IOAN MARINI, CONTEMPORANUL NOSTRU
Cititorul care a parcurs paginile biografiei Invata to rul Ioan Marini o viata de apostol[1] isi poate face o impresie destul de cuprinzatoare despre viata si activitatea acestui adevarat om al lui Dumnezeu, care a lasat o dara luminoasa pe firmamentul crestinismului romanesc. Nu putem vorbi de prima jumatate a secolului al XX lea, pe taram religios, []Cititorul care a parcurs paginile biografiei Invata to rul Ioan Marini o viata de apostol[1] isi poate face o impresie destul de cuprinzatoare despre viata si activitatea acestui adevarat om al lui Dumnezeu, care a lasat o dara luminoasa pe firmamentul crestinismului romanesc.
Nu putem vorbi de prima jumatate a secolului al XX lea, pe taram religios, fara sa avem in vedere rolul jucat de Ioan Marini intre 1926 si 1947 in Miscarea Oastea Domnului, aflata in plina ascensiune spirituala. Dupa acest an, el a trecut in vesnicie, iar Romania a intrat in conul de umbra al stapanirii regimului antihristic instaurat de comunism.
Faptul ca in timpul dictaturii atee Oastea a activat in ilegalitate, iar libertatea de expresie, atat orala, cat si scrisa, a fost abolita, a determinat ca, treptat-treptat, imaginea fratelui Marini sa ajunga in constiinta generatiilor mai tinere invaluita intr-o umbra de legenda. Din scris, nu putea fi cunoscut prea mult, caci, din biblioteci, cartile si publicatiile religioase au fost retrase sau distruse, iar cele gasite la perchezitiile facute fratilor au fost confiscate si arse sau livrate fabricilor de hartie. Din ceea ce a mai supravietuit celor patruzeci si mai bine de ani traiti in catacombe si prin inchisori, precum si din marturiile celor mai varstnici, personalitatea duhovniceasca a fratelui Marini ne apare insa ca aceea a unui om deplin in Hristos, in ciuda curmarii vietii sale la jumatatea ei (29 ian. 1947). Din datele si intamplarile mentionate in aceasta biografie, ne dam seama acum, la nivelul inceputului mileniului trei, cat de contemporan este cu noi, in atitudini si idei, acest neinfricat luptator pentru cauza lui Hristos!Il simtim contemporan cu noi in apararea fierbinte a invataturii de credinta, a adevarurilor fundamentale pe care le-am primit de la inaintasi ca pe cea mai scumpa comoara: Nu parasiti adunarea Domnului. Faceti ca totul sa creasca pentru slava si bucuria Domnului Iisus. Sa fiti strajeri neadormiti, pastrand tezaurul Oastei ca pe cea mai scumpa comoara. Curatiti din Oaste tot ce nu este potrivit cu Evanghelia si cu invatatura Parintelui Iosif. Sa luptam pentru sufletele pierdute din jurul nostru si sa le aducem la Domnul Iisus, Mantuitorul nostru, al tuturor.
In lucrarea sa Hotarati si statornici, in poezia cu acelasi nume, Ioan Marini sustine cu tarie aceasta atitudine: Nu fi un steag aratator de vant / si nu primi usor orice cuvant. / Ramai statornic pana la sfarsit / in tot ce Domnul stii c-a poruncit.
Pe patul de suferinta, in ianuarie 1947, va face o impresionanta marturisire de credinta:Sub steag strain nu voi lupta,jertfa baalilor n-oi da.
Un singur steag cunosc: Hristos!Un singur lucru de folos:sa spun de El, de jertfa Lui,de mantuirea Sa, oricui. (Legamant, Isus Biruitorul nr. 7-8)In contextul de dupa provizoria libertate aparuta pentru toate cultele religioase in urma actului de la 23 august 1944, incredintarile straine au inceput sa se afirme cu tot mai multa indrazneala sub lozinca de circumstanta ca, daca am suferit impreuna in timpul dictaturii antonesciene, e bine in continuare sa mergem tot impreuna. In numele dragostei fara garduri, fratele Marini a devenit receptiv la ideile infratirii intre crestini intr-un spirit care azi se numeste ecumenism.
Lectia lui pe aceasta cale ne foloseste si noua, celor de azi. Cand ecumenistul Marini si-a dat seama ca tovarasii de drum din celelalte culte urmareau interese prozelitiste, a rupt legaturile cu ei, fara a recurge insa la ura si la violente verbale. Contextul se va repeta atat in timpul regimului comunist, cat si dupa Revolutia din decembrie 1989. Desigur, dupa aceasta data, in tr un cadru mult mai vast si controversat. Fratele Marini, ca si mai tarziu fratele Traian Dorz, cand si-a dat seama in ce directie merge ecumenis mul acestor frati, a luptat cu darzenie pentru pastrarea identitatii spirituale a Oastei Domnului, evitand orice compromisuri. Este, pentru noi, cei de azi, porunca zilei. Desi suntem atenti la toti si la toate, luam din realitatea multireli gioasa de azi numai ceea ce ne ajuta la pastrarea identitatii prin trairea deplina a invataturii noastre de credinta.
In conditiile in care omul crestin actual este provocat nu numai de ispitele de natura trupeasca, ci indeosebi de cele de natura spirituala, apetitul pentru rugaciune cunoaste o scadere tot mai mare. Modelul de mare om al rugaciunii, oferit de practica religioasa a fratelui Marini, ne este cu atat...
Nu putem vorbi de prima jumatate a secolului al XX lea, pe taram religios, fara sa avem in vedere rolul jucat de Ioan Marini intre 1926 si 1947 in Miscarea Oastea Domnului, aflata in plina ascensiune spirituala. Dupa acest an, el a trecut in vesnicie, iar Romania a intrat in conul de umbra al stapanirii regimului antihristic instaurat de comunism.
Faptul ca in timpul dictaturii atee Oastea a activat in ilegalitate, iar libertatea de expresie, atat orala, cat si scrisa, a fost abolita, a determinat ca, treptat-treptat, imaginea fratelui Marini sa ajunga in constiinta generatiilor mai tinere invaluita intr-o umbra de legenda. Din scris, nu putea fi cunoscut prea mult, caci, din biblioteci, cartile si publicatiile religioase au fost retrase sau distruse, iar cele gasite la perchezitiile facute fratilor au fost confiscate si arse sau livrate fabricilor de hartie. Din ceea ce a mai supravietuit celor patruzeci si mai bine de ani traiti in catacombe si prin inchisori, precum si din marturiile celor mai varstnici, personalitatea duhovniceasca a fratelui Marini ne apare insa ca aceea a unui om deplin in Hristos, in ciuda curmarii vietii sale la jumatatea ei (29 ian. 1947). Din datele si intamplarile mentionate in aceasta biografie, ne dam seama acum, la nivelul inceputului mileniului trei, cat de contemporan este cu noi, in atitudini si idei, acest neinfricat luptator pentru cauza lui Hristos!Il simtim contemporan cu noi in apararea fierbinte a invataturii de credinta, a adevarurilor fundamentale pe care le-am primit de la inaintasi ca pe cea mai scumpa comoara: Nu parasiti adunarea Domnului. Faceti ca totul sa creasca pentru slava si bucuria Domnului Iisus. Sa fiti strajeri neadormiti, pastrand tezaurul Oastei ca pe cea mai scumpa comoara. Curatiti din Oaste tot ce nu este potrivit cu Evanghelia si cu invatatura Parintelui Iosif. Sa luptam pentru sufletele pierdute din jurul nostru si sa le aducem la Domnul Iisus, Mantuitorul nostru, al tuturor.
In lucrarea sa Hotarati si statornici, in poezia cu acelasi nume, Ioan Marini sustine cu tarie aceasta atitudine: Nu fi un steag aratator de vant / si nu primi usor orice cuvant. / Ramai statornic pana la sfarsit / in tot ce Domnul stii c-a poruncit.
Pe patul de suferinta, in ianuarie 1947, va face o impresionanta marturisire de credinta:Sub steag strain nu voi lupta,jertfa baalilor n-oi da.
Un singur steag cunosc: Hristos!Un singur lucru de folos:sa spun de El, de jertfa Lui,de mantuirea Sa, oricui. (Legamant, Isus Biruitorul nr. 7-8)In contextul de dupa provizoria libertate aparuta pentru toate cultele religioase in urma actului de la 23 august 1944, incredintarile straine au inceput sa se afirme cu tot mai multa indrazneala sub lozinca de circumstanta ca, daca am suferit impreuna in timpul dictaturii antonesciene, e bine in continuare sa mergem tot impreuna. In numele dragostei fara garduri, fratele Marini a devenit receptiv la ideile infratirii intre crestini intr-un spirit care azi se numeste ecumenism.
Lectia lui pe aceasta cale ne foloseste si noua, celor de azi. Cand ecumenistul Marini si-a dat seama ca tovarasii de drum din celelalte culte urmareau interese prozelitiste, a rupt legaturile cu ei, fara a recurge insa la ura si la violente verbale. Contextul se va repeta atat in timpul regimului comunist, cat si dupa Revolutia din decembrie 1989. Desigur, dupa aceasta data, in tr un cadru mult mai vast si controversat. Fratele Marini, ca si mai tarziu fratele Traian Dorz, cand si-a dat seama in ce directie merge ecumenis mul acestor frati, a luptat cu darzenie pentru pastrarea identitatii spirituale a Oastei Domnului, evitand orice compromisuri. Este, pentru noi, cei de azi, porunca zilei. Desi suntem atenti la toti si la toate, luam din realitatea multireli gioasa de azi numai ceea ce ne ajuta la pastrarea identitatii prin trairea deplina a invataturii noastre de credinta.
In conditiile in care omul crestin actual este provocat nu numai de ispitele de natura trupeasca, ci indeosebi de cele de natura spirituala, apetitul pentru rugaciune cunoaste o scadere tot mai mare. Modelul de mare om al rugaciunii, oferit de practica religioasa a fratelui Marini, ne este cu atat...
