TRAIAN DORZ SAU CALVARUL LITERATURII CREŞTINE – destinul unui scriitor şi al unei opere –
S-au implinit, in 20 iunie, a.c., treizeci si trei de cand fratele Traian Dorz, privighetoarea Golgotei, a plecat dintre noi, lasandu-si trupul istovit de alergare si suferinta sa odihneasca in cuibul de lut din cimitirul comunei Mizies Bihor. Sa-ntampin Vesnicia Sa-ntampin Vesnicia cu drag, ca pe-o iubire, a carei sarutare o caut de prea-ndelung, []S-au implinit, in 20 iunie, a.c., treizeci si trei de cand fratele Traian Dorz, privighetoarea Golgotei, a plecat dintre noi, lasandu-si trupul istovit de alergare si suferinta sa odihneasca in cuibul de lut din cimitirul comunei Mizies Bihor.
Sa-ntampin VesniciaSa-ntampin Vesnicia cu drag, ca pe-o iubire,a carei sarutare o caut de prea-ndelung,ca pe un soare nordic, spre-a carui stralucirema-ntind de-atata noapte cu sufletul s-ajung.
Sa-ntampin Vesnicia din patru timpuri unasi preschimbata-n mirul cu cel mai bun miros,frumoasa pretutindeni si dulce-ntotdeauna,din cap, pana-n picioare, s-o torn pentru Hristos.
Sa-ntampin Vesnicia cu-ntreaga jertfa data,cu-ntreaga roada stransa, cu-ntregul drum suit,cu-ntreaga lupta buna biruitor purtata,cu aurul iubirii in totul daruit.
Sa-ntampin Vesnicia cu dragostea-mpletita,cu ara-n sarbatoare, cu mii de steaguri sus,sa intru-n bucuria eterna si-nsoritacu ostile cantarii, in frunte cu Iisus! Deschizandu-si larg aripile sale de pasare maiastra, sufletul sau si-a luat zborul spre ara de Dincolo de zare in care a crezut din toate strafundurile inimii lui Cu toate acestea, el a ramas totusi printre noi. Prezenta lui e mai vie astazi decat oricand. El nu supravietuieste prin amintire, ci traieste in sensul cel mai adevarat al cuvantului, in tot ceea ce ne-a spus si ne-a lasat. i cum sa nu fie asa, cand zilnic ne intalnim cu el in rugaciunile noastre, in cantarile si poeziile sale, cu care ne desfatam sufletul, in meditatiile duhovnicesti prin care ne hranim, pentru a creste in Domnul. De aceea, noi ii spunem si azi, simplu si absolut natural: fratele Traian prietenul si fratele nostru cel de toate zilele.
Multi nu l-au vazut niciodata, si totusi vorbesc despre el si i se adreseaza de parca lar fi cunoscut de cand lumea. Poezia, cantarea si gandirea lui spirituala fac parte din meniul zilnic a sute de mii de credinciosi. El n-a intemeiat o noua biserica , nici un nou cult (de acest soi de mladite neroditoare, pe care Marele Podgorean le taie din vita Sa, se ocupa destui pretinsi inovatori din lumea asta mare), dar, cunoscand credinta Bisericii noastre bune si strabune, in care Dumnezeu a randuit sa ne nastem, s-a straduit cu intreaga lui fiinta sa o traiasca la cota cea mai inalta si sa-i invete si pe altii sa faca la fel. Iar astazi in via Bisericii strabune se parguiesc, sub razele Soarelui-Hristos, struguri de taina si aureste bobul de grau in spic, pentru a nu ne lipsi de pe masa Painea si Vinul, Trupul si Sangele ce rodesc in vietile noastre prin Taina Pocaintei, facand din Biserica strabuna o Mama nascatoare de fii spre mantuire.
Acest fapt nu inseamna ca admiratia si dragostea noastra pentru fratele Traian Dorz sunt oarbe. Noi nu aducem slava mainilor in care Dumnezeu a pus hrana, ci Aceluia Care le-a umplut cu atata belsug, pentru ca noi sa ne hranim si sa traim. Cinstim si respectam aceste maini, dar inchinarea si prisosul dragostei I le dam Aceluia Care a creat toate cele ce se vad din cele care nu se vad, El, Singurul, Adevaratul si Marele Creator! Caci daca cinstim continutul sfant, nu putem dispretui nici vasul in care Dumnezeu l-a turnat spre a putea ajunge sa ne hraneasca.
El, bihoreanul simplu, nescolit, frate bun cu cei ce-au talmacit pe limba sufletului nostru Miorita si Mesterul Manole, nu-i nici cunoscut, nici recunoscut de vreun for al marimilor acestui veac. Nu-i nici membru plin , nici corespondent al vreunei uniuni, dar e membru al Uniunii fara margini a tuturor acelora care iubesc pe Hristos Adevarul si Frumosul. El e inca Cenusareasa Literaturii cu Hristos, nebagata in seama si dispretuita de cei care, dand din coate, s-au cocotat pe pernele catorva volumase, crezand ca si-au asigurat un loc neclintit in perspectiva timpului si a valorilor. Dar noi credem ca va veni timpul si, poate, chiar a si venit cand Fat-Frumos va spulbera pernele trufiei, doborandu-i pe toti acestia la locul ce-l merita, si va pune, in cele din urma, pe degetul Cenusaresei inelul de aur al deplinei recunoasteri.
Candva, intr-un trecut nu prea indepartat, a nu stiu cata sectie dintr-un nechemat si obtuz Comitet Central al unui partid care avea pretentia sa ia locul lui Dumnezeu in lume, a hotarat intr-o sedinta de pomina pe...
Sa-ntampin VesniciaSa-ntampin Vesnicia cu drag, ca pe-o iubire,a carei sarutare o caut de prea-ndelung,ca pe un soare nordic, spre-a carui stralucirema-ntind de-atata noapte cu sufletul s-ajung.
Sa-ntampin Vesnicia din patru timpuri unasi preschimbata-n mirul cu cel mai bun miros,frumoasa pretutindeni si dulce-ntotdeauna,din cap, pana-n picioare, s-o torn pentru Hristos.
Sa-ntampin Vesnicia cu-ntreaga jertfa data,cu-ntreaga roada stransa, cu-ntregul drum suit,cu-ntreaga lupta buna biruitor purtata,cu aurul iubirii in totul daruit.
Sa-ntampin Vesnicia cu dragostea-mpletita,cu ara-n sarbatoare, cu mii de steaguri sus,sa intru-n bucuria eterna si-nsoritacu ostile cantarii, in frunte cu Iisus! Deschizandu-si larg aripile sale de pasare maiastra, sufletul sau si-a luat zborul spre ara de Dincolo de zare in care a crezut din toate strafundurile inimii lui Cu toate acestea, el a ramas totusi printre noi. Prezenta lui e mai vie astazi decat oricand. El nu supravietuieste prin amintire, ci traieste in sensul cel mai adevarat al cuvantului, in tot ceea ce ne-a spus si ne-a lasat. i cum sa nu fie asa, cand zilnic ne intalnim cu el in rugaciunile noastre, in cantarile si poeziile sale, cu care ne desfatam sufletul, in meditatiile duhovnicesti prin care ne hranim, pentru a creste in Domnul. De aceea, noi ii spunem si azi, simplu si absolut natural: fratele Traian prietenul si fratele nostru cel de toate zilele.
Multi nu l-au vazut niciodata, si totusi vorbesc despre el si i se adreseaza de parca lar fi cunoscut de cand lumea. Poezia, cantarea si gandirea lui spirituala fac parte din meniul zilnic a sute de mii de credinciosi. El n-a intemeiat o noua biserica , nici un nou cult (de acest soi de mladite neroditoare, pe care Marele Podgorean le taie din vita Sa, se ocupa destui pretinsi inovatori din lumea asta mare), dar, cunoscand credinta Bisericii noastre bune si strabune, in care Dumnezeu a randuit sa ne nastem, s-a straduit cu intreaga lui fiinta sa o traiasca la cota cea mai inalta si sa-i invete si pe altii sa faca la fel. Iar astazi in via Bisericii strabune se parguiesc, sub razele Soarelui-Hristos, struguri de taina si aureste bobul de grau in spic, pentru a nu ne lipsi de pe masa Painea si Vinul, Trupul si Sangele ce rodesc in vietile noastre prin Taina Pocaintei, facand din Biserica strabuna o Mama nascatoare de fii spre mantuire.
Acest fapt nu inseamna ca admiratia si dragostea noastra pentru fratele Traian Dorz sunt oarbe. Noi nu aducem slava mainilor in care Dumnezeu a pus hrana, ci Aceluia Care le-a umplut cu atata belsug, pentru ca noi sa ne hranim si sa traim. Cinstim si respectam aceste maini, dar inchinarea si prisosul dragostei I le dam Aceluia Care a creat toate cele ce se vad din cele care nu se vad, El, Singurul, Adevaratul si Marele Creator! Caci daca cinstim continutul sfant, nu putem dispretui nici vasul in care Dumnezeu l-a turnat spre a putea ajunge sa ne hraneasca.
El, bihoreanul simplu, nescolit, frate bun cu cei ce-au talmacit pe limba sufletului nostru Miorita si Mesterul Manole, nu-i nici cunoscut, nici recunoscut de vreun for al marimilor acestui veac. Nu-i nici membru plin , nici corespondent al vreunei uniuni, dar e membru al Uniunii fara margini a tuturor acelora care iubesc pe Hristos Adevarul si Frumosul. El e inca Cenusareasa Literaturii cu Hristos, nebagata in seama si dispretuita de cei care, dand din coate, s-au cocotat pe pernele catorva volumase, crezand ca si-au asigurat un loc neclintit in perspectiva timpului si a valorilor. Dar noi credem ca va veni timpul si, poate, chiar a si venit cand Fat-Frumos va spulbera pernele trufiei, doborandu-i pe toti acestia la locul ce-l merita, si va pune, in cele din urma, pe degetul Cenusaresei inelul de aur al deplinei recunoasteri.
Candva, intr-un trecut nu prea indepartat, a nu stiu cata sectie dintr-un nechemat si obtuz Comitet Central al unui partid care avea pretentia sa ia locul lui Dumnezeu in lume, a hotarat intr-o sedinta de pomina pe...
