Cine nu cunoaste cantecul cel fermecat al privighetorii? Ce minunat canta privighetoarea! Dar ea nu canta decat noaptea sau, cel mult, pe inserate, cand a slabit lumina. In colivie i se imputineaza lumina, ca sa cante cat mai mult. Ba s-au aflat unii amatori de pasari cantatoare care au mers mai departe. Au trecut in []Cine nu cunoaste cantecul cel fermecat al privighetorii? Ce minunat canta privighetoarea! Dar ea nu canta decat noaptea sau, cel mult, pe inserate, cand a slabit lumina.

In colivie i se imputineaza lumina, ca sa cante cat mai mult. Ba s-au aflat unii amatori de pasari cantatoare care au mers mai departe. Au trecut in barbarie. Au stricat ochisorii cei negri ai privighetorii; au orbit-o, pentru ca, simtindu-se intr-o vesnica noap te, sa cante si ziua; sa cante necurmat.

E, desigur, o mare barbarie aceasta. In Anglia, un astfel de amator a fost pedepsit cu temnita si cu pedeapsa dispretului public.

Ca privighetoarea, asa e si omul cu via ta lui cea duhovniceasca. De regula, si omul canta numai noaptea. Canta numai in noaptea incercarilor si a suferintelor. Cand se lasa noaptea incercarilor, atunci incepe si omul sa cante: se roaga, vorbeste cu cerul, plange cu lacrimi de cainta.

Noaptea incercarilor, noaptea suferintelor, este o noapte tainica si binecuvantata. Ea face din noi niste...