Popas duhovnicesc la Sfinții Împărați Constantin și Elena
Popasul ce-l facem langa cei cinstiti de Biserica deopotriva cu Apostolii, Maritii Imparati Constantin si maica sa, Elena, ne pofteste sa ne adancim in textul turmei si pastorului de la Ioan 10, 1-9, la Sfanta Liturghie, si, in continuare, de la acelasi capitol, versetele 9 la 16, la Utrenie. Interesanta alegere a textelor biblice pentru doi []Popasul ce-l facem langa cei cinstiti de Biserica deopotriva cu Apostolii, Maritii Imparati Constantin si maica sa, Elena, ne pofteste sa ne adancim in textul turmei si pastorului de la Ioan 10, 1-9, la Sfanta Liturghie, si, in continuare, de la acelasi capitol, versetele 9 la 16, la Utrenie. Interesanta alegere a textelor biblice pentru doi imparati, desi aceste pericope se citesc la sarbatoarea unui ierarh, doar inversandu-se locurile, sau acelasi text de la Utrenie la mai multi ierarhi. Cei doi de Dumnezeu incoronati n-au fost ierarhi, ci imparati, dar care si-au supus porfira de bunavoie lui Hristos, recunoscandu-L pe El ca Imparat peste toata lumea.
Rolul acestor imparati in istoria Bisericii este intocmai cu al Apostolilor, dupa cum li s-a consacrat si definitia sarbatorii. Mai ales Sfantul Constantin, luminat fiind cu razele Duhului Sfant la botezul primit prin Sfintitul Silvestru, toata Biserica a luminat, pentru care pricina lumea sectara ii pune in spate inceputul decaderii Bisericii, socotindu-l vinovat de decadenta ce urmeaza vremii de libertate. In realitate, insa, amaraciunea impotrivitorilor Crucii vine din cauza ince puturilor ordonarii dogmatice a adevarului credintei crestine, care, in libertatea credintei promulgata de imparatul incriminat, s-a putut realiza in soboare a toata lumea. Prima stihira a Litiei ne prezinta datoria pomenirii: Ca, luminat fiind cu razele Duhului, toata Biserica lui Hristos o ai luminat, soboare de credin ciosi de pretutindeni ai adunat, in luminata cetatea Niceilor, unde intaratarea celor rau- credinciosi s-a stins, si limbile ereticilor au slabit si au innebunit; iar cununa ortodocsilor s-a inaltat, aratandu-se credinta. O, daca s-ar ridica azi un astfel de conducator care ne trebuie, cate limbi sectare n-ar innebuni, scuipand venin de aspida pe porfira data lui de Hristos si pe care I-o preda fara rezerve?In vremea aceea, Arie era ereticul ce tulbura Biserica. Dar atat de inselatoare era invatatura lui mai ales ca figur intre clerici, deci era ascultat ca numai o forta a Bisericii celei una din toata lumea putea s-o rastoarne. i Dumnezeu a randuit astfel vremurile, ca ierarhii si toti cei randuiti sa faca parte din ostirea primului Sinod Ecumenic sa poata ajunge neimpiedicati la marea confruntare. Samanta ereziei era pregatita in vremea persecutiilor. Cate invataturi straine nu s-au strecurat si printre noi in vremea ilegalitatii? Dar vremea de libertate a adus atunci, ca si acum, timp prielnic lui Arie odinioara, si urmasilor lui in vremea de azi, sa arunce cu noroi pe fata Bisericii. Oare nu cumva libertatea adusa de marele Constantin a avut ca scop tocmai demascarea ereticilor, intre care Arie era capetenie, sau lider, ca sa folosim un termen actual? Poate ca din aceasta cauza numele lui provoaca indignare pana azi in atatia oportunisti ai credintei, care stau cu un picior in dreapta credinta, iar cu celalalt intr-una mai ieftina.
Ceea ce...
Rolul acestor imparati in istoria Bisericii este intocmai cu al Apostolilor, dupa cum li s-a consacrat si definitia sarbatorii. Mai ales Sfantul Constantin, luminat fiind cu razele Duhului Sfant la botezul primit prin Sfintitul Silvestru, toata Biserica a luminat, pentru care pricina lumea sectara ii pune in spate inceputul decaderii Bisericii, socotindu-l vinovat de decadenta ce urmeaza vremii de libertate. In realitate, insa, amaraciunea impotrivitorilor Crucii vine din cauza ince puturilor ordonarii dogmatice a adevarului credintei crestine, care, in libertatea credintei promulgata de imparatul incriminat, s-a putut realiza in soboare a toata lumea. Prima stihira a Litiei ne prezinta datoria pomenirii: Ca, luminat fiind cu razele Duhului, toata Biserica lui Hristos o ai luminat, soboare de credin ciosi de pretutindeni ai adunat, in luminata cetatea Niceilor, unde intaratarea celor rau- credinciosi s-a stins, si limbile ereticilor au slabit si au innebunit; iar cununa ortodocsilor s-a inaltat, aratandu-se credinta. O, daca s-ar ridica azi un astfel de conducator care ne trebuie, cate limbi sectare n-ar innebuni, scuipand venin de aspida pe porfira data lui de Hristos si pe care I-o preda fara rezerve?In vremea aceea, Arie era ereticul ce tulbura Biserica. Dar atat de inselatoare era invatatura lui mai ales ca figur intre clerici, deci era ascultat ca numai o forta a Bisericii celei una din toata lumea putea s-o rastoarne. i Dumnezeu a randuit astfel vremurile, ca ierarhii si toti cei randuiti sa faca parte din ostirea primului Sinod Ecumenic sa poata ajunge neimpiedicati la marea confruntare. Samanta ereziei era pregatita in vremea persecutiilor. Cate invataturi straine nu s-au strecurat si printre noi in vremea ilegalitatii? Dar vremea de libertate a adus atunci, ca si acum, timp prielnic lui Arie odinioara, si urmasilor lui in vremea de azi, sa arunce cu noroi pe fata Bisericii. Oare nu cumva libertatea adusa de marele Constantin a avut ca scop tocmai demascarea ereticilor, intre care Arie era capetenie, sau lider, ca sa folosim un termen actual? Poate ca din aceasta cauza numele lui provoaca indignare pana azi in atatia oportunisti ai credintei, care stau cu un picior in dreapta credinta, iar cu celalalt intr-una mai ieftina.
Ceea ce...
