Traia odata un imparat, intr-o tara indepartata. Acesta ajunsese batran si stia ca se apropia vremea ca sa aleaga pe cel ce ii va urma la tron. In tara aceea succesorii la tron nu se alegeau dintre copiii imparatului, ci dintre tinerii cei mai virtuosi din imparatie. Asadar, a chemat la el pe toti tinerii []Traia odata un imparat, intr-o tara indepartata. Acesta ajunsese batran si stia ca se apropia vremea ca sa aleaga pe cel ce ii va urma la tron. In tara aceea succesorii la tron nu se alegeau dintre copiii imparatului, ci dintre tinerii cei mai virtuosi din imparatie.

Asadar, a chemat la el pe toti tinerii din imparatie intr-o anume zi, si le-a spus: A venit timpul sa ma dau la o parte si sa aleg urmatorul imparat. Am decis sa aleg pe unul din voi. Iata cum va fi alegerea: va voi da astazi fiecaruia o samanta, insa una speciala. Vreau sa mergeti fiecare acasa, sa plantati samanta, sa o udati, si sa va intoarceti exact peste un an, aici, cu planta care a crescut din samanta. Atunci, voi judeca dupa plantele pe care le aduceti, si voi alege unul dintre voi. Acela va fi urmatorul imparat!Printre baieti era si unul numit Petru, care si-a primit si el samanta cuvenita. A mers acasa plin de elan si i-a spus mamei toata povestea. Ea l-a ajutat sa pregateasca ghiveciul, sa aleaga pamantul, sa planteze samanta si s-o ude cu grija. In fiecare zi o uda la timp si urmarea daca da lastari.

Dupa vreo trei saptamani, unii dintre baieti au inceput sa vorbeasca despre plantele lor. Petru continua sa-si verifice ghiveciul cu samanta, dar, nimic nu crestea.

Patru saptamani, cinci saptamani, sase saptamani trecura. Tot nimic. Deja toti baietii vorbeau despre plantele lor iar a lui nici nu se ivise din pamant. Era tare abatut.

Au trecut sase luni si tot nimic cu samanta lui. A inteles ca daduse gres. Toti ceilalti aveau copacei si plante inalte iar elnimic. N-a spus nimic celorlalti. Inca mai astepta, oarecum.

A trecut si anul si toti...