Uitarea niciodata, nimic sa nu-ti ascunda, iubirea-ti scalde totul cu limpedea ei unda, recunostinta-ti vina mereu cu flori divine spre cine ti-a dat mana, spre cel ce-ti face bine. Micimea niciodata sa nu te faca-n stare sa uiti recunostinta spre cine ti-e datoare, ca nu esti mai netrebnic si vinovat vreodata ca daca-ntorci calcaiul spre []Uitarea niciodata, nimic sa nu-ti ascunda,iubirea-ti scalde totul cu limpedea ei unda,recunostinta-ti vina mereu cu flori divinespre cine ti-a dat mana, spre cel ce-ti face bine.

Micimea niciodata sa nu te faca-n staresa uiti recunostinta spre cine ti-e datoare,ca nu esti mai netrebnic si vinovat vreodataca daca-ntorci calcaiul spre cel ce ti-a fost tata.

Mandria niciodata sa nu te-nnebuneascapan a-ti ajunge gura batjocuri sa graiascachiar impotriva celui ce singurul pe lumete-a ridicat din tina si ti-a facut un nume.

Caci daca toate-acestea te vor orbi pe tine,esti vrednic pe vecie de blestem si rusine;poti sa tot canti atuncea si sa tot spui de toate,aceasta doar osanda ce-o porti o sa arate.

Nu-i orb mai orb pe lume ca cel naltat de soartaprin merite umflate si lauda desarta,caci pe acela-l duce trufia nebunieimai sigur ca pe-oricare in focul vesniciei.

TRAIAN DORZ din Cantari Eterne , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014