Mi-am luat prin soare crucea catre el undeva in urma, intr-un orb noroi, ramanea trecutul, imi luam din el zborul, numai zborul fara-ntors napoi. Era primavara si frumos era, calea numai cantec, mersul numai zbor, crucea numai roze, zarea scanteia, soare, numai soare fara pic de nor. Dar ce fara veste vantul s-a []Mi-am luat prin soare crucea catre el undeva in urma, intr-un orb noroi,ramanea trecutul, imi luam din elzborul, numai zborul fara-ntors napoi.

Era primavara si frumos era,calea numai cantec, mersul numai zbor,crucea numai roze, zarea scanteia,soare, numai soare fara pic de nor. Dar ce fara veste vantul s-a starnitcand prea fara temeri si prea gol eram,candva, la trezire, mi-naltam ranittrunchiul, numai trunchiul, fara pic de ram.

Ani mi-am ars prin soare,mi-am zbatut prin vantsi mi-am strans prin gerul crancenei suiridragoste si jertfa, tel si legamant,crucea, numai crucea fara trandafiri.

Primavara Dulce, drumu-i inca sloi,zarea-i inca umbre, mersul tot suis;pana unde-i oare inca pentru noinoapte, numai noapte fara luminis? Vine, vine, vine Ziua fara-Apoi,Nunta fara capat, har far-asfintit,crucea numai raze, cerul numai noi,slava numai slava fara de sfarsit.

Profetul vremilor noastre / Moise Velescu. Sibiu: Oastea Domnului, 1998 vol. 3