Omilie la Duminica a treia din Postul Mare – a Sfintei Cruci, a Sfântului Iustin Popovici
Cine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie (Marcu 8:34). Luandu-ne crucea, bineplacem Domnului Iisus Hristos, Il urmam. Daca ne urmam pe noi insine, nu putem sa-L urmam pe El. Cine nu se leapada de el insusi, nu poate sa vina dupa Mine si [] Cine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie (Marcu 8:34).
Luandu-ne crucea, bineplacem Domnului Iisus Hristos, Il urmam. Daca ne urmam pe noi insine, nu putem sa-L urmam pe El. Cine nu se leapada de el insusi, nu poate sa vina dupa Mine si sa-Mi urmeze (Matei 10:38).
Daca-ti urmezi mintea ta si nu mintea lui Hristos, daca-ti urmezi vointa ta si nu vointa lui Hristos, dupa cum se mentioneaza in Sfanta Evanghelie, sufletul tau nu este curat, nu este sfintit, este pierdut in jungla ratacirilor stricatoare de suflet si infioratoare. Pentru ca pacatul, raul, a reusit sa zideasca inauntrul nostru, alaturi de acel suflet cu chip dumnezeiesc pe care l-am primit de la Dumnezeu, propriul lui suflet. Daca pacatul nostru devine urmare, creeaza inauntrul nostru propriul lui suflet. Daca infaptuim pacatul, acesta, etapizat, ia chip in sufletul nostru. Alaturi de acel suflet cu chip dumnezeiesc, pe care Dumezeu ti l-a dat, tu aduci un strain care te robeste.
Acesta stapaneste, pe cand tot ceea ce este dumnezeiesc inauntrul tau este ca si adormit, ca si intepenit. L-ai dipretuit, si acela nu mai traieste in tine, moare.
Pacatul creeaza in noi lumea lui proprie, creeaza inauntrul nostru propria lui filosofie, propria lui conceptie despre lume. Pacatul urmareste sa ia locul lui Dumnezeu in sufletul tau, locul Persoanei (Fetei) lui Dumnezeu. Aceasta vrea sa o faca pacatul. Pacatul, in realitate, vrea sa-l lipseasca pe om de acele frumuseti dumnezeiesti pe care le are in sufletul sau. Dar insusi diavolul se lupta prin intermediul pacatului sa faureasca inauntrul tau si inauntrul meu propria lui icoana. Pentru ca pacatul intotdeauna se aseamana cu diavolul. Intotdeauna, atunci cand il imbratisam, intipareste incet-inet in sufletul nostru propriul lui chip intunecat. Astfel, prin pacat, prin urmarea pacatului, ia chip inauntrul nostru un alt eu, un alt suflet, un alt sine, acel sine de care Domnul cere sa ne lepadam: Caci nu fac binele pe care voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc(Romani 6:19).
Raul l-am creat noi insine, pe cand binele este de la Dumnezeu, zice apostolul Pavel (I Timotei 4:4). Eu vreau sa traiesc corect, dar nu am puterea sa o fac. Nu gasesc putere pentru aceasta, nu gasesc putere inauntrul meu.
Iata, Evanghelia de azi ne descopera modul pentru a realiza in viata noatra binele pe care-l dorim. Acesta este lepadarea de tine insuti, de pacatul tau, de acest suflet pacatos care s-a creat, s-a zidit, a luat chip inauntrul tau. Prin post, in realitate indepartam pacatosenia care este inauntrul nostru. Inlocuim treptat sinele nostru cu Hristos, pana cand ajungem la desavarsirea la care a ajuns apostolul Pavel, care zice: De acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traeste in mine (Galateni 2:20). Iata ce inseamna sa se lepede de sine insusi: inseamna sa izgonim toate dorintele noastre (rele), tot ce este omenesc, tot ce induce la pacat, si sa le inlocuim cu Hristos. Sa se schimbe, toate sa devina Hristos. Caci daca va vrea cineva sa-si mantuiasca sufletul sau, il va pierde pe el; iar cine isi va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, il va mantui pe el (Marcu 8:35). Daca, desigur, lepadam orice pacat al nostru, orice patima a noastra; si daca stim, daca simtim si daca vrem ca Hristos sa devina suflet in sufletul nostru, inima in inima noastra, sa inlocuiasca sinele nostru, ego-ul nostru cu Sinele Sau. Aceasta este calea unica ca sa pazim, eu si tu si orice om, sufletul nostru de iad, de distrugere, de diavol, de orice rau, de vesnicele chinuri, sa gasim inauntrul nostru acel suflet cu chip dumnezeiesc, acel suflet dumnezeiesc pe care Dumnezeu...
Luandu-ne crucea, bineplacem Domnului Iisus Hristos, Il urmam. Daca ne urmam pe noi insine, nu putem sa-L urmam pe El. Cine nu se leapada de el insusi, nu poate sa vina dupa Mine si sa-Mi urmeze (Matei 10:38).
Daca-ti urmezi mintea ta si nu mintea lui Hristos, daca-ti urmezi vointa ta si nu vointa lui Hristos, dupa cum se mentioneaza in Sfanta Evanghelie, sufletul tau nu este curat, nu este sfintit, este pierdut in jungla ratacirilor stricatoare de suflet si infioratoare. Pentru ca pacatul, raul, a reusit sa zideasca inauntrul nostru, alaturi de acel suflet cu chip dumnezeiesc pe care l-am primit de la Dumnezeu, propriul lui suflet. Daca pacatul nostru devine urmare, creeaza inauntrul nostru propriul lui suflet. Daca infaptuim pacatul, acesta, etapizat, ia chip in sufletul nostru. Alaturi de acel suflet cu chip dumnezeiesc, pe care Dumezeu ti l-a dat, tu aduci un strain care te robeste.
Acesta stapaneste, pe cand tot ceea ce este dumnezeiesc inauntrul tau este ca si adormit, ca si intepenit. L-ai dipretuit, si acela nu mai traieste in tine, moare.
Pacatul creeaza in noi lumea lui proprie, creeaza inauntrul nostru propria lui filosofie, propria lui conceptie despre lume. Pacatul urmareste sa ia locul lui Dumnezeu in sufletul tau, locul Persoanei (Fetei) lui Dumnezeu. Aceasta vrea sa o faca pacatul. Pacatul, in realitate, vrea sa-l lipseasca pe om de acele frumuseti dumnezeiesti pe care le are in sufletul sau. Dar insusi diavolul se lupta prin intermediul pacatului sa faureasca inauntrul tau si inauntrul meu propria lui icoana. Pentru ca pacatul intotdeauna se aseamana cu diavolul. Intotdeauna, atunci cand il imbratisam, intipareste incet-inet in sufletul nostru propriul lui chip intunecat. Astfel, prin pacat, prin urmarea pacatului, ia chip inauntrul nostru un alt eu, un alt suflet, un alt sine, acel sine de care Domnul cere sa ne lepadam: Caci nu fac binele pe care voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc(Romani 6:19).
Raul l-am creat noi insine, pe cand binele este de la Dumnezeu, zice apostolul Pavel (I Timotei 4:4). Eu vreau sa traiesc corect, dar nu am puterea sa o fac. Nu gasesc putere pentru aceasta, nu gasesc putere inauntrul meu.
Iata, Evanghelia de azi ne descopera modul pentru a realiza in viata noatra binele pe care-l dorim. Acesta este lepadarea de tine insuti, de pacatul tau, de acest suflet pacatos care s-a creat, s-a zidit, a luat chip inauntrul tau. Prin post, in realitate indepartam pacatosenia care este inauntrul nostru. Inlocuim treptat sinele nostru cu Hristos, pana cand ajungem la desavarsirea la care a ajuns apostolul Pavel, care zice: De acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traeste in mine (Galateni 2:20). Iata ce inseamna sa se lepede de sine insusi: inseamna sa izgonim toate dorintele noastre (rele), tot ce este omenesc, tot ce induce la pacat, si sa le inlocuim cu Hristos. Sa se schimbe, toate sa devina Hristos. Caci daca va vrea cineva sa-si mantuiasca sufletul sau, il va pierde pe el; iar cine isi va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, il va mantui pe el (Marcu 8:35). Daca, desigur, lepadam orice pacat al nostru, orice patima a noastra; si daca stim, daca simtim si daca vrem ca Hristos sa devina suflet in sufletul nostru, inima in inima noastra, sa inlocuiasca sinele nostru, ego-ul nostru cu Sinele Sau. Aceasta este calea unica ca sa pazim, eu si tu si orice om, sufletul nostru de iad, de distrugere, de diavol, de orice rau, de vesnicele chinuri, sa gasim inauntrul nostru acel suflet cu chip dumnezeiesc, acel suflet dumnezeiesc pe care Dumnezeu...
