Despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre căinţă
Se vede si in evanghelia aceasta ce ispita grozava este ispita trufiei. Ani de zile petrecusera apostolii in jurul Domnului si totusi mai traia in ei rasadul cel blestemat al trufiei.
Despre Imparatia lui Dumnezeu, Iisus a vorbit de multe ori si in multe chipuri. Inaintea lui Pilat, Iisus a zis: Imparatia Mea nu este din lumea aceasta (In 18, 36). Catre apostoli a zis odata: Iata, Imparatia lui Dumnezeu inlauntrul vostru (in inimile voastre)(Lc 17, 21).
Alta data a zis: Iata, Imparatia lui Dumnezeu intre voi . i, iarasi, in Tatal nostru ne-a lasat sa ne rugam sa vie Imparatia Lui si pe pamant (Mt 6, 10), adica n-a venit inca.
S-ar parea ca este o contrazicere intre aceste invataturi, dar nu este. Aceste invataturi stau in legatura stransa unele cu altele. Iata legatura si intelesul lor cel adevarat:Inaintea lui Pilat, Iisus a vorbit despre cum trebuie sa infaptuim Imparatia lui Dumnezeu si la noi, pe pamant.
Imparatia lui Dumnezeu pe pamant e acolo unde domneste si stapaneste vointa lui Dumnezeu, iar oamenii traiesc in supunere si ascultare de Dumnezeu, adica in dragoste, in pace, in iubire, ca niste fii ai lui Dumnezeu si frati. In acest inteles a zis Iisus: Iata, Imparatia lui Dumnezeu in mijlocul vostru! , adica: Iata, voi puteti infaptui si intre voi Imparatia lui Dumnezeu. Dar aceasta Imparatie nu poate sosi decat atunci cand fiecare crestin o primeste mai intai in inima lui, adica atunci cand omul lasa pe Domnul sa Se faca Imparat, Stapan si Poruncitor in inima lui. Cand omul se supune intru totul vointei lui Dumnezeu si traieste in ascultare de El, atunci, de fapt, Imparatia lui Dumnezeu se afla in inima lui. Numai astfel, mai multi oameni, care au primit Imparatia lui Dumnezeu in inimile lor, vor putea infaptui mai departe si pe pamant Imparatia Domnului. In acest inteles a zis Iisus: Iata, Imparatia lui Dumnezeu in inimile voastre! .
Dar aceasta Imparatie n-a patruns in toate inimile; in cele mai multe stapaneste domnul veacului acestuia (II Cor 4, 4), diavolul, si de aceea ne-a lasat Iisus sa ne rugam, in Tatal nostru , sa vie Imparatia lui Dumnezeu si la noi, pe pamant. Acesta e intelesul invataturilor lui Iisus despre Imparatia lui Dumnezeu.
Cititorule! Tu te rogi mereu in Tatal nostru sa vina Imparatia lui Dumnezeu pe pamant, dar eu te intreb: cu ce ajuti tu sa poata veni aceasta Imparatie? Ia seama ca tu te rogi numai din gura pentru Imparatia lui Dumnezeu, dar cu faptele si cu pacatele tale stai impotriva ei.
Iata, Imparatia lui Dumnezeu inlauntrul vostru! a zis Iisus. Ai tu, cititorule, aceasta Imparatie in inima ta? Cand si eu si tu, cand si vecinul meu si al tau, cand toti oamenii vom avea si vom infaptui aceasta Imparatie a lui Dumnezeu in inimile noastre, atunci, si numai atunci, va sosi Imparatia lui Dumnezeu si la noi, pe pamant.
Ceva despre cainta(in legatura cu Psalmul 50)Suntem in saptamana a cincea a marelui Post. Acum e timpul caintei si al marturisirii pacatelor. Mare taina este si aceasta, dar, intocmai ca postul si rugaciunea, si taina aceasta e impreunata cu folos de mantuire sufleteasca numai cand e facuta bine.
Biblia e plina de multe si miscatoare pilde despre iertarea pacatelor prin cainta si marturisire. Noi vom cerceta acum un singur loc: Psalmul 50 Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta .
Pana la sfarsitul veacurilor acest psalm va sta in fata oamenilor ca pilda cea mai miscatoare despre cainta cea adevarata. Psalmul 50 cuprinde in sine toate cerintele caintei si ale marturisirii celei adevarate.
Cunoasteti Psalmul 50? Ma tem ca nu prea bine. Acest psalm este in legatura cu o intamplare din viata lui David. E in legatura cu un pacat pe care David l-a pus ca titlu in fruntea psalmului: Cand a intrat David la femeia lui Urie . Psalmul 50 a iesit din pacatul lui David, cand a fost biruit de ispita desfranarii. David a pacatuit cu femeia lui Urie si, ca sa-si ascunda pacatul, l-a trimis pe Urie sa fie omorat in razboi. Domnul a trimis la David pe Natan, proorocul, care i-a aratat nelegiuirea. David a cazut plangand in fata Domnului si a dobandit iertare. Din cainta aceasta a iesit psalmul 50. Chipul de mai inainte arata intamplarea aceasta.(Cititi pe larg in Biblie istoria Psalmului 50, la II Regi-II Samuel, 11, 1-27 si 12, 1-14.)Caderea si cainta lui David sunt puse in fata noastra cu multe invataturi.
Intai sa ne gandim ca David a fost alesul si iubitul Domnului si totusi ispita l-a biruit si pe el intr-o clipa de slabire. Oricat de tare ai fi, fratele meu in Domnul, nu te increde in tine, ci privegheaza si te roaga neincetat, caci trupul este neputincios (Mt 26, 41). Iar daca ai cazut, nu te lasa tarat mai departe, ci degrab alearga la harul caintei.
Caderea lui David, zice Sf. Ioan Gura de Aur, trebuie sa se faca noua pricina de sculare. Acest viteaz barbat s-a ranit, a cazut si s-a sculat, ca tu din amandoua sa castigi: si din caderea si din ridicarea lui. Stricarea de corabie a dreptului se face liman de scapare pacatosului.
Caderea lui David ne arata apoi, in chip graitor, cum lucreaza pacatul. Ispita a deschis usa incet, pe nesimtite. David a vazut pe femeia lui Urie, scaldandu-se. Dar pe usa aceasta zice Sf. Ioan Gura de Aur indata a dat navala pacatul, ca un urs grozav si infricosat. David n-a rezistat ispitei. A pacatuit, si pacatul sapa mai departe. David incearca in toate chipurile sa ascunda pacatul. Merge din rau in mai rau si nu se opreste pana la uciderea, indirecta, a lui Urie.
Asa sunt ispita si pacatul. Daca le deschidem numai putin usa, dau navala asupra noastra. Ne biruie si ne duc in galop pe calea pierzarii.
Iata, aceasta este calea caderii pe care ne-o arata Biblia prin pilda lui David. Ne-o arata sa ne infricosam si sa ne ferim de ea.
David ajunsese departe in calea pierzarii. Din calea aceasta l-a oprit chemarea lui Dumnezeu. Proorocul Natan ii arata pacatul si-l si mustra pentru pacat. i ce face David in fata acestei telegrame ceresti? Face ceea ce trebuie sa facem si noi cand ne-au biruit ispita si pacatul. David isi apleaca fruntea in semn de cainta si de recunoastere a pacatului. David ar fi putut incerca sa se apere in fata lui Natan. Ar fi putut incerca sa faca pe avocatul sa zica: Da, am gresit, dar greseala mea e scuzabila, caci eu sunt rege si trebuia cu orice pret sa apar prestigiul coroanei . Pentru o femeie nu ma puteam discredita in fata poporului si a tarii A trebuit sa-l trimit pe Urie la moarte, ca sa inconjur izbucnirea unui scandal la curtea regala. Dar David n-a facut asa. Nici macar un singur cuvant n-a rostit pentru apararea sa, ci si-a plecat capul, strigand: Faradelegea mea o cunosc si pacatul meu inaintea mea sta totdeauna .
Faradelegea mea o cunosc iata, aceasta este cea dintai si cea mai mare conditie a caintei celei adevarate: cunoasterea si recunoasterea...