Iisus ostenit
Acolo se afla fantana lui Iacov. Iisus, ostenit de calatorie, sedea lang fantana. Era cam pe la ceasul al saselea. In Fiinta Mantuitorului Intrupat, erau mereu cele doua naturi: cea Dumnezeiasca, totdeauna atotputernica si nemarginita in toate lucrarile Ei si cea omeneasca, in care suferea, lucra, rabda si lupta chinuindu-Se asemeni slabiciunilor noastre. []Acolo se afla fantana lui Iacov. Iisus, ostenit de calatorie, sedea lang fantana. Era cam pe la ceasul al saselea.
In Fiinta Mantuitorului Intrupat, erau mereu cele doua naturi: cea Dumnezeiasca, totdeauna atotputernica si nemarginita in toate lucrarile Ei si cea omeneasca, in care suferea, lucra, rabda si lupta chinuindu-Se asemeni slabiciunilor noastre.
Minunile si Invierea Sa, El le-a lucrat prin natura Sa Dumnezeiasca.
Dar ostenelile, rabdarile, patimirile si moartea, Hristos le-a indurat suferind intr-o fire asemanatoare cu a noastra.
Pentru ca rabdand din plin toata greutatea durerii firii omenesti sa poata face omenirii rascumpararea deplina a tuturor pacatelor facute in firea aceasta (Rom. 6, 5-10).
Astfel iata-L pe Iisus ostenitSub caldura dogoritoare a soarelui de amiaza, plin de praf si flamand, frant de oboseala, Iisus S-a asezat langa o fantanaDesigur ucenicul iubit era si de data aceasta cu Iisus.
Caci martorul care avea sa adevereasca despre Hristos, trebuie sa fie nedespartit de El. i in osteneli si in privegheri si in dogoare si in dispret.
Soarta lui este soarta lui Hristos.
Unde Hristos este iubit, este iubit si el.
Unde este prigonit Hristos, el nu poate avea alta soarta.
Unde Hristos osteneste, el nu poate lenevi.
Dar ce grea este totdeauna umblarea prin locurile unde nu-i iubire.
Acolo este numai arsita, numai praf, numai singuratate, numai foamete si oboseli.
Nicaieri nu se mai spune ca Hristos a fost ostenit, numai cand a trecut prin Samaria. Adica pe acolo pe unde era dezbinare si ura.
Ce grea este totdeauna starea si lucrarea acolo unde este vrajmasie intre suflete!Ce greu este totdeauna pentru Hristos acolo unde sunt dezbinari, lupte si neintelegeri intre frati!Ce obositoare este viata si lucrarea oriunde este cearta, gelozie si ura.
Cat de vinovati sunt cei vinovati de acestea. Cei care le provoaca!O, voi care ziceti ca-L cunoasteti pe Hristos, spuneti:Pana cand nu vreti sa tineti seama de Cuvantul si porunca Lui?Pana cand ziceti mereu Doamne-Doamne si nu vreti sa-L ascultati?Pana cand veti tot obosi pe Domnul cu nelegiuirile voastre?Pana cand Il veti chinui cu pacatele voastre? (Isaia 43, 24).
Pana cand Il faceti pe Domnul mereu sa sufere? (Luca 9, 41).
Pana cand...
In Fiinta Mantuitorului Intrupat, erau mereu cele doua naturi: cea Dumnezeiasca, totdeauna atotputernica si nemarginita in toate lucrarile Ei si cea omeneasca, in care suferea, lucra, rabda si lupta chinuindu-Se asemeni slabiciunilor noastre.
Minunile si Invierea Sa, El le-a lucrat prin natura Sa Dumnezeiasca.
Dar ostenelile, rabdarile, patimirile si moartea, Hristos le-a indurat suferind intr-o fire asemanatoare cu a noastra.
Pentru ca rabdand din plin toata greutatea durerii firii omenesti sa poata face omenirii rascumpararea deplina a tuturor pacatelor facute in firea aceasta (Rom. 6, 5-10).
Astfel iata-L pe Iisus ostenitSub caldura dogoritoare a soarelui de amiaza, plin de praf si flamand, frant de oboseala, Iisus S-a asezat langa o fantanaDesigur ucenicul iubit era si de data aceasta cu Iisus.
Caci martorul care avea sa adevereasca despre Hristos, trebuie sa fie nedespartit de El. i in osteneli si in privegheri si in dogoare si in dispret.
Soarta lui este soarta lui Hristos.
Unde Hristos este iubit, este iubit si el.
Unde este prigonit Hristos, el nu poate avea alta soarta.
Unde Hristos osteneste, el nu poate lenevi.
Dar ce grea este totdeauna umblarea prin locurile unde nu-i iubire.
Acolo este numai arsita, numai praf, numai singuratate, numai foamete si oboseli.
Nicaieri nu se mai spune ca Hristos a fost ostenit, numai cand a trecut prin Samaria. Adica pe acolo pe unde era dezbinare si ura.
Ce grea este totdeauna starea si lucrarea acolo unde este vrajmasie intre suflete!Ce greu este totdeauna pentru Hristos acolo unde sunt dezbinari, lupte si neintelegeri intre frati!Ce obositoare este viata si lucrarea oriunde este cearta, gelozie si ura.
Cat de vinovati sunt cei vinovati de acestea. Cei care le provoaca!O, voi care ziceti ca-L cunoasteti pe Hristos, spuneti:Pana cand nu vreti sa tineti seama de Cuvantul si porunca Lui?Pana cand ziceti mereu Doamne-Doamne si nu vreti sa-L ascultati?Pana cand veti tot obosi pe Domnul cu nelegiuirile voastre?Pana cand Il veti chinui cu pacatele voastre? (Isaia 43, 24).
Pana cand Il faceti pe Domnul mereu sa sufere? (Luca 9, 41).
Pana cand...
