Osana! Duminica a VI-a din Post (a Floriilor)
Despre acest ceremonial avem mai multe marturii in scrierile vechi. Astfel, de pilda, istoricul iudeu Iosif Flaviu (sec. I d. H.), relatand intrarea solemna in Ierusalim a lui Alexandru cel Mare, ne informeaza ca i-au iesit inainte mult in afara cetatii toti locuitorii orasului, in haine albe, in frunte cu arhiereul si cu preotii templului, cu totii imbracati in vesmintele lor preotesti. Alexandru venea cu ganduri rele, fiind rau sfatuit de unii impotriva iudeilor. Impresionat insa de primirea facuta, nu numai ca n-a pedepsit orasul si pe locuitorii sai, ci, dimpotriva, le-a acordat unele privilegii (Iosif Flaviu, Antichitati iudaice, XI, VIII, 4-5). Tot Iosif Flaviu, istorisind primirea lui Titus, viitorul imparat roman, in Antiohia, ne spune ca locuitorii orasului au iesit la 30 de stadii (vreo 6 km) in afara portilor orasului in intampinarea acestui general care venea sa infranga revolta iudeilor din anii 66-71 (Iosif Flaviu, Razboiul iudaic, VII, V, 2).
Cu o procesiune asemanatoare, constituita ad-hoc, s-a petrecut si intrarea in Ierusalim a Imparatului Pacii, Iisus Hristos, in preajma sfintelor si mantuitoarelor Sale Patimi.2. Calatoria spre Ierusalim. Intrarea triumfala in Ierusalim constituie ultima etapa a dramaticei calatorii ce L-a adus pe Domnul din Galileea spre incununarea operei Sale mantuitoare pe Crucea de pe Golgota. Sfintele Evanghelii ne arata in repetate randuri ca Mantuitorul Se indrepta spre Ierusalim, in aceasta ultima calatorie, deplin constient de ceea ce-L asteapta acolo. A si prevestit ucenicilor Sai, in trei randuri, cu detalii din ce in ce mai precise, ca va fi dat in mainile paganilor, care-L vor batjocori si-L vor omori, dar ca a treia zi va invia (Mt 16,21; 17,22-23; 20,18-19 si loc. par.).
Relatarea acestei ultime calatorii spre Ierusalim inainte de Patimi ocupa un loc cu totul aparte mai ales in Sfanta Evanghelie de la Luca. Intr-adevar, o buna parte dintre materialele Evangheliei a treia sunt incadrate pe parcursul acestei calatorii, ce incepe in capitolul 9 si se incheie in capitolul 19 (mai precis: 9,51; 19,46). Calatoria si tinta ei sunt indicate lamurit inca la inceputul acestei lungi sectiuni: i cand s-au implinit zilele inaltarii Sale, El S-a hotarat sa mearga la Ierusalim (Lc 9,51). inta calatoriei este indicata apoi in mai multe randuri (9,53; 13,22.32-33). Spre sfarsitul ei, Il vedem pe Mantuitorul apropiindu-Se de Ierihon (Lc 18,35), apoi intrand in acest oras (19,1). Indata dupa aceea, iata-L in fruntea micii caravane ce urca de la Ierihon spre Ierusalim (Lc 19,28).3. Betania si prietenii Domnului din Betania. Calatorul care strabate pustiul lui Iuda, urcand pe drumul de circa 30 km de la Ierihon spre Ierusalim, saluta cu bucurie primele case ale Betaniei, numita azi El-Azarieh, in amintirea lui Lazar cel inviat de Domnul. Dupa peisajul dezolant al pustiului, ochiul calatorului priveste cu incantare frumoasele gradini ale Betaniei, al carei nume inseamna, dupa Talmud, casa (locul) curmalilor, sau, dupa altii, casa tristetii sau a De aici nu mai este mult pana la Ierusalim. Intr-adevar, admirabil situata pe versantul oriental al Muntelui Maslinilor, Betania se afla la numai 40 de minute de mers pe jos (circa 3 km) de zidurile Ierusalimului.
Langa Betania, inca si mai aproape de culmea Muntelui Maslinilor, se afla mica asezare Betfaghe (= casa sau locul smochinilor tineri), al carei nume apare in Sfintele Evanghelii tot in legatura cu traseul ultimei calatorii a Mantuitorului spre Ierusalim.
In Betania, calatoria Domnului spre Ierusalim se intrerupe pana in Duminica dinaintea Pastilor iudaice, adica pana in ziua pe care o sarbatorim noi astazi.
Cateva dintre cele mai frumoase amintiri biblice se leaga de numele Betaniei. Aici locuiau cei trei prieteni ai Domnului: Lazar, cu surorile sale, Maria si Marta. Aici a fost inviat Lazar, iar credinciosii, si astazi, pot intra in mormantul din care l-a strigat Mantuitorul. Aici a avut loc cina din casa lui Simon Leprosul, cand Maria, sora lui Lazar (cf. In 11,2; 12,3 si urm.), a uns picioarele Mantuitorului cu mir de mult pret.
Betania a devenit numele prieteniei. In Sfintele Evanghelii, numai ucenicii mai sunt numiti prietenii lui Iisus. Asa in Lc 12,4: Dar va spun voua, prietenii Mei: Nu va temeti de cei ce ucid trupul si dupa aceasta n-au ce sa mai faca . Iata un mare adevar descoperit de Domnul prietenilor Sai. Cand esti pregatit sa suferi, cand te-ai inarmat cu gandul primirii suferintelor trupesti, dupa modelul lui Hristos (I Pet 4,1), cand, aflat in mana prigonitorilor tai si ai adevarului, te-ai imbracat asa-zicand in camasa mortii, atunci esti foarte puternic si nimeni si nimic nu te mai poate clinti din credinta ta. Atunci esti un biruitor.
De asemenea, in marea cuvantare de despartire de ucenicii Sai, Domnul iarasi ii numeste pe acestia prieteni , intr-un cuvant de neuitat: Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca viata lui sa si-o puna pentru prietenii sai. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, ca sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute (In 15,13-15). Dar lista prietenilor Domnului nu se restrange numai la cercul Apostolilor. Aici, in Betania, Hristos are o familie de prieteni. Este adevarat ca nu toti cei trei frati sunt numiti direct prietenii Mantuitorului....