„Suflete, grăbeşte, că astăzi în casa ta Mi se cade să rămân!“
Ce minunata si plina de invatatura este Evanghelia lui Zaheu din Ierihon! Acest Zaheu este pus inaintea noastra cu o minunata invatatura despre cum trebuie sa plece fiecare om pe calea mantuirii sufletesti. Sa cercetam dar cu de-amanuntul, sa aflam cum s-a mantuit acest Zaheu. Inainte de toate, sa vedem ce l-a plecat de acasa []Ce minunata si plina de invatatura este Evanghelia lui Zaheu din Ierihon! Acest Zaheu este pus inaintea noastra cu o minunata invatatura despre cum trebuie sa plece fiecare om pe calea mantuirii sufletesti. Sa cercetam dar cu de-amanuntul, sa aflam cum s-a mantuit acest Zaheu.
Inainte de toate, sa vedem ce l-a plecat de acasa pe vamesul Zaheu. Vamesii erau oameni vestit de bogati. Zaheu era mai-marele vamesilor, iar vamesii erau pacatosi vestiti care isi faceau averi cu fel de fel de camete, nedreptati, inselaciuni si furturi din averea statului. Zaheu era, asadar, mai-marele pacatosilor si mult va fi trebuit sa fi furat si inselat pana a ajuns la acest rang.
Dar ce-i pasa lui de acest lucru? El era bogat, putred de bogat, si nu ducea lipsa de nimic. Insa totusi lui Zaheu ii lipsea ceva. Ii lipsea ceva ce nu-i puteau da banii. Ii lipsea ceva in sufletul lui. Sufletul lui Zaheu simtea o greutate, simtea o neliniste, o nemultumire. Din adancul sufletului sau auzea tot mai lamurit mustrarea: Vai de tine, Zahee, si de banii tai facuti cu strambatate si viclesug! Lasa aceasta cale!Aceasta greutate si tulburare, ce le simtea in sufletul sau, l-au facut intr-o zi sa-si lase vama si castigul si sa plece ca sa vada pe Iisus, pe un Om ce predica despre cele sufletesti. Pe Zaheu l-a dus de acasa nu numai vestea ce se dusese despre Iisus, ci l-a dus mai ales greutatea ce o simtea in sufletul sau; l-au dus dorul si dorinta ce se trezisera in el dupa o innoire a vietii. Zaheu simtea ca-i lipseste ceva, si acest ceva il suia pe el om bogat intr-un dud din marginea drumului. i, iata, pe drum Se apropie Mantuitorul. Se apropie ca o lumina mare ce atrage dupa Sine un norod intreg. Zaheu Il vede apropiindu-Se; si, din ce Se apropie, Zaheu se simte acolo sus in dud tot mai mic si tot mai nelinistit. In lumina Mantuitorului, Zaheu isi vedea deodata tot trecutul sau plin de intunericul pacatelor.
In lumina Mantuitorului, Zaheu simte cum deodata piere tot pretul averii sale si al banilor sai. In fata Mantuitorului, Zaheu se simte atat de sarac, atat de gol, atat de negru si de pacatos, isi simte zadarnicia vietii lui atat de mult, incat ii vine sa strige de acolo de sus: Vai de mine si de viata mea!In aceasta clipa, Mantuitorul Se opreste si striga: Zahee, grabeste de te pogoara, ca azi in casa ta Mi se cade sa raman! Zaheu sta o clipa uimit. Daca ar mai fi cineva sus in dud, ar crede ca Iisus striga pe altul. Dar e numai el. i, coborandu-se repede, Il primeste cu bucurie pe Mantuitorul, in vreme ce gloata se mira ca Acesta intra sa gazduiasca la un om pacatos.
O, ce minunata invatatura este in aceasta istorie a lui Zaheu! Pe Zaheu l-a atras la Mantuitorul o chemare a sufletului sau. Oricat de pacatos era Zaheu, in sufletul sau mai ramasese ceva ce-l chema si-l ducea sa-L vada pe Mantuitorul si sa se intalneasca cu El. Zaheu a dat ascultare acestei chemari. i aceasta ascultare l-a intalnit cu Mantuitorul si l-a pus in fata si in lumina Mantuitorului, cand i s-au deschis ochii sa vada intunericul vietii sale.
Oricat...
Inainte de toate, sa vedem ce l-a plecat de acasa pe vamesul Zaheu. Vamesii erau oameni vestit de bogati. Zaheu era mai-marele vamesilor, iar vamesii erau pacatosi vestiti care isi faceau averi cu fel de fel de camete, nedreptati, inselaciuni si furturi din averea statului. Zaheu era, asadar, mai-marele pacatosilor si mult va fi trebuit sa fi furat si inselat pana a ajuns la acest rang.
Dar ce-i pasa lui de acest lucru? El era bogat, putred de bogat, si nu ducea lipsa de nimic. Insa totusi lui Zaheu ii lipsea ceva. Ii lipsea ceva ce nu-i puteau da banii. Ii lipsea ceva in sufletul lui. Sufletul lui Zaheu simtea o greutate, simtea o neliniste, o nemultumire. Din adancul sufletului sau auzea tot mai lamurit mustrarea: Vai de tine, Zahee, si de banii tai facuti cu strambatate si viclesug! Lasa aceasta cale!Aceasta greutate si tulburare, ce le simtea in sufletul sau, l-au facut intr-o zi sa-si lase vama si castigul si sa plece ca sa vada pe Iisus, pe un Om ce predica despre cele sufletesti. Pe Zaheu l-a dus de acasa nu numai vestea ce se dusese despre Iisus, ci l-a dus mai ales greutatea ce o simtea in sufletul sau; l-au dus dorul si dorinta ce se trezisera in el dupa o innoire a vietii. Zaheu simtea ca-i lipseste ceva, si acest ceva il suia pe el om bogat intr-un dud din marginea drumului. i, iata, pe drum Se apropie Mantuitorul. Se apropie ca o lumina mare ce atrage dupa Sine un norod intreg. Zaheu Il vede apropiindu-Se; si, din ce Se apropie, Zaheu se simte acolo sus in dud tot mai mic si tot mai nelinistit. In lumina Mantuitorului, Zaheu isi vedea deodata tot trecutul sau plin de intunericul pacatelor.
In lumina Mantuitorului, Zaheu simte cum deodata piere tot pretul averii sale si al banilor sai. In fata Mantuitorului, Zaheu se simte atat de sarac, atat de gol, atat de negru si de pacatos, isi simte zadarnicia vietii lui atat de mult, incat ii vine sa strige de acolo de sus: Vai de mine si de viata mea!In aceasta clipa, Mantuitorul Se opreste si striga: Zahee, grabeste de te pogoara, ca azi in casa ta Mi se cade sa raman! Zaheu sta o clipa uimit. Daca ar mai fi cineva sus in dud, ar crede ca Iisus striga pe altul. Dar e numai el. i, coborandu-se repede, Il primeste cu bucurie pe Mantuitorul, in vreme ce gloata se mira ca Acesta intra sa gazduiasca la un om pacatos.
O, ce minunata invatatura este in aceasta istorie a lui Zaheu! Pe Zaheu l-a atras la Mantuitorul o chemare a sufletului sau. Oricat de pacatos era Zaheu, in sufletul sau mai ramasese ceva ce-l chema si-l ducea sa-L vada pe Mantuitorul si sa se intalneasca cu El. Zaheu a dat ascultare acestei chemari. i aceasta ascultare l-a intalnit cu Mantuitorul si l-a pus in fata si in lumina Mantuitorului, cand i s-au deschis ochii sa vada intunericul vietii sale.
Oricat...
