„«Doamne» – I-a răspuns bolnavul – «n-am pe nimeni …»“
Doamne I-a raspuns bolnavul n-am pe nimeni sa ma bage in scaldatoare cand se tulbura apa si pana ma duc eu, se pogoara altul inaintea mea. (Ioan 5, 7) Ce strigat dureros este acesta: n-am pe nimeni! Daca l-ati spus vreodata, stiti ce amar este! Sunt atatia care n-au pe nimeni, insa nu pot [] Doamne I-a raspuns bolnavul n-am pe nimeni sa ma bage in scaldatoare cand se tulbura apa si pana ma duc eu, se pogoara altul inaintea mea. (Ioan 5, 7)Ce strigat dureros este acesta: n-am pe nimeni! Daca l-ati spus vreodata, stiti ce amar este! Sunt atatia care n-au pe nimeni, insa nu pot striga sau nu stiu sa strige.
Sau striga, dar nu-i aude nimeni, caci locuiesc prea adanc in tara durerii. Iar in tara durerii toti locuitorii sunt ori surzi si nu-i aud, ori muti si nu le pot raspunde, ori paralizati si nu-i pot ajuta! ara durerii este adesea un pustiu. i pustiul este locul unde nu este ecou. Acolo glasul n-are sunet.
Vai, e plina lumea de suflete care n-au pe nimeni! In adancul inimii lor, in cele mai tainice locuri ale vietii lor, adica atunci si acolo unde omul are mai multa nevoie ca oricand sa nu fie singur, cei mai multi oameni n-au pe nimeni, sunt in cea mai mare singuratate.
Vrei o dovada? Chiar tu esti dovada! Gandeste-te: pe cine ai tu?Ai mama sau tata, ai sot sau sotie, ai vreun copil iubit sau vreun prieten apropiat?Pana unde merge sufletul iubit cu tine si cat cunoaste el din tainele tale cele mai grele si mai adanci?Cate lucruri nu ti le-ai spus fiintei iubite si nici nu i le vei putea spune niciodata! Nici ei, nici nimanui pe pamant. Fiindca simti ca nu te-ar putea intelege. Ori nu te-ar putea ierta. Ori nu ti-ar mai da nici o cinste. Ori nu te-ar mai putea iubi.
Tainele sunt totdeauna prea grele. Iar oamenii sunt prea slabi! Nu le pot purta. Vezi cu durere cat de aproape este hotarul pana la care te pot insoti chiar si cei mai iubiti ai tai, in tainele sufletului tau. i cat de mult drum esti silit sa-l faci numai singur, caci ei nu pot merge mai departe cu tine. i cat de greu este tocmai drumul cel pe care trebuie sa-l mergi singur.
Numai Iisus Hristos, Mantuitorul si Dumnezeul tau, Care stie toata viata ta si cunoaste toate pacatele tale, caci El le-a ispasit, numai el Singur te poate intelege. Numai Lui poti sa-I spui totul si fara nici o teama. Oricine L-a luat pe El vreodata ca Insotitor, nu mai ramane singur. i n-a ajuns parasit niciodata.
Poate nici tu, sarman suflet, n-ai pe nimeni. Desi esti in mijlocul familiei tale, simti ca n-ai pe nimeni Chiar langa fiinta cea mai apropiata tie simti totusi ca esti strain si ca esti atat de singur.
Poate esti pe patul de boala si de vreme indelungata te chinui in suferinta si n-ai pe nimeni. Poate esti fara familie, fara vreo fiinta iubita, fara avere, cu o grea putinta de trai, singuratic si strain. Poate zaci in pacate grozave, care te tarasc la rusinea si pierzarea vesnica. Poate esti chinuit de patimi care te stapa-nesc cu asprime. i poate ai o constiinta impovarata de faradelegi din care n-ai pe nimeni sa te scape.
Oricum ai fi de...
Sau striga, dar nu-i aude nimeni, caci locuiesc prea adanc in tara durerii. Iar in tara durerii toti locuitorii sunt ori surzi si nu-i aud, ori muti si nu le pot raspunde, ori paralizati si nu-i pot ajuta! ara durerii este adesea un pustiu. i pustiul este locul unde nu este ecou. Acolo glasul n-are sunet.
Vai, e plina lumea de suflete care n-au pe nimeni! In adancul inimii lor, in cele mai tainice locuri ale vietii lor, adica atunci si acolo unde omul are mai multa nevoie ca oricand sa nu fie singur, cei mai multi oameni n-au pe nimeni, sunt in cea mai mare singuratate.
Vrei o dovada? Chiar tu esti dovada! Gandeste-te: pe cine ai tu?Ai mama sau tata, ai sot sau sotie, ai vreun copil iubit sau vreun prieten apropiat?Pana unde merge sufletul iubit cu tine si cat cunoaste el din tainele tale cele mai grele si mai adanci?Cate lucruri nu ti le-ai spus fiintei iubite si nici nu i le vei putea spune niciodata! Nici ei, nici nimanui pe pamant. Fiindca simti ca nu te-ar putea intelege. Ori nu te-ar putea ierta. Ori nu ti-ar mai da nici o cinste. Ori nu te-ar mai putea iubi.
Tainele sunt totdeauna prea grele. Iar oamenii sunt prea slabi! Nu le pot purta. Vezi cu durere cat de aproape este hotarul pana la care te pot insoti chiar si cei mai iubiti ai tai, in tainele sufletului tau. i cat de mult drum esti silit sa-l faci numai singur, caci ei nu pot merge mai departe cu tine. i cat de greu este tocmai drumul cel pe care trebuie sa-l mergi singur.
Numai Iisus Hristos, Mantuitorul si Dumnezeul tau, Care stie toata viata ta si cunoaste toate pacatele tale, caci El le-a ispasit, numai el Singur te poate intelege. Numai Lui poti sa-I spui totul si fara nici o teama. Oricine L-a luat pe El vreodata ca Insotitor, nu mai ramane singur. i n-a ajuns parasit niciodata.
Poate nici tu, sarman suflet, n-ai pe nimeni. Desi esti in mijlocul familiei tale, simti ca n-ai pe nimeni Chiar langa fiinta cea mai apropiata tie simti totusi ca esti strain si ca esti atat de singur.
Poate esti pe patul de boala si de vreme indelungata te chinui in suferinta si n-ai pe nimeni. Poate esti fara familie, fara vreo fiinta iubita, fara avere, cu o grea putinta de trai, singuratic si strain. Poate zaci in pacate grozave, care te tarasc la rusinea si pierzarea vesnica. Poate esti chinuit de patimi care te stapa-nesc cu asprime. i poate ai o constiinta impovarata de faradelegi din care n-ai pe nimeni sa te scape.
Oricum ai fi de...
