„ŢIE ÎŢI TREMURĂ MÂNA?”
Slavit sa fie Domnul!Mi-e asa de greu, fratilor, sa vorbesc Ceea ce va spunem, va spunem in fata Domnului. i, pentru ca trebuie sa vorbim cuvinte despre sfintenie, ne intrebam cu teama: cum putem sa rostim cu o gura pacatoasa niste cuvinte de foc, langa un mormant de foc, despre inimi de foc? In ce stare trebuie sa te gasesti tu, cel ce vorbesti, ca sa poti sta pe locurile acestea arzande, langa inimile astea curate si minunate care au lasat urme asa de inflacarate in ochii nostri? tiu ca sunteti obositi. Stati cum puteti, dragilor Sa dea Dumnezeu ca de pe iarba aceasta si de langa aceste morminte sa ne ia de pe pamant O, ce sfinti inaintasi am avut noi! Nu venim sa aducem nici o mustrare nimanui; nu pentru asta am venit noi aici pe locurile acestea pe care nu le-am mai calcat pana acum, dar ne intrebam cu durere, cum de nu ne putem ridica macar un pic, ci tot mai inspre jos mergem, in loc sa ne urcam?N-am cuvinte, dragilor, sunt prea slab pentru a vorbi in locurile astea, pentru a inalta Numele Domnului de-aici Citesc numai un singur verset, pe care fratiile voastre il cunoasteti, dar vreau sa-l mai amintesc inca o data. E cel de la Evrei 13, 7: Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v au vestit Cuvantul lui Dumnezeu. Uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta! .
Citeam zilele trecute ce scria fratele Traian despre fratele Petru, ca ei se intelegeau chiar si numai din priviri si ca de multe ori nu mai era nevoie de cuvinte intre ei. Ca atunci cand fratele Traian trebuia sa scrie despre fratele Petru, despre viata lui duhovniceasca, despre lupta lui, despre lacrimile lui, despre jertfele lui, spunea: imi tremura mana, nu pot scrie . ie, parintele meu, tie,...