Fara plansul inimii, care poate fi cu lacrimi sau fara lacrimi, nimeni nu a ajuns la Dumnezeu. O distinctie importanta este intre lacrimile naturale ale pocaintei si lacrimile care au primit sarutul harului, adica darul lacrimilor . Darul lacrimilor este plansul natural peste care s-au coborat focul si puterea Duhului Sfant. Fata de plansul natural al []Fara plansul inimii, care poate fi cu lacrimi sau fara lacrimi, nimeni nu a ajuns la Dumnezeu. O distinctie importanta este intre lacrimile naturale ale pocaintei si lacrimile care au primit sarutul harului, adica darul lacrimilor . Darul lacrimilor este plansul natural peste care s-au coborat focul si puterea Duhului Sfant. Fata de plansul natural al pocaintei, darul lacrimilor se cunoaste dupa puterea si efectele lui. In primul rand, stinge patimile. In al doilea rand, aprinde focul iluminarii si al dragostei divine. Dupa ce omul a facut experienta plansului natural, trebuie sa poarte razboi cu pacatul, in urma caruia uneori biruie, alteori este biruit. Dar, dupa ce a primit darul lacrimilor , nu-l mai lupta patimile; cu toate acestea, trebuie sa fie mereu veghetor si treaz, pentru a nu pacatui.

Desigur, orice plans natural si orice pocainta au un efect purificator si cheama mila si iertarea lui Dumnezeu; dar intre purificarea facuta de plansul natural si stergerea pacatelor facuta prin darul lacrimilor este deosebire ca intre vinul natural si vinul de dupa invocarea Duhului Sfant. Prin lacrimile naturale nici un credincios nu poate avea garantia reusitei; prin darul lacrimilor omul identifica semne precise ale lucrarii mantuitoare, schimbari si transformari precise care-l inalta pana la Dumnezeu. Lacrimile peste care s-a coborat fulgerul harului ca focul peste jertfa prorocului Ilie se vad mai dulci decat mierea si fagurele si orice nectar (Sfantul Petru Damaschin). Plansul natural al pocaintei este izvor de mangaiere, pe cand darul lacrimilor e mai mult decat atat, este dulceata si miere .

Sfintii Parinti asociaza...