana la cel mai mare: moarteaGanduri pline de durere, dar si pline de lumina ne umplu sufletul langa acest nou si scump mormant al OasteiPe altarul Evangheliei Tale, o, Marele nostru Dumnezeu si Mantuitor, Oastea Ta a adus ca jertfa tot ceea ce a avut mai ales, mai bun si mai drag in ea. Incepand cu Parintele Iosif si pana la cei de azi, mieii cei mai blanzi si mai de pret ai turmei Tale au cazut jertfiti i, de aceea, stim ca jertfa noastra, ca jert fa lui Abel, a fost bine primita inaintea Ta Tu i-ai chemat, Tu i-ai ales, Tu i-ai jertfit.

Ai Tai erau. i fiindca Tu poti face orice vrei cu ceea ce este al Tau, desi doar Tu poti masura durerea adanca ce ne-a sfasiat ne smerim in fata intelepciunii si a dragostei Tale, pana la tarana din care ne-ai creat.

Faca-se, Tata, faca-se deplin voia Ta! i, binecuvantand Sfantul Tau Nume, Te rugam, ajuta-ne sa putem crede chiar si in aceste grele clipe, ca toate lucreaza impreuna spre binele celor ce Te iubesc.

Sa privim la sfarsitul minunat al felului de vietuire pe care l-a adus alesul nostru frate, alesul Tau copil, si sa-i urmam si noi pildaPilda lui luminoasa urma a vietii lui printre noi, plina de sfintenie, de indrazneala si de credinta. i sa credem, Doamne, sa credem adanc ca o lucrare in care se nasc astfel de suflete mari nu poate fi decat lucrarea Ta Ca o lucrare care i-a adus si Iti aduce astfel de jertfe nu poate sa ajunga decat la biruinta.

O, fratele nostru n-a murit! Nu mor niciodata oamenii care traiesc si se jertfesc asa cum a trait si s-a jertfit el. El traieste si va trai mereu, prin lucrarea pe care a facut-o intre noi, prin duhul si puterea lui care s-au revarsat si au ramas peste aceasta Lucrare cereasca.

Chiar cand e sfarmat altarul,Focul nu se stinge;Chiar cand e zdrobita harfa,Coarda inca plange*Frate Marini, fratele nostru! Calfa credincioasa a neuitatului nostru Neemia, te duci de-acum si tu sa te odihnesti de multele osteneli si zdruncinari de aici, din lumea aceasta, langa Domnul Iisus, Mantuitorul tau, pe Care L-ai iubit mai mult decat pe altii. Mai mult decat pe ai tai. Mai mult decat pe tine. i langa Parintele Iosif, cu care te-ai asemanat atat de mult si in viata, si in moarte. i dupa aceea.

Te duci ca sa maresti cu inca unul ceata celor care ni s-au dus si ne asteapta Acolo.

In cerurile Lui si in sufletele noastre, Domnul Iisus te-a asezat pe vesnicie in locul care este printre cele mai scumpe.

Odihneste in pace, scumpul si dragul nostru frate. N-am uitat si nu vom uita niciodata ceea ce ne-ai spus tu din partea Domnului. i, la revedere, frate Marini, la revedere, pe curand, Acasa la Domnul nostru Iisus.

Redactia Pe toate cele petrecute cu ocazia inmormantarii, le redam, pe scurt, dupa felul cum s-au publicat atunci in foaia Isus Birui torul din februarie si martie 1947:CEA DIN URMA DESPAR IRE DE FRATELE NOSTRU IOAN MARINIIn casa atat de greu incercata a surorilor credincioase si a fratilor mult iubiti, Marini, din Sasciori, una din rarele Betanii ale Oastei, in camera dinainte , doua sicrie stau alaturi Cu inimile sfasiate de cea mai adanca durere, familia aceasta iubita plange langa doua trupuri scumpe, asezate alaturi: al frate lui iubit si al tatalui lor. i, in jurul lor, pana la cele mai indepartate margini ale tarii, familia cea mare a Oastei plange alaturi de ei sufletul mare si ales al unuia dintre cei dintai alesi ai ei.

Al celui dintai.

Alaturi de tatal sau si de mama sa, el a plecat din lumea aceasta deplin impacat In cea mai duioasa si tainica, si sfasietoare unire sufleteasca, ei au trecut si in vesnicie nedespartiti, dupa cum nedespartiti au trecut si prin viata aceasta. i acum, deasupra inimii care pentru intaia oara sta nemiscata la vederea durerii altora, mana care a fost viata intreaga neobosita in lucrul ei s-a linistit si odihneste domoala pe marginea vesnicieiLungul cortegiu de frati, de prieteni si de cunoscuti, veniti din toate partile, care se perinda pe langa sicriul lor, isi ingroapa in palme ochii inecati de lacrimi. E prea zguduitoare privelistea ca sa nu cutremure sufletul. Abia de zece zile a iesit din casa sicriul mamei si acum alte doua il urmeaza. Aceeasi linistita impacare cu Dumnezeu, care le-a trecut sufletul cu incredere si nadejde in Mana Tatalui, se odihneste acum si peste fetele lor.

Pacea lui DumnezeuCasa mangaierii casa de jaleCat de greu ne este in clipa aceasta intunecoasa sa intelegem lucrarea Ta, o Dumnezeule al mangaierii! Cum ai putut lasa Tu oare ca, in casa aceasta, in care ai fost primit si ospatat cu atata drag, Tu si ai Tai intotdeauna, sa se intample toate acestea? De ce oare ai ingaduit Tu ca, in aceasta casa, in care atat de multi au fost mangaiati si in care sufletele au fost intotdeauna inviorate, fiintele iubite sa planga acum cu asa amar cele mai scumpe trei sicrie plecate pe veci de aici, dintre ele? De ce?Aceasta numai Tu, Care implinesti in totul planul voii Tale, numai Tu, Care faci ce vrei cu ceea ce este al Tau, numai Tu o stii.

Binecuvantat sa fie Numele Tau si binecuvantat sa fii Tu, Care ai pastrat in fratele nostru aceeasi neclintita incredere in Tine si care a facut alta data pe robul Tau Iov sa multumeasca pentru orice lovitura, ca pentru o binecuvantare.

N-a fost scutit nici acest suflet mare, pana in chiar ultimele zile, de nici una din durerile care pot sfasia mai adanc un suflet omenesc. Dar, prin toate acestea, pana in cea din urma clipa, credinta lui a ramas statornica si mare, in o muta resemnare sub mana lui Dumnezeu: Se va vedea in vesnicie de ce a trebuit ca familia noastra sa dea un asa mare pret de jertfa si de ce a trebuit sa fie asa Domnul stie de toate acestea In casa mangaierii plange acum cea mai adanca jale.

Optsprezece aniIn acest an se implinesc 18 ani de cand cele dintai chemari din scrierile celuilalt mucenic al Oastei, Parintele Iosif Trifa, si cele dintai cercetari ale durerii l-au adus la picioarele Domnului Iisus. Cate lacrimi, cat zbucium, cata credinta si cata jertfa a semanat sufletul lui mare in acesti 18 ani peste toata tara aceasta, pentru altii!Cata alergare pana in clipa ultima, cand a strigat cu ochii plini de lumina de Dincolo: Iata, se deschid portile Ierusalimului Mama! Renuntand la postul de invatator si la orice alt lucru dupa care lumea se zbate, si-a inchinat viata deplin Domnului si cauzei Lui.

Pana la moartea par. Iosif Trifa, a scris pe aceeasi masa si a zacut bolnav alaturi de el. Opt ani au fost mereu alaturi.

Necerand niciodata nimanui nimic, el a dat tuturor totul, dandu-se pe sine insusi ca o jertfa in aceasta Lucrare, dupa pilda marelui sau inaintas cu care a trait alaturi.

Frumusetea si roada acestor ani de lacrimi, de lupta si de rugaciune se vor vedea numai in vesnicie!Seara intai de priveghereIn jurul sicriului sunt adunati fratii cei mai apropiati si cei care in timpul suferintei au fost langa el. Dupa rugaciunea zguduita tot timpul de plans, a vorbit fr. Ardeleanu de pe valea Trotusului, jud. Bacau, aflat pe aici. Apoi sora Viorica si fr. Traian Dorz.

Peste lumina dulce din Betania aceasta, Domnul a ingaduit sa se astearna umbra unei tristeti Dar chiar si acum sa stim ca Iisus este Invierea si Viata si ca cine crede in El, chiar daca ar fi murit, va trai (Ioan 11, 25).

Umbrele vor trece in curand si nimeni niciodata nu va mai rapi bucuria noastra.

Seara a doua si a treiaFratii indurerati si dragi incep sa vina. De la Carpinis, de la Ighiel, de la CricauVorbesc fr. Traian Dorz si fr. I. Opris, Ighiu.

Ca la un pelerinaj, au inceput sa soseasca fratii sufletesti ai celui plecat De la Batiz, din ibot, de la Vinerea de la Sebes, Lancram si Hunedoara, fratii sosesc mereu sa insoteasca in ultimul drum pe acela cu care ei stiu bine ca in curand se vor vedea iarasiAu vorbit iar: fr. Popa Petru de la Batiz, fratii Badila de la Sasciori, fr. Opris, fr. Dorz etc.

Duminica, 2 februarieIn aceasta zi, exact acum un an, in Casa Culturala din Sasciori, din locul unde sunt asezate alaturi acum cele doua sicrie, el ne vorbea altfel.

Atunci a inceput la Sasciori batalia dragostei de care el vorbise pana in ultima clipa si care a adus o asa mare revarsare de har si binecuvantari peste Lucrarea Oastei. A fost o zi mare si s-a luat hotararea de a se praznui in fiecare an in felul acesta. Dar prima care a urmat, a trebuit sa se praznuiasca altfel, iata cum!Multimea cea mare a fratilor curgea acum din toate partile. Fr. Titus Trifa, dr. Banu, maiorul Gaspar, Rosianu, Diac si Fulea din Sibiu Fr. I. Diac din Sighisoara, Capata de la Petrila, Farcas de la Turda etc.

Aproape toti dintre fratii cu care el a trait, a umblat si care s-au jertfit alaturi de el in Lucrarea lui Dumnezeu au tinut sa fie de fata.

Dupa slujbele de ingropaciune, s-au perindat pe la capataiul lui, rand pe rand, cuvantul fratilor, intristarea despartirii si nadejdea revederii in Patria CereascaVorbesc fratiiDintre cei veniti de la Sibiu, intaiul care deschide sirul cuvantarilor este fr. dr. Banu, fratele care s-a ostenit atat de mult langa patul suferintelor lui pana in clipa din urma, facand tot ce omeneste era cu putinta pentru a-l salva. Acolo unde un credincios sufera, unde o familie sufera, se vede pecetea Golgotei, pecetea jertfei, pecetea lui Hristos Vorbeste fr. Silviu Haragus: Ne gasim la capataiul celui mai mare vestitor al Evangheliei pe care noi l-am avut in aceste parti si cu care noi am batatorit drumurile tarii Ne aducem aminte de alergarile, de ostenelile si de durerile lui. El ne-a intrecut pe toti Sa fagaduim aici, langa sicriul lui, in fata lui Dumnezeu, spre Care ne-a calauzit par. Trifa si fr. Marini, ca vom merge pe calea lui Hristos, asa cum au mers si ei, pana la capat .

Vorbeste fr. Traian Dorz: Sunt 15 ani de cand l-am intalnit prima data la Sibiu. Aveam atunci abia 17 ani.

Doi ani mai tarziu, planul lui Dumnezeu ne-a infratit pe tot deauna la aceeasi masa de scris si de lacrimi, langa patul si inima marelui nostru Neemia. Langa jertfa care era in fiecare zi o luminoasa pilda pentru noi. Cate n-am trait noi impreuna cu par. Trifa cine le-ar putea scrie oare pe toate?A urmat apoi sfarsitul din 12 februarie 1938. Cand Parintele Iosif a plecat dintre noi, atatea maini haine s-au repezit sa rupa Oastea. i cati nu s-au bucurat atunci ca s-a sfarsit cu noi!Noua ani am fost alungati pe toate drumurile acestei tari, din cetate in cetate, de la Sibiu, la Oradea, apoi la Arad, apoi la Cluj, la Bucuresti, la Beius Ne uitam amandoi de atatea ori in jurul nostru si adesea nu auzeam decat urlete de glasuri vrajmase Multi s-au bucurat atunci ca s-a sfarsit cu noiDar Dumnezeul nostru, El Insusi ne-a aparat. i, peste ruinele sfasierilor si luptelor noastre, El a facut ca Oastea Lui sa primeasca o noua si mare revarsare de har. Iar astazi ea merge din biruinta in biruinta, ajungand pe inaltimi pe care nici nu le banuia altadata. i va mai merge inca, pentru ca este Lucrarea lui Dumnezeu.

De aceea innoim din nou legamantul din 12 Februarie 1938, de a merge pana la capat pe drumul batatorit de inaintasii nostri .

Vorbeste fr. maior Gaspar, Sibiu. Fratele maior, in casa caruia fr. Marini si-a trait ultimele zile la Sibiu, vorbeste cald si patrunzator: Ne-a adus aici dragostea frateasca fata de acest mare suflet care a trait printre noi. Golul pe care el l-a lasat in randurile noastre greu va putea fi astupat .

Vorbirea fr....