Ca sa te poata asculta Dumnezeu cand te rogi tu, ca El sa poata El lua aminte la cererile tale, ca sa-ti poata raspunde cu bunatate si cu graba, Dumnezeu, mai ales in ziua necazului si a primejdiei cand il chemi oricand ingrozit dupa ajutorul Lui, ca sa te poata asculta El atunci, sa stii []Ca sa te poata asculta Dumnezeu cand te rogi tu, ca El sa poata El lua aminte la cererile tale, ca sa-ti poata raspunde cu bunatate si cu graba, Dumnezeu, mai ales in ziua necazului si a primejdiei cand il chemi oricand ingrozit dupa ajutorul Lui, ca sa te poata asculta El atunci, sa stii ca acesta este un har mare de la Dumnezeu si de harul acesta trebuie sa lupti pentru a-l merita. Este o minune si o binefacere deosebita si personala din partea Domnului, ascultarea rugaciunii tale. Dar aceasta cuprinde in sine si o mare obligatie pentru acela caruia i se face acest mare har de la Dumnezeu. Bunatatea aratata de Dumnezeu fata de acest om, il obliga pe acesta sa-L iubeasca si sa-L asculte si el pe Dumnezeu, mai presus de orice. Asa cum il asculta si Dumnezeu pe el. Dovada recunostintei adevarate si statornice fata de binefacerile Domnului este si intoarcerea cu sufletul spre Hristos totdeauna cu multumire si cu ascultare (Luca 17, 15-17). Aceasta este conditia pe care Hristos o pune fiecaruia dintre noi, si pentru alte binefaceri viitoare (Prov. 1, 24-28; Isaia 1, 15; Ioan 9, 31).

Ca sa te asculte Domnul cand strigi catre El si sa-ti implineasca rugaciunea, desi pana in clipa aceea tu ai trait in neascultare de El, sa stii ca este un lucru si mai mare, si cuprinde in el o raspundere si o datorie si mai mare, de a intra in ascultarea lui Dumnezeu. Te plangi impotriva rautatilor altora, dar nu zici: Doamne, Binefacatorul meu care-mi trimiti cantari de veselie in mijlocul noptii, cat de mult Te-am uitat (Psalm 77, 6). Sa tot mai strige un astfel de om, ca Dumnezeu nu-i va raspunde. Sa-L tot cheme, caci El nu-l va asculta (Prov. 2, 18; Isaia 1, 15). Pentru ca sa te mai asculte Domnul cand vei avea iarasi nevoie de El, nu uita, intoarce-te tu indata la El. Cu lacrimi de pocainta si marturisire intoarce-te cait, rugaciune adu-I si dandu-I Lui toata inima ta, viata si ascultarea sufletului tau pe totdeauna.

Numai aceasta va fi si multumirea ta pentru trecut si siguranta ta pentru viitor. Dar multe dintre rugaciunile noastre, desi sunt strigate cu lacrimi si ascultate de Domnul, raman totusi neimpliniteMulte dintre dorintele noastre, Dumnezeu nu le realizeaza, desi ne rugam cu mare staruinta adeseori pentru implinirea lor Atunci inseamna ca e mai bine asa. Fiindca altfel ar fi spre raul nostru. Credinta inteleapta trebuie sa ne sfatuiasca totdeauna, ca este mai de folos pentru noi sa nu ni se implineasca dorintele firesti oricat de fierbinte le-am fi cerut in rugaciunea noastra. Sa nu socotim neimplinirea acelor rugaciuni ca o pedeapsa, ci ca o binecuvantare, caci Dumnezeu nu ne asculta tocmai pentru ca ceea ce Ii cerem nu ne este spre bine, ci ar fi spre rau pentru noi. In Dumnezeu este Viitorul, si El il cunoaste mai bine decat noi. De aceea trebuie chiar si dupa o astfel de cerere neascultata, sa-L iubim si sa-I multumim din toata inima. El Singurul stie ce nenorociri ar urma pentru noi si poate pentru multi altii,...