Nașterea din nou și dragostea dintâi
Este atat de repetat si cunoscut avertismentul Apocalipsei: Am impotriva ta faptul ca ai parasit dragostea ta dintai. Drept aceea, adu-ti aminte de unde ai cazut si te pocaieste si fa faptele de mai inainte (Apocalipsa 2, 4-5). Aceste cuvinte sunt puse in legatura cu prima cercetare a harului, cu nasterea din nou, cu primele []Este atat de repetat si cunoscut avertismentul Apocalipsei: Am impotriva ta faptul ca ai parasit dragostea ta dintai. Drept aceea, adu-ti aminte de unde ai cazut si te pocaieste si fa faptele de mai inainte (Apocalipsa 2, 4-5). Aceste cuvinte sunt puse in legatura cu prima cercetare a harului, cu nasterea din nou, cu primele zvacniri ale vietii duhovnicesti. Asadar, unde am pierdut dragostea dintai? In primul rand, va trebui sa recunoastem ca ne aflam mereu in primejdia sa cerem de la altii ceea ce nici noi nu am trait, sau, daca am experimentat cercetarea harului, acest lucru s-a intamplat la o masura mica. Cine a primit harul trebuie sa traiasca intr-un adanc al smereniei; fara aceasta conditie, darul lui Dumnezeu se pierde, pentru ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva . Despre acestia, Sfantul Macarie Egipteanul spune: Cei care sunt partasi unui har mic si care se predau inaltarii si infumurarii prin faptul ca se socotesc a fi ceva , intristand harul Duhului, vor fi lipsiti de binele ce-l au din pricina prostiei prunciei lor (Cuvinte ascetice si epistole, vol. II, Doxologia, 2017, p. 16).
In al doilea rand, la inceputul vietii duhovnicesti, harul prinde greu radacini in inima omului, aceasta fiind iubitoare de placeri, adica necuratita. Numai cei care au facut o pocainta arzatoare, incendiara, profunda, pot sa pastreze comoara harului. Cei care au facut o pocainta palida, s-au intors mai mult sau mai putin la pacatele de mai inainte, de aceea au pierdut harul. Poate cineva sa traiasca permanent in har, numai daca traieste permanent in sfintenie; Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe mari, ci intr-un efort care depaseste puterile omenesti. Din aceasta pricina, desi multi sunt cei ce la inceput...
In al doilea rand, la inceputul vietii duhovnicesti, harul prinde greu radacini in inima omului, aceasta fiind iubitoare de placeri, adica necuratita. Numai cei care au facut o pocainta arzatoare, incendiara, profunda, pot sa pastreze comoara harului. Cei care au facut o pocainta palida, s-au intors mai mult sau mai putin la pacatele de mai inainte, de aceea au pierdut harul. Poate cineva sa traiasca permanent in har, numai daca traieste permanent in sfintenie; Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe mari, ci intr-un efort care depaseste puterile omenesti. Din aceasta pricina, desi multi sunt cei ce la inceput...
