Evanghelia din Duminica lui Zacheu
In patru stari ni-l arata evanghelia pe Zacheu.
Intai, ni-l arata ca pe un om putred de bogat si de pacatos.
Apoi in a doua, ni-l arata cuprins de dorul si dorinta sa-L vada pe Iisus.
In a treia, ni-l arata suindu-se intr-un dud sa-L vada pe Iisus.
In a patra, ni-l arata primindu-L pe Iisus in casa lui.
Sa cercetam pe rand aceste stari.
Zacheu era mai marele vamesilor spune evanghelia iar vamesii erau pacatosi vestiti, care isi faceau averi cu fel de fel de camatarii, nedreptati, inselaciuni si furturi din averea statului. Za cheu era, asadar, mai marele pacatosilor si mult va fi trebuit sa fure si sa insele pana a ajuns la acest rang.
Dar ce-i pasa lui de acest lucru? El era bogat, el era putred de bogat si nu ducea lipsa de nimic.
Totusi, lui Zacheu ii lipsea ceva ce nu-i putea da banii; ii lipsea ceva in sufletul lui. In sufletul sau, Zacheu simtea o greutate, simtea o neliniste, o nemultumire. Din adancul sufletului sau, auzea tot mai lamurit mustrarea: Vai de tine, Zacheie, si de banii tai facuti cu strambatate si viclesug! Lasa aceas ta caleAceasta greutate si tulburare sufleteasca l-au facut intr-o zi sa-si lase vama si castigul si sa plece sa-L vada pe Iisus. Pe Zacheu l-a facut sa plece de acasa nu numai vestea ce I Se dusese lui Iisus, ci l-a manat mai ales greutatea ce o simtea in sufletul sau. L-au manat dorul si dorinta ce se trezise in el dupa o innoire a vietii. Zacheu simtea ca-i lipseste ceva si acest ceva il suia pe el om bogat intr-un dud din marginea drumului. Oricat de pacatos era, in sufletul sau mai ramasese ceva care-l facea sa suspine dupa o alta viata.
Oricat de pacatos ai fi tu, draga cititorule, oricat de mult te-ai fi ticalosit, ia seama ca tot a mai ramas ceva si in tine ce te face sa suspini dupa o innoire a vietii, dupa o viata mai curata. A mai ramas si in tine o scanteie pe care pacatul niciodata n-o poate stinge. A mai ramas in tine o dorinta, o chemare, o lipsa, o suspinare a sufletului, care nu se stinge in orice adanc al faradelegilor te-ai pogori, ci striga mereu la tine si umbla sa te ridice din mocirla.
Oricat de pacatos era Zacheu, tot a mai fost in el ceva care l-a ridicat in dud sa-L vada pe Mantuitorul. Oricat te-ai fi cufundat in ticalosie, mai este si in tine ceva ce te poate ridica sus. Zacheu a ascultat aceasta chemare a sufletului si s-a mantuit. Asculta si tu aceasta chemare si te vei mantui.
Cele mai multe suflete se pierd nu pentru ca nu li se predica evanghelia, ci pentru ca n-asculta predica ce vine din adancul inimii lor.
Zacheu dorea sa-L vada pe Iisus, dar, in calea acestei dorinte, s-a ivit indata o piedica: Era valmasag de oameni, iar el era mic de stat. Dorinta lui Zacheu a biruit insa aceasta piedica.
S-a suit intr-un dud ca sa-L vada pe El.
Pentru Zacheu, mai marele vamesilor, om cu rang si cu vaza mare, desigur, era o rusine acest lucru. Sa se suie, ca pruncii, intr-un pom. Dar dorul lui Zacheu a biruit rusinea, a biruit gura lumii. El dorea fierbinte sa-L vada pe Iisus.
Sunt in viata noastra clipe binecuvantate cand ne apuca dorul mantuirii cand se trezeste in noi dorul, dorinta de a-L cauta pe Mantuitorul si mantuirea.
Ferice de cel ce stie folosi aceste clipe binecuvantate asa cum le-a folosit Zacheu!Zacheu avea doua piedici in a-L vedea pe Iisus. Piedica cea dintai era launtrica. Era bogat si scris este ca anevoie vor intra bogatii in Imparatia Cerurilor. Mai ales cum era el: un imbogatit prin furt. Dar aceasta piedica a biruit-o dragostea si iertarea lui Dumnezeu.
A ramas insa ca Zacheu sa biruie el insusi a doua piedica: Gura lumii, rusinea de lume Rusinea de a-L cauta pe Domnul. i Zacheu a biruit aceasta piedica.
Pe aceasta trebuie sa o biruim si noi.
Pe cea dintai pacatele noastre o biruie dragostea lui Dumnezeu, iar pe aceasta trebuie sa o biruim noi. Ochii lumii si gura lumii sunt o piedica ce se iveste regulat oriunde un suflet Il cauta si-L afla pe Domnul. Sunt atatia si atatia crestini care se rusineaza de Evanghelia lui Hristos (Romani 1, 16). Se rusineaza a-L marturisi in public prin viata lor pe Domnul Iisus. i, iata, pe drum, Se apropie Mantuitorul. Se apropie ca o lumina mare ce atrage dupa Sine un norod intreg. Zacheu Il vede apropiindu-Se si din ce Se apropie, Zacheu se simte, acolo sus in dud tot mai mic si tot mai nelinistit. In lumina Mantuitorului, Za cheu simte cum deodata piere tot pretul...