„PATIMA” DRAGOSTEI DE FRAŢI
Vara, noptile sunt mici. El lucra de la ora sase dimineata si pana seara la ora opt, la zidirea caselor, la a coperisuri Asta era meseria lui. Pe timp de vara se ducea la adunare in fie care seara. Iarna sunt noptile lungi si mai puteam merge. Insa vara, cand e mult de lucru, mai greu se poate pleca. i adu narea era acolo unde simtea el ca trebuie sa se duca: la cinci kilometri sau la sapte, sau la zece Mergea pe jos, iar dimineata, la ora sase, era din nou la lucru. Nu dormea nop tile, decat doua, trei ore sau altadata deloc, atata ravna si dragoste avea pen tru Domnul si pentru frati.
Daca cineva nu era la adunare se intampla de multe ori asta , taicuta mergea in ziua ur ma toare pana la fratele sau la sora, sa vada ce s-a intamplat. Strabatea atatia kilometri pe jos (nu erau masini sau autobuze), numai sa-l vada pe fratele si sa afle de ce n-a venit la adunare duminica tre cuta. i asta, pentru ca a iubit, a iu bit mult de totIn gradina casei unde a locuit a sadit pomi, ca sa aiba toti ai lui; dar acolo s-a si rugat Ne trezeam noaptea de multe ori, iar el era pe ge nunchi, privea spre cerul instelat si se ruga plangand. L-am gasit acolo si la ora unu, si la doua, si la trei, cand ne trezeam. Altadata il auzeam rugan du se cu lacrimi in camera. A fost un om al rugaciunii, un om care a fost um plut de puterea Duhului Sfant, pentru ca aceasta i-a fost nebunia pen tru Hris tos, de Care el a fost patruns pana in adancul fiintei sale. Dumnezeu i-a dat har si putere si cred ca din pantecele mamei sale a fost randuit de El la aceasta misiune.
Parintii fratelui Petrea nu au facut parte din Lucrarea Oastei Domnului. Erau credin ciosi asa cum stim ca sunt toti Dar, cu toate acestea, la o varsta atat de frageda, la 12 ani, el s-a intors la Domnul. Spunea fratele Traian Dorz despre fratele Petre ca s-a intors la Domnul printre lacrimi si toata viata lui L-a iubit pe Domnul printre lacrimi. i cred ca nici odata nu esti mai fericit ca atunci cand poti iubi cu lacrimi, canta cu lacrimi, cand te poti ruga cu lacrimi si citi cu lacrimi Cu vantul lui Dumnezeu. Aici este cea mai inalta fericire pe care poate sufletul si inima sa o traiasca. i taicuta a fost un om al lacrimilor. tiu aceasta cei care l-au cunoscut! Ori de cate ori se ridica la cuvant, vorbirea lui era scaldata in lacrimi; cantarea lui era scaldata in lacrimi; rugaciunea lui era scaldata in lacrimi. De aceea au fost placute; de aceea au fost calde si era in ele atata putere!Cum am zis, eu l-am cunoscut pe tai cuta de mititel. Parintii mei erau inrolati in Lucrare atunci cand...