Cărbunii aprinşi ai dragostei
Soarele straluceste deopotriva si peste cei buni si peste cei rai, si asupra celor sanatosi si asupra celor bolnavi fara nici o deosebire. Exista insa o diferenta in felul cum recepteaza fiecare lumina soarelui: ochii cei sanatosi se bucura de prezenta soarelui si, datorita lui, vad bine lucrurile din jur, pe cand ochii bolnavi simt []Soarele straluceste deopotriva si peste cei buni si peste cei rai, si asupra celor sanatosi si asupra celor bolnavi fara nici o deosebire. Exista insa o diferenta in felul cum recepteaza fiecare lumina soarelui: ochii cei sanatosi se bucura de prezenta soarelui si, datorita lui, vad bine lucrurile din jur, pe cand ochii bolnavi simt o durere de care ar dori sa scape si nu au cum decat ascunzandu-se de aceasta lumina.
In acelasi foc, metalele pretioase stralucesc ca soarele, pe cand lemnul si gunoaiele se mistuie cu fum negru. In acelasi foc al iubirii dumnezeiesti, unii devin albi, stralucitori, altii negri si intunecati. Sfantul Simeon Noul Teolog ne atrage atentia: Nu va inselati pe voi insiva! Dumnezeu este foc si, cand a venit in lume si S-a facut om, El a trimis foc pe pamant, dupa cum spune El lnsusi: Insa focul cauta sa gaseasca o materie adica o dispozitie si o intentie spre ceea ce este bine pentru a cadea pe ea si a o aprinde; si in cei pe care acest foc ii aprinde, El devine o mare flacara ce ajunge pana la Cer. Aceasta flacara ne curata mai intai de intinaciunea patimilor, iar apoi se face in noi hrana si bautura, lumina si bucurie si ne face pe noi insine lumina fiindca ne impartasim in lumina Lui (Cuvantul 78 ). Dar acest foc iubitor al lui Dumnezeu este acelasi si pentru cei buni si pentru cei rai, numai ca celor buni le aduce pace, iar pe cei rai si neascultatori ii arde, pentru ca raspunsul lor este ura.
Dumnezeu este Tatal nostru, al tuturor. Fiul care Il iubeste pe tatal sau se va simti fericit in bratele lui, dar daca nu-l iubeste, imbratisarea iubitoare a tatalui sau va fi un chin pentru el. De aceea, iubirea noastra fata de cei care ne urasc pe noi este asemanata in Scriptura cu turnarea de carbuni aprinsi pe capul lor (Alexandros Kalomiros Sfintii Parinti despre originile si destinul omulu si cosmosului , Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 94).
Deci, daca vrajmasul tau este flamand, da-i de mancare; daca ii este sete, da-i sa bea,...
In acelasi foc, metalele pretioase stralucesc ca soarele, pe cand lemnul si gunoaiele se mistuie cu fum negru. In acelasi foc al iubirii dumnezeiesti, unii devin albi, stralucitori, altii negri si intunecati. Sfantul Simeon Noul Teolog ne atrage atentia: Nu va inselati pe voi insiva! Dumnezeu este foc si, cand a venit in lume si S-a facut om, El a trimis foc pe pamant, dupa cum spune El lnsusi: Insa focul cauta sa gaseasca o materie adica o dispozitie si o intentie spre ceea ce este bine pentru a cadea pe ea si a o aprinde; si in cei pe care acest foc ii aprinde, El devine o mare flacara ce ajunge pana la Cer. Aceasta flacara ne curata mai intai de intinaciunea patimilor, iar apoi se face in noi hrana si bautura, lumina si bucurie si ne face pe noi insine lumina fiindca ne impartasim in lumina Lui (Cuvantul 78 ). Dar acest foc iubitor al lui Dumnezeu este acelasi si pentru cei buni si pentru cei rai, numai ca celor buni le aduce pace, iar pe cei rai si neascultatori ii arde, pentru ca raspunsul lor este ura.
Dumnezeu este Tatal nostru, al tuturor. Fiul care Il iubeste pe tatal sau se va simti fericit in bratele lui, dar daca nu-l iubeste, imbratisarea iubitoare a tatalui sau va fi un chin pentru el. De aceea, iubirea noastra fata de cei care ne urasc pe noi este asemanata in Scriptura cu turnarea de carbuni aprinsi pe capul lor (Alexandros Kalomiros Sfintii Parinti despre originile si destinul omulu si cosmosului , Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 94).
Deci, daca vrajmasul tau este flamand, da-i de mancare; daca ii este sete, da-i sa bea,...
