Meditaţii la apostolul din Duminica a 2-a după Rusalii – Romani 2, 10-16 –
Traian DORZ 10. Slava, cinste si pace va veni peste oricine face binele, intai peste iudeu, apoi peste grec Versetul 10: Slava, cinste si pace Slava vesnica fie adusa Domnului si Dumnezeului nostru Care, prin Sfantul Sau Cuvant, ne face cunoscuta intreaga voia Lui si intregi conditiile mantuirii noastre. Binecuvantat si fericit va fi numai []Traian DORZ10. Slava, cinste si pace va veni peste oricine face binele, intai peste iudeu, apoi peste grec Versetul 10: Slava, cinste si pace Slava vesnica fie adusa Domnului si Dumnezeului nostru Care, prin Sfantul Sau Cuvant, ne face cunoscuta intreaga voia Lui si intregi conditiile mantuirii noastre. Binecuvantat si fericit va fi numai sufletul cumpatat si smerit, care tine seama bine de tot Cuvantul Voii lui Dumnezeu si de toate conditiile Evangheliei lui Hristos, fiindca numai acesta se bucura de toata calauzirea Duhului Sfant, de la inceputul mantuirii sale si pana la primirea acestei mantuiri in slava.
E lucru de mare mirare cum unii asazisi credinciosi iau in chip asa de usuratic si de simplu vorba cea mare a mantuirii lor, conditiile ei si dobandirea ei.
Din dorinta de castig lumesc si de lauda fireasca, pentru a se face cat mai usor primiti si urmati de cei lesnecrezatori, acestia le promit o mantuire foarte usoara si foarte la indemana: o credinta simpla, o formalitate simpla, o trecere simpla la un crez simplu si gata, esti mantuitO, ce nebuneasca si nechibzuita este o astfel de incredere! Pe o astfel de vorba au fost bagati in Lucrarea lui Dumnezeu atatia usuratici si lumesti, nenascuti din Dumnezeu, neschimbati prin Harul lui Hristos si netransformati prin Duhul Sfant. Acestia, apoi, prin duhul pacatului si firii, de care nu fusesera curatiti, au adus in Biserica si in adunarea Domnului lumea, dezbinarea, pacatul, raulCuvantul sfant insa instiinteaza cutremurator de la inceput: nu cel ce zice, ci cel ce face (Matei 7, 21-23). Pentru a nu fi nici o indoiala in privinta asta pentru nimeni si niciodata. Toate instiintarile Domnului au in vedere acest lucru. Mantuirea se primeste nu la inceputul credintei, ci la sfarsitul ei (I Petru, 1, 9).
Iata fagaduinta: Slava, cinste si pace va veni peste orice suflet omenesc care face binele. Da, numai peste cel care face binele. Nu peste cel care predica bine sau canta bine, sau scrie bine, sau gandeste bine, ci numai peste cel care face binele. Fiindca nici una din celelalte nu-i de ajuns sa imbrace un gol, sa sature un flamand, sa incalzeasca un inghetat, sa adaposteasca un strain.
Toate celelalte urmaresc foloasele eului, numai binefacerea urmareste foloasele de-aproapelui. Toate celelalte pot dovedi credinta, dar nici una nu poate fi socotita fapta, fara mana care da, fara piciorul care alearga, fara umarul care poarta sau genunchii ce se roaga, sau ochii ce plang.
Intreaga pericopa acestui apostol vorbeste cutremurator despre marea sau infricosata rasplata pentru cei care au facut sau nu au facut binele. Aici nu este vorba deloc despre credinta, ci numai despre fapte, fiindca, intr-adevar, credinta fara fapte este numai o floare fara rod, o intentie fara realizare, o usa pe care nu se intra nicaieri.
Dumnezeu a osandit totdeauna egoismul, iubirea de sine si a binecuvantat totdeauna altruismul, iubirea semenilor. Credinta este iubire de sine si numai fapta este iubire de semen.
Preotul si Levitul din pilda Samariteanului milostiv erau si ei credinciosi Dar iata ce a facut numai credinta lor si ce rasplata au primit. Pe cand Samariteanul, cu fapta lui, cat de frumos inchipuie el pe Dumnezeu!Cuvantul slava, din fagaduinta acestui verset, inseamna gloria cereasca,...
E lucru de mare mirare cum unii asazisi credinciosi iau in chip asa de usuratic si de simplu vorba cea mare a mantuirii lor, conditiile ei si dobandirea ei.
Din dorinta de castig lumesc si de lauda fireasca, pentru a se face cat mai usor primiti si urmati de cei lesnecrezatori, acestia le promit o mantuire foarte usoara si foarte la indemana: o credinta simpla, o formalitate simpla, o trecere simpla la un crez simplu si gata, esti mantuitO, ce nebuneasca si nechibzuita este o astfel de incredere! Pe o astfel de vorba au fost bagati in Lucrarea lui Dumnezeu atatia usuratici si lumesti, nenascuti din Dumnezeu, neschimbati prin Harul lui Hristos si netransformati prin Duhul Sfant. Acestia, apoi, prin duhul pacatului si firii, de care nu fusesera curatiti, au adus in Biserica si in adunarea Domnului lumea, dezbinarea, pacatul, raulCuvantul sfant insa instiinteaza cutremurator de la inceput: nu cel ce zice, ci cel ce face (Matei 7, 21-23). Pentru a nu fi nici o indoiala in privinta asta pentru nimeni si niciodata. Toate instiintarile Domnului au in vedere acest lucru. Mantuirea se primeste nu la inceputul credintei, ci la sfarsitul ei (I Petru, 1, 9).
Iata fagaduinta: Slava, cinste si pace va veni peste orice suflet omenesc care face binele. Da, numai peste cel care face binele. Nu peste cel care predica bine sau canta bine, sau scrie bine, sau gandeste bine, ci numai peste cel care face binele. Fiindca nici una din celelalte nu-i de ajuns sa imbrace un gol, sa sature un flamand, sa incalzeasca un inghetat, sa adaposteasca un strain.
Toate celelalte urmaresc foloasele eului, numai binefacerea urmareste foloasele de-aproapelui. Toate celelalte pot dovedi credinta, dar nici una nu poate fi socotita fapta, fara mana care da, fara piciorul care alearga, fara umarul care poarta sau genunchii ce se roaga, sau ochii ce plang.
Intreaga pericopa acestui apostol vorbeste cutremurator despre marea sau infricosata rasplata pentru cei care au facut sau nu au facut binele. Aici nu este vorba deloc despre credinta, ci numai despre fapte, fiindca, intr-adevar, credinta fara fapte este numai o floare fara rod, o intentie fara realizare, o usa pe care nu se intra nicaieri.
Dumnezeu a osandit totdeauna egoismul, iubirea de sine si a binecuvantat totdeauna altruismul, iubirea semenilor. Credinta este iubire de sine si numai fapta este iubire de semen.
Preotul si Levitul din pilda Samariteanului milostiv erau si ei credinciosi Dar iata ce a facut numai credinta lor si ce rasplata au primit. Pe cand Samariteanul, cu fapta lui, cat de frumos inchipuie el pe Dumnezeu!Cuvantul slava, din fagaduinta acestui verset, inseamna gloria cereasca,...
