Râvna fratelui Traian Dorz pentru lucrul Domnului
A spus fratele Traian: Cand este vorba de lucrul Domnului, niciodata sa nu spui ca merge si asa, desi s-ar putea mai bine. Pacatuiesti impotriva Domnului, a Lucrarii si lucrului Sau. Cand e vorba de lucrul tau, poti sa zici si asa, daca poti, dar lucrul Domnului, daca-l poti face un pic mai bine, asa []A spus fratele Traian: Cand este vorba de lucrul Domnului, niciodata sa nu spui ca merge si asa, desi s-ar putea mai bine. Pacatuiesti impotriva Domnului, a Lucrarii si lucrului Sau. Cand e vorba de lucrul tau, poti sa zici si asa, daca poti, dar lucrul Domnului, daca-l poti face un pic mai bine, asa sa-l faci. Sa nu permiti si sa nu-ti permiti sa fie oricum. In adunare, trebuie sa ardem toti in focul si puterea Duhului Sfant, vorbirile si cantarile sa atinga corzile inimii, sa nu se faca totul la rece, deci sa nu fie oricum.
Tot ce facea fratele Traian era sub inspiratia de foc si putere a Duhului Sfant. Oricand stateam de vorba cu el despre unele lucruri dintre frati, din Lucrare, de prin adunari caci despre lucruri pamantesti niciodata nu vorbeam nimic , deci in toate discutiile noastre el nu vorbea ca un om obisnuit, ci simteam ca vorbeste ca un om care mai mult traieste intr-o alta lume, vorbea dintr-o lume unde traieste tot timpul cu Hristos, dragul sau Mantuitor. Toate cuvintele le scotea din inima, nu din cap. Sfaturile, indemnurile, mustrarile erau rostite cu lacrimi. El le traia, pentru aceea nu le putea rosti oricum. Acesta era felul sau de a vorbi si in adunari. Cand un frate vorbea din inima, prin Duhul Sfant, il asculta cu lacrimi, dar cand altul vorbea din cap, cate toate, il oprea. Eram langa fratele Traian cand, la o nunta, a oprit pe mai multi frati, unii fiind chiar foarte cunoscuti si apreciati de fratii din tara.
Inca o data: nu oricum Cand era vorba de a merge pentru marturisirea cuvantului sau rezolvarea unor probleme printre frati, nu precupetea niciun efort, desi era bolnav, il durea tot timpul capul. Oricand mergeam la el, il gaseam legat cu un prosop strans la cap. Imi zicea ca, daca se leaga strans la cap, i se pare ca nu simte durerea atat de tare, nu mai vorbesc cat de tare il durea piciorul care era foarte umflat si innegrit. Imi spunea ce crize are de la inima, dar, cu toate acestea, asa se angaja sa plece oricand si oriunde era nevoie pentru lucrul Domnului Oare noi cum suntem? Sau noi suntem mai bolnavi decat el? Domnul vede si ne da darul si harul dupa cat suntem gata sa ne jertfim pentru cauza Lui sfanta. Oastea Domnului doar prin astfel de oameni creste, sporeste, biruie, straluceste.
Punctualitatea in sa spun ca fratele Traian nu si-a permis nici lui si nici noua sa facem o promisiune si sa nu o ducem la indeplinire, nici chiar cu intarzieri nu a permis. Daca a spus ca in ziua cutare, la ora doisprezece, de exemplu, va fi in Neamt la familia cutare, el la ora doisprezece fara un sfert, cel mai tarziu, intra pe poarta la familia respectiva. Niciodata mai tarziu, ci intotdeauna mai devreme. Fratele Traian nu-si rezolva problemele sau promisiunile alandala, ci toate in modul si timpul cel mai punctual. Mi-am pus si imi punintrebarea: oare cum? In capul fratelui Traian erau problemele Oastei Domnului din toata tara si chiar si din strainatate. Fratele Traian avea agenda lui, isi nota promisiunea, ziua si ora, daca considera ca nu reuseste, nu promitea, sau dadea sarcina aia altor frati din zona.
Pe acela care nu-si respecta promisiunea fratele Traian il dojenea foarte aspru zicand: un copil al Domnului nu are voie sa faca promisiuni si sa nu le respecte, aceasta este o hula si o batjocura Cuvantului si Lucrarii Domnului. Daca veni vorba de dojana, trebuie sa spun ca cei care-l cunosc pe fratele Traian din adunari si din scrierile sale, ei nu cunosc atitudinea sa in cazuri de o traire dezordonata, de neimplinirea promisiunilor la timp, de orice fel de abateri care aduc rusine sau sminteala in Lucrarea Domnului.
Fratele Traian era foarte exigent, foarte aspru; eu am avut parte si de mustrarea cea aspra a fratelui Traian. Tot asa era si fratele Popa Petru de la Batiz si, dupa cat stiu eu, asa era si fratele Costica Iacobuta si toti care au iubit mult pe Domnul si Lucrarea Lui.
Potrivit Cuvantului Sfant, Insusi Mantuitorul ne-a invatat si asta. Unii dintre noi care meritam dojana ne scandalizam, zicand: dar ce credincios e el daca recurge la dojana cu asprime, cuvantul spune ca sa mustram cu blandete. Dar e nevoie cate-o...
Tot ce facea fratele Traian era sub inspiratia de foc si putere a Duhului Sfant. Oricand stateam de vorba cu el despre unele lucruri dintre frati, din Lucrare, de prin adunari caci despre lucruri pamantesti niciodata nu vorbeam nimic , deci in toate discutiile noastre el nu vorbea ca un om obisnuit, ci simteam ca vorbeste ca un om care mai mult traieste intr-o alta lume, vorbea dintr-o lume unde traieste tot timpul cu Hristos, dragul sau Mantuitor. Toate cuvintele le scotea din inima, nu din cap. Sfaturile, indemnurile, mustrarile erau rostite cu lacrimi. El le traia, pentru aceea nu le putea rosti oricum. Acesta era felul sau de a vorbi si in adunari. Cand un frate vorbea din inima, prin Duhul Sfant, il asculta cu lacrimi, dar cand altul vorbea din cap, cate toate, il oprea. Eram langa fratele Traian cand, la o nunta, a oprit pe mai multi frati, unii fiind chiar foarte cunoscuti si apreciati de fratii din tara.
Inca o data: nu oricum Cand era vorba de a merge pentru marturisirea cuvantului sau rezolvarea unor probleme printre frati, nu precupetea niciun efort, desi era bolnav, il durea tot timpul capul. Oricand mergeam la el, il gaseam legat cu un prosop strans la cap. Imi zicea ca, daca se leaga strans la cap, i se pare ca nu simte durerea atat de tare, nu mai vorbesc cat de tare il durea piciorul care era foarte umflat si innegrit. Imi spunea ce crize are de la inima, dar, cu toate acestea, asa se angaja sa plece oricand si oriunde era nevoie pentru lucrul Domnului Oare noi cum suntem? Sau noi suntem mai bolnavi decat el? Domnul vede si ne da darul si harul dupa cat suntem gata sa ne jertfim pentru cauza Lui sfanta. Oastea Domnului doar prin astfel de oameni creste, sporeste, biruie, straluceste.
Punctualitatea in sa spun ca fratele Traian nu si-a permis nici lui si nici noua sa facem o promisiune si sa nu o ducem la indeplinire, nici chiar cu intarzieri nu a permis. Daca a spus ca in ziua cutare, la ora doisprezece, de exemplu, va fi in Neamt la familia cutare, el la ora doisprezece fara un sfert, cel mai tarziu, intra pe poarta la familia respectiva. Niciodata mai tarziu, ci intotdeauna mai devreme. Fratele Traian nu-si rezolva problemele sau promisiunile alandala, ci toate in modul si timpul cel mai punctual. Mi-am pus si imi punintrebarea: oare cum? In capul fratelui Traian erau problemele Oastei Domnului din toata tara si chiar si din strainatate. Fratele Traian avea agenda lui, isi nota promisiunea, ziua si ora, daca considera ca nu reuseste, nu promitea, sau dadea sarcina aia altor frati din zona.
Pe acela care nu-si respecta promisiunea fratele Traian il dojenea foarte aspru zicand: un copil al Domnului nu are voie sa faca promisiuni si sa nu le respecte, aceasta este o hula si o batjocura Cuvantului si Lucrarii Domnului. Daca veni vorba de dojana, trebuie sa spun ca cei care-l cunosc pe fratele Traian din adunari si din scrierile sale, ei nu cunosc atitudinea sa in cazuri de o traire dezordonata, de neimplinirea promisiunilor la timp, de orice fel de abateri care aduc rusine sau sminteala in Lucrarea Domnului.
Fratele Traian era foarte exigent, foarte aspru; eu am avut parte si de mustrarea cea aspra a fratelui Traian. Tot asa era si fratele Popa Petru de la Batiz si, dupa cat stiu eu, asa era si fratele Costica Iacobuta si toti care au iubit mult pe Domnul si Lucrarea Lui.
Potrivit Cuvantului Sfant, Insusi Mantuitorul ne-a invatat si asta. Unii dintre noi care meritam dojana ne scandalizam, zicand: dar ce credincios e el daca recurge la dojana cu asprime, cuvantul spune ca sa mustram cu blandete. Dar e nevoie cate-o...
